Cântecul de catifea de Jude Deveraux, Editura Miron – recenzie

18

Cântecul de catifea

(Velvet Song – 1983)

Jude Deveraux

Editura: Miron

Traducere:Ruxandra Atanasie

An aparitie: 1996

Nr.pagini:316

Jude Deveraux este una dintre cele mai iubite scriitoare americane de romane istorice. A început să scrie în 1976, iar până astăzi s-au publicat peste 20 de milioane de exemplare.
Printre minunatele ei romane se numără Un sărut de foc (Sweetbriar)Geamăna de foc (Twin of Fire)Geamăna de gheață (Twin of Ice) și trilogia James River: Femeia falsă (Counterfeit Lady), Femeia pierdută (Lost Lady), Doamna râului (River Lady).
În Seria de Catifea (Velvet Montgomery Annuals Quadrilogy), Jude Deveraux creează memorabila familie Montgomery care luptă pentru iubire și onoare de pe colinele sălbatice ale Scoției până la curțile regale ale Angliei medievale.

1. Promisiuni de catifea – Editura Miron (The Velvet Promise – 1981) – recenzie

2. Iubire de catifea – Editura Miron (Highland Velvet – 1982) – recenzie
3. Cântecul de catifea – Editura Miron (Velvet Song – 1983)
4. Îngerul de catifea – Editura Miron (Velvet Angel – 1983)
Seria de Catifea a autoareai Jude Deveraux m-a cucerit complet! Emoji După două volume incendiare Promisiuni de catifea” și Iubire de catifea„, era de așteptat să îmi doresc a cunoaşte și povestea lui Raine, al treilea frate Montgomery.
Și în acest volum autoarea conturează o poveste caldă, emoționantă și delicioasă, eroii principali au caractere puternice, luptă pentru supraviețuire, dar mai ales pentru iubire și, nu în ultimul rând, avem parte de un amalgam de emoții, de frumusete, eleganţă, senzualitate si erotism.
Raine Montgomery și Alyxandria Blackett – eroii acestei povești – sunt două firi diametral opuse, dar unite de același simț al dreptății și onoarei. Pe cât este el de dur, pe atât este ea de gingasă, pe cât este el de arogant, pe atât este ea de caldă!!! Încăpățânarea și impulsivitatea, însă, sunt punctele lor comune 😃😉. Tot ele le vor aduce disensiuni, le vor crea probleme și le vor produce multă amărăciune.
Din „Iubire de catifea” știm că moartea lui Mary, sora fraților Montgomery, a declanșat o avalanșă de acțiuni care vor provoca mult haos în viețile tuturor, dar mai ales, durere și tristețe. Inclusiv Raine care, din dorința de a råzbuna moartea surorii, face un gest extrem, de înțeles pentru oricine, mai putin pentru regele Henry provocând furia acestuia. Astfel, acesta este declarat trădător fiind nevoit să se ascundă pentru a nu fi prins și deposedat de pământurile sale. Ascunzătoarea lui este chiar în inima uneia dintre pădurile regelui, plină de „capcane” dacă nu știai pe unde să calci. Dar ce făcuse Raine de stârnise mânia regelui? Rămâne să descoperiți singuri atunci când veți citi cartea 🙂😉.
Viața nu este întotdeauna dreaptă. Nu întotdeauna obținem ceea ce ne dorim, iar nedreptățile sunt la tot pasul. La sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI – lea, nobilii aveau putere de viață și de moarte asupra supușilor lor, astfel că multe nelegiuiri erau înfăptuite de aceștia fără a fi pedepsiți. Puteau lua cu forța tot ce își doreau, chiar și dintr-o simplă toană.
Nu face excepție nici Pagnell Waldenham, fiu de conte, un tânăr cunoscut pentru urâțenia sa sufletească, temut pentru toate nelegiuirile efectuate. Din păcate, victimă îi cade și Alyxandria Blackett, o tânără fermecătoare, ingenuă, hărăzită cu un dar minunat – o voce dumnezeiascå – har ce îi va aduce satisfacții, dar și multe necazuri . Prin vocea sa, Alyxandria aduce fericire, seninătate și liniste sufletească celor din jur, dar mai ales tatălui său, un avocat bătrân și sărac, fiind lumina vieții sale.
Întâlnirea cu tânărul conte Waldenham, va fi una fatidică. Acesta încearcă să o violeze, dar Alyxandria reuseste sa scape. Urmarea? Tanarul conte îi ucide tatăl. Răzbunarea acestuia nu se oprește, din pacate, aici. Tot ce își dorește acum este să o vadă în ștreang pe mica „vrăjitoare” . Astfel, contele Waldenham – senior – o acuză de „erezie, vrăjitorie și hoție” pentru simplu motiv că „fata s-a folosit de vocea-i satanică pentru a-i ademeni fiul și când acesta a încercat să-i reziste, ea a profanat biserica.”
Cu ajutorul preotului din sat – cel care i-a călăuzit pașii în tainele muzicii – Alyxandria reușește să fugă ascunzându-se în inima pădurii, acolo unde nimeni, cu capul pe umeri, nu avea curajul să intre.
„- Te vor găsi vinovată și te vor spânzura cu siguranță. Acum pleacă și așteaptă – mă la marginea pădurii regelui. Am să vin la noapte și sper să născocesc un plan pe care să îl putem folosi. Acum du-te, Alyx…grăbește-te! Și ai grijă să nu te vadă cineva.”
(…)
” Ajunsă în pădure, se așeză sub un copac, obosită și îndurerată, neputând înțelege sau crede ceea ce se întâmplase în ultimele două zile. „
Din păcate, problemele fetei nu se termină aici. Deși a trăit într-o sărăcie lucie, muzica i-a îmbogățit viața. Pană atunci nu a știut ce înseamnă să trăiești cu adevărat. A crescut într-o bulă protectoare, tatăl și preotul satului ocrotind-o, iar muzica acompaniind-o. Moartea părintelui iubit și fuga de acasă vor însemna atât sfârșitul unei vieți, dar și un nou început. Până va realiza acest lucru, însă, va trece ceva timp și….îl va întâlni pe cel care îi va readuce zâmbetul pe buze, dar îi va provoca și multă suferință: Raine Montgomery, „regele proscrișilor”, „un bărbat bine făcut, musculos, cu pieptul acoperit de păr negru și des”, cu „ochi pătrunzători și adânci sub sprâncenele negre și groase.”
Întâlnirea celor doi este comică în condițiile în care Raine nu știe că se află față în față cu o tânără inocentă 😃. Cum așa? Alyxandria este nevoită să își ascundă chipul și trupul sub straie de băiat, altminteri viața sa ar fi fost în pericol. Deghizarea ei este necesară, mai ales că pe numele său se pusese și o recompensă ☹️. Nici acasă, dar nici aici în inima pădurii, alături de tâlhari, criminali și prostituate, nu ar fi avut șanse de supraviețuire.
Dacă Raine are o atitudine deschisă de la început, Alyxandria – Alyx, pe numele nou – își arată ura fără rezerve. De ce? Pentru ea, Raine este un alt nobil plin de superioritate, cu drept de comandă și viață asupra supușilor săi, un ticălos asemeni tânărului conte Waldenham.
„Raine puse mâna pe umărul ei, dar trupul fetei reactionă imediat în fața acestui om care întruchipa tot ceea ce ura ea mai mult pe lume.
– Ia mâna de pe mine! mârâi ea, observând privirea mirată de pe chipul lui frumos, înainte de a se prinde cu mâinile de şa, ca să nu cadă. Calul sări în lături, iar Alyx se împiedică, reușind cu greu să descalece.
– Acum, dacă ai terminat, spuse Raine cu o voce care curgea parcă pe lângă ea, ca mierea, poate o să aflăm și noi câte ceva despre tine.
-Asta-i tot ce trebuie să știi despre mine, nobile, șuieră ea, scoțând pumnalul și îndreptându-l spre el, în ciuda convingerii lui Raine că ea era un nimic, în timp ce el era un dar al lui Dumnezeu pe pământ. Uimit de ostilitatea băiatului, Raine fu luat prin surprindere în fața micului pumnal îndreptat spre el și de-abia avu timp să sară în lături. Pumnalul nu îl înjunghie în inimă, dar îi zgârie brațul.”
Din acest moment asistăm la un spectacol ilar din care nu lipsesc replicile ironice, spumoase, răbufnirile pline de patos 😍. Interacțiunea dintre cei doi amuză cu atât mai mult cu cât cititorul știe cine este Alyx, pe când Raine nu 😉.
Ironic sau nu, Alyx se simte tot mai atrasă de Raine, caracterul său nărăvaș, impetuos, cucerind-o treptat. Ce simte Raine??? De parcă nu ar fi avut destule probleme cu ceata lui pestriță de proscriși, încercând să-i țină sub control, acum încearcă să-și țină în frâu și…pornirile 😉. Alyx trezește în el multe simțăminte deși nu ar trebui. Dar inteligența, simțul practic, spiritul de observației și… o noapte „fierbinte” îl fac pe Raine să realizeze că scutierul său pipernicit este, în realitate, o fată 😃. Odată aflat adevărul, credeți că Raine o va menaja? În niciun caz!!!
„- Alyx, spuse Raine, fără a-și da măcar osteneala să se uite la ea, te-ai antrenat azi? Ești și așa destul de slăbănog, chiar vrei să ajungi piele și os?”
Raine, un bărbat plin de vervă și cu sânge fierbinte nu-și poate ascunde atracția la nesfârșit. Niciunul, de altfel, nu poate pune stavilă pasiunii. Dar sunt nevoiti să își țină dragostea ascunsă de ochii celor din jur.
Viața continuă să îi pună la grea încercare. Inclusiv pe cititori Emoji🤦‍♀️. Dacă Alyx se maturizează, transformându-se dintr-o ființă firavă într-una puternică, păstrându-și, în același timp, senzualitatea și frumusețea sufletească, Raine devine enervant, trufaș și orgolios peste măsură. Se îndepărtează de femeia iubită, preferând compania celor nevoiași și condamnați de soartă. Dorința de răzbunare și simțul onoarei exacerbat îi întunecă sufletul și mintea. Preferă să o piardă pe Alyx în loc să-și recunoască greșelile. Nici frații săi nu reușesc să îl aducă pe drumul cel bun. Ce se întâmplă între cei doi îndrăgostiți de ajung să stea separați? Va reuși Alyx acolo unde au eșuat frații Montgomery? Ce sacrificiu va face aceasta pentru a-l salva pe Raine de mânia regelui? Va învăța Raine lecția umilinței și a modestiei? Citiți cartea! Emoji
„- Scuteşte-mă, te rog, de mila asta față de propria-ți persoană, spuse ea printre dinți. Bietul lord Raine s-a înduioșat îndrăgostindu-se de o femeie din popor. Iar când ea a făcut tot posibilul să-l scape de mânia regelui, el a renegat-o, considerând că femeia depășise limitele stării ei sociale… tu faci pe martirul și nu asculți de nimeni. Nu vrei să recunoști că ai greșit și crezi că numai tu ai simțul onoarei.”
Mi-a plăcut de Alyx! A știut să îi țină piept lui Raine, l-a iubit necondiționat, a preferat să-și sacrifice liniștea sufletească pentru viața bărbatului iubit, a suferit, dar nu și-a pierdut speranța. Toți văd și înțeleg acțiunile ei, numai Raine este orb.
Narată la persoana a III-a din perspectiva Alyxandriei și a lui Raine, acțiunea din”Cântecul de catifea” curge lin, mai ales în prima jumătate a cărții, urmând să se amplifice  tot mai mult, autoarea reușind, astfel, să mențină atenția cititorului, să se joace cu stările sale. Întâlnim același stil plin de sensibilitate și căldură, ne plimbăm prin locuri sălbatice, dar frumoase, cunoaștem mici frânturi din istoria Angliei – anul 1502 – și, nu în ultimul rând, ne bucurăm de compania seducătorilor frați Montgomery 🤩🤩.
Vă recomand cu drag acest hystorical-romance ce cucerește treptat, cu doi eroi impetuoși, încăpățânați, dar sufletiști, cu multă tristețe, dar și umor, gingășie și pasiune. Am râs, am oftat, m-am întristat, m-am și enervat – din cauza lui Raine, desigur 😉😃! – dar, la final m-am bucurat. Mulțumesc Tyna pentru acest deliciu literar 🌷!
P. S: să nu credeți că ați scăpat!!! Urmează și povestea iubărețului Miles, cel mai mic frate Montgomery care va avea parte de o „surpriză” din partea Alyxandriei 😃Emoji

