Delicatese Literare
Recenzii

Cartea alinării – Matt Haig – Editura Nemira – recenzie

Cartea alinării

(The Comfort Book – 2021)

Matt Haig

Editura Nemira

Colecția Orion

Traducere din limba engleză de Alexandra Florescu

Nr. de pagini: 256

An apariție: 2021

Gânduri despre speranță, supraviețuire și miracolele vieții de zi cu zi.

În întuneric, chiar și cele mai mici raze de speranță ne pot conduce acasă. Iată o carte despre lucrurile care ne pot aduce mai aproape de noi înșine și despre frumusețea răpitoare a unei vieți obișnuite.

Matt Haig este autorul mai multor volume de succes, precum Umanii (Nemira, 2016), Cum să oprești timpul (Nemira, 2018), Câteva motive să iubești viața (Nemira, 2018), Gânduri de pe o planetă nervoasă (Nemira, 2019) și Biblioteca de la Miezul Nopții (Nemira, 2020).

Ca autor de cărți pentru copii și adolescenți, a câștigat Blue Peter Book Award, Smarties Book Prize și a fost de trei ori pe lista scurtă pentru Medalia Carnegie.

În România au mai apărut, la Editura Nemi, volumele pentru copii Un băiat numit Crăciun (2016), Fetița care a salvat Crăciunul (2017), Eu și Moș Crăciun (2018) și Evie și animalele (2021).

Cărțile lui au fost traduse în peste 40 de limbi.

O carte pentru oricine caută speranță, calea spre o viață mai bună sau doar un dram de încurajare.

Cartea alinării e pluta de salvare a lui Matt Haig: o colecție de note, liste, povești scrise de-a lungul anilor, cu scopul de a-i reaminti sinelui din viitor că lucrurile nu sunt mereu așa cum par. Surse literare sau filozofice din întreaga lume, istorie, știință, multe experiențe personale sau povești inspiraționale – toate amestecate cu căldura și calmul scriitorului care ne reamintește mereu că e bine să încetinim și să apreciem frumusețea și hazardul existenței noastre.

Iată cartea de care să te apuci atunci când ai nevoie de înțelepciunea unui prieten, de alinarea unei îmbrățișări sau de reamintirea faptului că speranța izvorăște din locurile cele mai neobișnuite.

„Matt Haig privește condiția umană cu empatie și folosește o întreagă paletă de lumini și umbre ca să-și construiască poveștile uluitoare.“ – Neil Gaiman

„Matt Haig folosește cuvintele ca pe un desfăcător de conserve. Noi suntem conserva.“Jeanette Winterson

„Eu pur și simplu iubesc cărțile acestui om.“Jodi Picoult

Cartea alinării” este prima mea întâlnire cu autorul Matt Haig. Poate nu cea mai inspirată în cazul meu, întrucât rareori pot spune că rezonez profund cu cărțile din zona dezvoltării personale, motivaționale și așa mai departe. La mine, cel puțin până acum, am observat că efectul motivațional cel mai bun îl găsesc tot în cărțile de ficțiune. Să revin însă la cartea de față.
 
Prin intermediul ei, Matt Haig se adresează tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, se simt la pământ sufletește. El încearcă să pună la bătaie propriile experiențe, printre care și trecutul său aflat, la un moment dat, sub semnul depresiei. Oferă acel sfat bun și onest prin care orice om trecut prin anumite încercări ar dori să fie de ajutor altora, realizând acest lucru tot prin exemplul propriu.
 
Împărtășește astfel amintiri dureroase, sentimente negative, dar și ceea ce l-a ajutat pe el să continue, chiar și atunci când credea că viața nu e decât un abis al deznădejdii, fiind tentat să îi pună capăt, dar reușind cumva, zi după zi, să meargă mai departe.
 
El transmite cititorilor o serie de idei prin care dorește să le demonstreze acestora că e ok să treci prin suișuri și coborâșuri în viață, că nu totul trebuie să fie roz, că e în regulă și e normal să ne simțim uneori dezolati, triști sau în formă slabă. Că fiecare om are momentele lui de cumpănă, de îndoială, de suferință. Că trebuie să învățăm să ne acceptăm așa cum suntem, cu bune și cu rele, ceea ce nu stă în calea dorinței de evoluție, dar scade puțin toată această presiune pe care societatea, anturajul și, adeseori, chiar noi singuri ne-o așternem pe umeri.
 
Ideile transmise diferă, de la lucruri concrete cum ar fi melodii sau cărți care au avut un bun efect asupra moralului autorului, până la confesiuni, citate ale unor oameni celebri sau, pur și simplu, poveștile de viață ale unor personalități de marcă. Astfel, el trece de la Maya Angelou la Marcus Aurelius, de la Saxifraga oppositifolia la Parupeneus cyclostomus și de la unt de arahide pe pâine la Joy Harjo și la Epictet. Toate acestea par un mix improbabil, însă folosindu-se de ele, Matt Haig își urmărește scopul: acela de a crea o lectură relaxată, cu care să ajungă la mintea și inima celor mai mulți cititori.
 
Haig crede că, prin forța eliberatoare a cuvintelor, omul poate ajunge mult mai ușor la pacea interioară și acea stare de acceptare sinceră, de unde să poată construi o bază cât mai solidă pentru eventuali pași înainte. Încurajează pe fiecare să aleagă exprimarea, abordarea aceasta spre o deschidere către sine însuși a fiecăruia în parte, acțiune care generează o înțelegere mai profundă a situației și a ceea ce noi vrem de fapt.
 
Mi-a plăcut în special zona în care vorbește despre incertitudini, această calamitate a tuturor oamenilor anxioși, și dezvoltă ideea că incertitudinea ar putea să fie un lucru pozitiv – chiar dacă lucrurile bune nu vor fi poate atât de bune pe cât ni le-am dori, același lucru se aplică și pentru cele rele. Nu știm niciodată ce poate ieși dintr-o situație, oricât de dificilă. Măcar o nouă lecție învățată.
 
Chiar dacă vă mărturiseam că nu sunt o cititoare dedicată genului, mi-a făcut plăcere să îl cunosc mai bine pe Matt Haig și apreciez curajul său de a se deschide, de a-și pune pe hârtie angoasele și de a veni în întâmpinarea problemelor celorlalți cu sugestii izvorâte din experiențele sale. Nu trebuie neapărat să urmăm ad litteram aceste propuneri, dar ele pot fi folosite și aplicate de fiecare în stilul propriu.
 
Vă invit să descoperiți și dumneavoastră metodele care au dat rezultate în cazul lui Matt. Fără a fi construite ca o rețetă universală, se pot dovedi inspiratoare în anumite proporții, în plus e important chiar și faptul de a ști că atâția oameni se confruntă cu acest tip de probleme, fie ei și faimoși.
 
Las câteva fragmente pe care le-am găsit interesante:
 
„Noi suntem viața însăși. Nu suntem bandă îngustă de sentimente dintr-un singur moment. Suntem vasul care poate conține orice sentiment. Suntem subiectul din propoziție. Suntem mai mult decât suma reușitelor noastre. Suntem mai mult decât sentimentele la care suntem martori. Suntem infinitatea care rămâne după ce ele dispar.”
„Verifică dacă armura ta emoțională chiar te protejează și nu cumva e atât de grea încât te împiedică să te miști.”
„O idee nouă.
Îmi place asta. E precum conceptul satori, din budismul zen, iluminarea prin supunere, ceva atins pe calea nesiguranței asupra propriei naturi.Acolo trăiește libertatea. În posibilitatea unui nou mod de gândire. Și e mai ușor să ajungem acolo dacă avem mintea deschisă și ambiguă, atentă la fluiditatea momentului.
Poate existăm doar datorită unei capacități cosmice negative, care a făcut universul din vid.”
„Gândește-te la operele de artă care trec testul timpului, de la Mona Lisa la Middlemarch. Mereu există ceva intangibil în ele. Ceva ce criticii vor dezbate cu pasiune secole la rând, fără nicio concluzie. Poate că și arta de a trăi e la fel. Poate că scopul vieții este misterul, nu dezlegarea lui. Poate nu trebuie să știm totul despre viețile noastre. Și poate că asta e perfect în regulă.”
„Nu ai eșuat
Într-un moment de tristețe.
Nu te-ai pierdut,
Într-o clipă de înfrângere.
Nu ești o statuie
Stând într-o veșnică poziție.
Ești ceva în mișcare:
Un val ce se ridică, un curent ce se înalță.
Vastele tale adâncimi sunt martore
La toate minunile, la toate mirările.
Așa ești fantastic
Și minunat. Prin urmare:
Nu te lupta cu luna.
Lasă orice reflux.
Și dă-le tuturor vaselor tale naufragiate
Spațiu să se ascundă.”

9 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *