Când iese pustnica păianjen de Fred Vargas, Editura Crime Scene Press – recenzie

Când iese pustnica păianjen

(Quand sort la recluse – 2017)

Fred Vargas

Editura Crime Scene Press

Data publicării: 2019

Nr Pag: 392

Traducator: Simona Brinzaru

Roman ales de Publishers Weekly printre cele mai bune 10 cărți polițiste ale anului 2019

O crimă comisă la Paris îl silește pe comisarul Adamsberg să iasă din negurile islandeze în care-l cufundase precedenta lui anchetă și îl aruncă pe neașteptate în regiunea Nîmes, unde trei bătrâni au murit mușcați de păianjeni. Păianjenul pustnic atacă pe nepregătite, într-adevăr, dar să fie aceasta explicația pentru moartea celor trei, care au fost uciși cu același venin?
La Muzeul Național de Istorie Naturală, Adamsberg întâlnește un pensionar care-i spune că doi dintre cei trei octogenari se cunoșteau încă din copilărie, când au trăit în același orfelinat. Acolo au făcut parte dintr-un grup violent de băieți care-și spuneau „Gașca păianjenului pustnic”.
Adamsberg are de înfruntat două obstacole: al treilea bărbat nu făcuse parte din gașcă, iar cantitatea de otravă necesară uciderii lor e suspectă.
Însă când tot mai mulți membri ai vechii găști încep să cadă victime acelorași mușcături de păianjen pustnic, comisarul ajunge, în cele din urmă, să descopere tragedia ascunsă între zidurile orfelinatului.

„Mi-a plăcut la nebunie romanul, e Vargas în cea mai bună formă: jucăușă, profundă – un adevărat deliciu!” – Ann Cleeves

„Adamsberg e un personaj senzațional și e încântare să-l vezi în acțiune alături de echipa lui năzdrăvană.” – Peter Robinson

„Scrierile lui Vargas au un nivel ridicat de inteligență, sofisticare și excentricitate… Continui să fiu încântat de imaginația ei. Țese o pânză întortocheată, din care e greu să scapi.” – Patrick Anderson, The Washington Post

„Puține povești polițiste îl fac pe cititor să se întrebe nerăbdător cine e criminalul… Personajele lui Vargas parcă descind din basme: antagoniști eterni, arhetipuri pe care le recunoaștem mereu, chiar dacă aventurile lor sunt de fiecare dată noi.” – The Philadelphia Inquirer

„Când iese pustnica păianjen” de Fred Vargas este un roman deosebit, în care trecutul și prezentul se întrepătrund incitant, autoarea reușind să contureze, într-o manieră remarcabilă, o poveste profundă cu personaje eterogene, care m-a impresionat prin stil, originalitate și complexitate.

Autoarea creionează o intrigă aparte ce are drept personaj principal un protagonist care, din punctul meu de vedere, are câteva trăsături comune cu ale celebrului detectiv Hercule Poirot al Agathei Christie. De asemenea, Fred Vargas își înzestrează eroii cu capacitatea de a face jocuri de cuvinte, de a utiliza metafore și comparații, expresii și atitudine lirică ceea ce face din acest mistery-crime o lectură rafinată și originală.

Atmosfera cărții este dominată de zbuciumul și angoasele bine ascunse în gândurile profunde ale comisarului Adamsberg din Paris, un personaj deosebit care disecă, judecă și simte ceea ce alții nu văd sau nu se pricep să observe: posturi, atitudini, mimică. Este un tip calm, zgârcit la vorbă, cu stări schimbătoare, fie pierdut în gânduri care își au rădăcinile în subconștient, fie înfipt în realitatea înconjurătoare, deși subconștientul lui nu doarme niciodată, este doar „anesteziat”, dar cu siguranță lucrează. Adamsberg are propria lui manieră de a cerceta, de a face asociații detectivistice și o iuțeală a sinapselor extraordinară! Subordonații lui sunt personaje secundare bizare, pline de contraste, la care comisarul Adamsberg ține foarte mult dar care întregesc farmecul acestui mistery- crime aparte.

Cititorul face cunoștință cu fiecare dintre ei în cursul investigațiilor din cadrul Brigăzii într-un mod deosebit, dar și în timpul ședințelor coordonate de Adamsberg. Astfel, Estalere este un tânăr informatician dislexic, hipersomniac care îl venerează pe Adamsberg, comisarul luându-i mereu apărarea; Froissy, o femeie locotenent delicată și sensibilă care are în permanență dulapul plin cu alimente de rezervă fiind ajutată de comisar atunci când un voyeur o amenință și o sperie în propria locuința; Retancourt, o femeie locotenent „ca o stâncă”, cu un fizic impresionant și cu o inimă care se înmoaie pentru motanul mascotă al Brigăzii, al cărui pat este copiatorul secției; Mordent – hotărât, concentrat pe tot ceea ce face, iubește basmele; Noel- homofob și sexist; Lamarre – cinstit, timid și corect; Voisenet- locotentul fascinat de păianjeni, Veyrenc- fascinat de pești, este cel care stimulează gândirea lui Adamsberg, îi forțează mintea, îi împinge limitele logicii; Danglard cu o memorie extraordinară dar flegmatic, rigid în conduită, care iubește să scrie rapoarte făcând din acest lucru o adevărată artă, considerându-l nebun pe Adamsberg.

Aflat în concediu, comisarul este chemat la Paris pentru a ajuta la investigarea unor crime, „adunătura pestriță” din Brigada fiind „resuscitată” de Adamsberg care reușește astfel să-i facă pe subordonații lui să depășescă „blocajul” și să încerce să funcționeze că o echipă. Trei morți, toți bărbați vârstnici, uciși de veninul Păianjenului pustnic, incită curiozitatea comisarului într-o asemenea măsură încât scenariul imaginat de el practic divizează echipa în două: unii care cred în gândirea lui Adamsberg, alții care îl cred nebun „de legat”!
Drept urmare, ceea ce la început este curiozitate, se transformă într-o adevărată fixație, obsesie, pentru că Adamsberg este avid după cazuri ciudate! Un personaj pe măsura comisarului este Irene Royer, o bătrânică simpatică ce iubește toate animalele inclusiv păianjenii, al cărei drum se intersectează cu al comisarului Adamsberg când acesta își începe cercetările legate de cele trei morți suspecte. O poveste de domeniul fantasticului legată de un orfelinat, șoptită în mare secret de către Irene, spune că la o casă de copii abandonați exista, în urmă cu șaizeci de ani, o gașcă de copii nemernici care chinuiau cu înțepături de păianjeni alți copii, numită sugestiv „Gașca păianjenului pustnic”, aceeași bandă transformându-se în scurt timp în „Gașcă violatorilor” cu concursul unor adulți diabolici, doi dintre cei trei bătrâni uciși făcând parte din această bandă.

Instinctul îi spune Comisarului că cineva încearcă să răzbune violurile și ororile produse de odioșii copii din acel orfelinat și caută obsedant firele vizibile și invizibile care se țes în jurul acestei povești și al trecutului celor uciși.

Pornind de la „nimic” practic, având doar numele celor omorâți cu veninul Păianjenului pustnic și legătura acestora cu „Gașca păianjenului pustnic”, va reuși Adamsberg să afle adevărul din spatele asasinatelor care au avut drept „armă mortală” veninul Păianjenului pustnic? Va reuși să descâlcească ițele unor povești oribile cu copii molestați, violați și traumatizați și legătura acestora cu trecutul unei femei pustnice, toate acestea având rădăcini în istoria Păianjenului pustnic?

Vă las pe voi să aflați răspunsurile acestor întrebări lecturând acest mistery-crime inteligent și deopotrivă provocator!

„- V-am spus, doctore. Am văzut cu ochii mei de copil o asemenea adevărată pustnică. Se închisese de bunăvoie într-un porumbar vechi, ca odinioară(…) A rămas acolo cinci ani. Ce motiv a împins-o pe femeia asta să aleagă recluziunea și nu un spital?

– Nu sunt mii de răspunsuri, Adamsberg, o repet: o sechestrare foarte lungă în copilărie datorită tatălui și cu violuri repetate. Când (…) copilul care a crescut iese, există riscul foarte mare să repete scenariul: maltratare, întuneric, lipsa igienei, hrană mâncată de pe jos, singurele lucruri pe care le-a cunoscut, singurele pe care știe să le trăiască, trecutul care nu trece. E o întoarcere la structura din copilărie, un exil în afară lumii, dorința de pedeapsă și de moarte”

Cartea Când iese pustnica păianjen de Fred Vargas poate fi comandată de pe crimescenepress.ro, carturesti.ro, elefant.ro, libris.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți Editura Crime Scene Press