Cărțile autoarei Jude Deveraux pot fi comandate pe libris.ro, elefant.rolibrarie.net, carturesti.ro, emag.ro

About Author

18 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Fermecatoare recenzie, Mirela. ❤Multumesc pentru recomandarea incantatoare! Imi place foarte mult aceasta serie!❤

    • Mirela Barbalata on

      Mulțumesc, Carmen!
      Eu m-am îndrăgostit de ea!
      Este delicioasă! O sa-ți placă!

  2. O recenzie foarte frumoasă și savuroasă! Mă bucur mult că ți-a plăcut! Îți aștept cu nerăbdare impresiile și la ultimul volum din serie!

  3. Minunata recenzie Mirela, felicitari! ❤ Si mie mi-a placut foarte mult cartea, si toata seria asta de altfel! ❤

  4. Intr-adevar este o serie frumoasa si recenziile tale scot in evidenta acest fapt. Iti transmit aprecierea mea pentru toate prezentarile. Tin minte ca mie mi-a placut cel mai mult ultimul volum.
    Autoarea se numara printre primele publicate la noi si la vremea respectiva nu aveam prea multe cunostinte despre literatura historical. Acum pot spune ca barbatii din cartile ei sunt cam prost crescuti si badarani cu femeile, dar sunt convinsa ca realitatea din epoca respectiva era mult mai crunta. Trasaturile acestea dau savoare povestirilor cand le citim, mai ales ca participam la transformarea eroilor din masculi nesimtitori in sotiori iubitori.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: