Delicatese Literare
Cărți pentru copii

Cartea de vrăji de Costin Neață, Editura UP – recenzie

Cartea de vrăji 

Costin Neață

Editura: UP

Colecție: Opal

An apariție: 2020

Nr. pagini: 196

Mihai, un adolescent de șaisprezece ani, duce o viață normală și liniștită în București, până când părinții săi se decid, în mod subit, să se mute în Brașov. Însă, în noul oraș, Mihai găsește viața la care se aștepta cel mai puțin. Pătrunde într-o poveste bizară în care simpla sa prezență în cadrul unei misiuni poate face diferența între ordine și haos.
O carte despre un tânăr curios și devotat ce descoperă tainele magiei și despre adevărul din spatele unor oameni pe care credea că-i cunoaște în întregime. Dar mai ales, este o carte despre înțelegere, devotament și alegerea de a-ți folosi talentele în scopuri bune.
Cu certitudine pot spune că 2020 este anul surprizelor literare. De ce spun asta? Pentru că am citit, ca niciodată până acum, cărți fantasy. Cine mă cunoaște știe că nu sunt fan al acestui gen literar😉. Cu toate acestea, am simtit că este timpul pentru o schimbare. Și mă bucur că mi-am ascultat instinctul 🙂. Cărțile citite mi-au încântat sufletul 😍.
Cine este împătimit al genului fantasy știe că acesta a fost explorat din abundență dincolo de hotarele țării noastre, dar – trebuie să recunoaștem – în ultimii ani și piața literară din Romania a luat amploare în acest sens. Tot mai mulți autori români abordează acest gen, ceea ce nu poate aduce decât un plus literaturii române contemporane.
Anul acesta Editura UP a publicat „Cartea de vrăji” scrisă de Costin Neață, un autor – românaș de-al nostru 😍-  aflat la vârsta adolescenței, căruia îi prevăd un viitor minunat pentru că are talent și se simte. 
Din puținul pe care îl cunosc cu privire la poveștile fantasy, acțiunea și personajele acestora, cu câteva excepții, au loc pe meleaguri străine. Astfel, mă bucură faptul că în „Cartea de vrăji” a lui Costin Neață personajele sunt români de-ai noștri iar acțiunea are loc, preponderent, pe meleagurile noastre 🙂.
„Cartea de vrăji” este ca o gură de aer într-o zi caniculară și sufocantă. Aduce un plus de savoare, încântare și relaxare. Cititorii împătimiți ai genului fantasy posibil să nu întrevadă ceva deosebit în rândurile acestei cărți. De aceea țin să menționez că este o carte cu și despre adolescenți, recomandată acestora, dar și celor mai mici, potrivită însă tuturor, inclusiv acelor cititori care lecturează, timid, acest gen literar, ca și mine de altfel.
Narată la persoana a III-a din perspectiva lui Mihai, dar beneficiind de o galerie de personaje simpatice și de replici simple, dar firești, „Cartea de vrăji” cucerește cititorul încă de la primele pagini.
Mihai, un tânăr de șaisprezece ani din București, este – la prima vedere – un adolescent obișnuit a cărui viață curge banal alături de prietenii lui cei mai buni, Clara și Andrei. Viața lui se va schimba în momentul în care părinții decid, brusc, să se mute în Brașov, de aici și nemulțumirea si supărarea sa. Ceea ce Mihai nu știe – dar va afla curând – este faptul că mutarea în Brașov va însemna începutul unei aventuri deosebite, de neimaginat. În adâncul sufletului său, tânărul nostru, un cititor avid al cărților fantasy, își dorește aventuri mărețe precum cele din cărțile citite, aventuri care să îi alunge monotonia de zi cu zi.
„N-ar fi putut renunța niciodată la ele și le păzea ca pe ochii din cap. Le luă pe fiecare la rând și le așeză pe rafturi. Toate erau fantasy, căci era pasionat de tot ce ținea de vrăji și de supranatural. În ciuda faptului că Mihai era genul de om extrovertit, avea momente în care realitatea i se părea monotonă și gri, iar singura cale de evadare era reprezentată de multitudinea de lumi magice în care pătrundea cu ajutorul cărților sale preferate.”
Prima zi de școală, departe de prietenii lui, va însemna pentru el începutul unor aventuri ce îi vor da fiori și îl vor pune față în față cu necunoscutul, cu decizii și alegeri greu de luat, cu propria conștiință.
Din întâmplare, ajunge în biblioteca școlii, unde îi atrage atenția o carte „nu foarte mare, dar groasă, cu coperți simple, din piele neagră, fără vreun titlu sau autor” încuiată cu un lacăt. Apariția inopinantă a bibliotecarei, ce avea o înfățișare sinistră, îl sperie, motiv pentru care Mihai ascunde cartea în loc să o pună, de unde a luat-o, pe rafturile bibliotecii. În aceeași zi îl cunoaște pe Vlad, coleg cu el, căruia îi povestește întâmplarea din bibliotecă, acesta sfatuindu-l, însă, să stea cât mai departe de locul respectiv, implicit de bibliotecară.
Curios din fire, Mihai decide să deschidă cartea, dar realizează că lacătul poate fi deschis doar cu cheia care atârna la gâtul bibliotecarei. Acest amănunt îi amplifică dorința de a afla ce se ascunde în rândurile cărții, simțind că ceva cu totul deosebit se va întâmpla.
După un vis ciudat și înfiorător, după o nouă întâlnire cu ciudata bibliotecară, după un atac surprinzător din partea unei ființe bizare, salvat fiind în ultimul moment de către Vlad, Mihai realizează că poveștile cu vrăji, vrăjitoare și alte forțe supranaturale au un substrat real. Iar ca lucrurile să devină și mai intense tânărul nostru descoperă că el însuși este vrăjitor, iar puterile sale, moștenite, sunt în fază latentă, dar pot fi amplificate datorită cărții pe care o are asupra sa.
„Cartea de vrăji pe care o deții este unică în lume și nu are utilizarea la care cineva s-ar aștepta… Este mai mult o unealtă, un generator. Îți amplifică puterea și te ajută să o canalizezi mai ușor la suprafață. Iar coperțile sunt făcute din pielea lui Chao-Tenebris.”
În continuare autorul ne introduce într-o lume fascinantă în care adolescenții devin vânători de ființe supranaturale, o lume în care necunoscutul poate fi prieten și dușman, deopotrivă, o lume în care oamenii, înzestrați cu haos și întuneric, devin unelte ale Răului malefic, o lume magică cu vrăjitori și vrăjitoare din care una singură poate distruge liniștea și existența omenirii.
Cartea, scrisă într-o manieră simplă, dar cursivă, se citește ușor, iar povestea conturată îți aduce zâmbetul pe buze și te duce cu gândul la copilărie, perioada în care imaginația noastră capătă forme diverse. Însă ceea ce dă un plus de savoare și culoare acestei povești sunt minunatele ilustrații grafice care însoțesc fiecare capitol, foarte sugestive pentru întreaga acțiune.
În cele aproape două sute de pagini, Costin Neață își supune eroul principal la grea încercare pentru ca la final să îi ofere o lecție importantă despre supraviețuire, prietenie, loialitate, conștientizare și asumare.
Epilogul arată, încă o dată, că în orice luptă nu există învingători sau învinși, ci numai victime și suferință, că „în viață, totul este efemer”, că întotdeauna Răul va căuta să găsească o oportunitate pentru a supune Binele.
Costin, m-ai făcut curioasă 🙂😏. Sper că mă voi delecta, cât mai curând, cu volumul doi și îi voi însoți pe Mihai și prietenii săi în noi aventuri pline de necunoscut.

Cartea de vrăji de Costin Neață poate fi comandată de pe edituraup.ro, libris.ro

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți autori români

11 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *