Cartea pierdută a vrăjitoarelor de Deborah Harkness, Editura Litera – recenzie

Cartea pierdută a vrăjitoarelor de Deborah Harkness – recenzie

Cartea pierdută a vrăjitoarelor

Deborah Harkness

Editura Litera

Traducere: Oana Cristea

Nr. pagini: 652

Titlu original: The Discovery of Witches

Deborah Harkness s-a născut în 1965, dintr-un tată american și mamă englezoaică. A crescut în Pennsylvania. Este absolventă a Mount Holyoke College, Northwestern University, University of California, Davis. A studiat de asemenea la Oxford University. Este recunoscută pentru cunoștințele ei în domeniul științei, medicinei, alchimiei, magiei și ocultismului. În prezent, este profesor de istorie la University of Southern California. A fost inclusă în programe prestigioase și a primit o bursă de la National Humanities Center. Cea mai recentă lucrare universitară a ei este o cercetare despre Londra elisabetană și revoluția științifică.

• Seria All Souls Trilogy

1. The Discovery of Witches/ Cartea pierduta a vrăjitoarelor
2. Shadow of Night/ Școala nopții
3. The Book of Life/ Cartea vieții

În inima Bibliotecii Bodleiene din Oxford, profesorul universitar Diana Bishop descoperă în cursul cercetărilor ei un manuscris alchimic, Ashmole 782, aflat sub o vrajă. Deși se trage dintr-un neam vechi și celebru de vrăjitoare, Diana a renunțat de mult la moștenirea familiei sale în favoarea cercetării universitare și a unei vieți obișnuite, așa că, după o analiză sumară, returnează manuscrisul.

Dar descoperirea ei pune în mișcare o întreagă lume fantastică, atrăgând pe urmele sale deopotrivă demoni, vrăjitoare și vampiri. Printre ei se află și Matthew Clairmont, un vampir genetician pasionat de teoriile lui Darwin, pe cât de periculos, pe atât de enigmatic. Relația care se înfiripă între cei doi amenință să spulbere pacea fragilă care domnește de secole în lumea lor.

O poveste romantică sofisticată și plină de suspans îi unește în încercarea de a descoperi secretele manuscrisului, între ale cărui pagini se află cheia unui trecut misterios și a unui viitor nesigur.

Este o carte este foarte bine documentată, oferindu-ne o bogăție de informații din domeniul științei, medicinei, alchimiei, magiei și ocultismului, conform impresionantei pregătiri în toate aceste domenii a autoarei.

O carte magică, ce m-a fermecat!

”La început a fost absență și dorință.

La început a fost sânge și teamă.

La început a fost o descoperire a vrăjitoarelor.”

În Cartea pierduta a vrăjitoarelor am descoperit o fascinantă poveste fantasy, una din cele mai frumoase povești pe care am citit-o, care aduce creaturi supranaturale în lumea oamenilor, ne oferă o poveste unică, intensă și cu totul specială de iubire, ne oferă incursiuni care se concretizează în adevărate lecții de istorie ale timpurilor trecute, ne încântă cu legende, mituri și povești ce se țes între paginile ei, și stropește totul cu picături de magie pură! Este o lucrare complexă, foarte bine scrisă și documentată, o carte care te captivează de la primul până la ultimul rând și te cucerește fără drept de apel!

Creaturile fantastice din carte – vrăjitoare, vampiri și demoni – trăitoare printre oameni, care însă nu sunt conștienți de existența lor, sunt atât de bine conturate și redate, încât ai impresia că le poți oricând întâlni în viața cotidiană.

Cartea aduce pe rând în prim plan cele două personaje principale, Diana și Mathew, iar ca structură alternează capitolele scrise la persoana a treia gen povestire cu cele scrie la persoana întâi din perspectiva Dianei, făcându-ne astfel parte din poveste.

”Fusesem văzută, și nu de un observator uman obișnuit.

Atunci când o vrăjitoare o studiază pe alta, atingerea privirii ei provoacă furnicături. Dar vrăjitoarele nu sunt singurele creaturi care împart lumea cu oamenii. Mai sunt și demonii, făpturi artistice, creatoare, aflate la granița dintre nebunie și geniu. Și mai sunt vampirii, frumoși și viețuind sute de ani, care se hrănesc cu sânge și te subjugă complet cu farmecul lor, asta dacă nu te ucid mai întâi.

Când mă privește un demon, simt presiunea ușoară, derutantă, a unui sărut. Dar când mă pironește cu privirea un vampir, simt o atingere rece, concentrată și primejdioasă.”

Povestea începe în zilele noastre, având ca punct de plecare Biblioteca Bodleiană din Oxford, unde Diana Bishop – istoric, profesor universitar și vrăjitoare – îl întîlnește pe Mathew Clearmont – om de știință, profesor universitar și vampir…

Diana își nega latura de vrăjitoare, considerând că magia e de vină pentru faptul ca părinții ei fuseseră uciși cu bestialitate în timpul unei călătorii în Africa, pe când ea avea doar șapte ani. Își ignora complet darul și nu învățase să-l folosească, ceea ce o va costa scump, după cum veți vedea. E de-a dreptul uluitoare deşteptarea aptitudinilor ei de vrăjitoare, iar prima surprinsă va fi chiar ea!

De curând, Diana dăduse de urma unui manuscris străvechi, Ashmole 782, care dezvăluia secretele speciilor supranaturale, pierdut de secole. Era un palimpsest, un manuscris în manuscris. Nu cunoșteam până acum acest acest termen, așa că m-am interesat ce semnifică: ”uneori, când pergamentul era insuficient, scribii spălau cu grijă cerneala de pe cărțile vechi, și apoi scriau textul cel nou pe foile goale. În timp, scrisul dinainte reapărea adesea dedesubt ca o fantomă, vizibil cu ajutorul luminii ultraviolete.”

În lumina acestei descoperiri, realizăm că întâlnirea dintre cei doi nu era deloc o coincidență. Concidențele nu există, doar destinul care își spune astfel cuvântul. Deși Diana returnează manuscrisul fără să-l analizeze, realizând că se află sub o vrajă ce reacționa la atingerea ei, faptul că l-a atins a declanșat forțe întunecate. Nu a realizat însă că a stârnit un cuib al răului, şi a dat startul unui tăvălug de evenimente, punând-o în mijlocul unei urzeli de interese şi secrete, ce-şi aveau sursa în vremuri străvechi, fapt ce îi va pune viața în pericol. Va fi vânată de vrăjitoare, demoni şi vampiri, iar singura ei pavăză în calea acestora va fi Mathew, care iniţial fusese şi el tot un vânător pe urmele ei…

E fascinant de urmărit interacțiunea dintre Diana și Mathew, modul în care se formează și se derulează începuturile relației lor. Chimia dintre cei doi e instantanee, iar atracția e irezistibilă.

Schimbăm decorul, urmărind acțiunea ce ne poartă în Franţa, la Sept-Tours, pentru unele din cele mai savuroase momente ale lecturii. Sept-Tours, un imens castel-fortăreaţă, era  reşedinţa lui Mathew. Aici locuia mama sa, distanta, eleganta și sofisticata Ysabeau – creatoarea sa ca vampir, de fapt, un personaj fascinant.

Momentul de ”bun venit” spune totul despre distanța dintre lumile și statutul lor:

„Ysabeau stătea în pragul castelului sau enorm, impunătoare şi glacială, şi-i aruncă o privire fioroasă fiului sau în timp ce urcăm treptele de piatră.

Matthew se opri brusc, ca s-o sărute uşor pe amândoi obraji.

    —Intrăm sau vrei să ne continuăm salutul aici, afară?

Mama sa se dădu în lături că să ne lase să trecem. I-am simţit privirea furioasă şi mirosul aducând a suc de sarsaparilal şi a caramel. (…) 

Odată ajunşi înăuntru a trebuit să înfrunt întreagă forţă a privirii fixe a lui Ysabeau. Mama lui Matthew întruchipa elegantă intimidantă care părea a fi în sângele frantuzoaicelor. Că şi fiul ei — care, în mod tulburător, părea să fie mai în vârstă decât ea — era îmbrăcată într-o singură culoare, fapt ce îi diminua paloarea stranie. Nuanţele preferate de Ysabeau mergeau de la crem la bej-deschis. Fiecare centimetru din vestimentaţia sa era scump şi simplu, de la vârfurile pantofilor moi din piele de culoarea căprioarei până la topazele care-i atârnau de lobii urechilor. Dungi reci, intense, de culoarea smaraldului, îi înconjurau pupilele negre, în timp ce pomeţii înalţi împiedicau trăsăturile perfecte şi pielea uluitor de albă să contureze o frumuseţe obişnuită. Părul ei avea culoarea şi textura mierii, o revărsare aurie de mătase prinsă pe ceafă într-un coc greu.

    —Ai fi putut arată un strop de consideraţie, Mathew. (…)

 Se întoarse şi mă măsură din creştet până-n tălpi. Îşi strânse gură perfectă.

Nu-i plăcea ce vedea — şi nu era de mirare. Am încercat să mă privesc prin ochii ei- părul meu nisipiu care nu era nici des, nici ordonat, pistruii care-mi apăreau pentru că petreceam prea mult timp în aer liber, nasul prea lung pentru restul fetei. Ochii erau atuul meu cel mai de preţ, dar era puţin probabil să compenseze lipsa mea de simt estetic. Pe lângă eleganța ei şi pe lângă starea mereu impecabilă a lui Mathew, mă simţeam – şi arătăm – ca un şoarece stângaci de la ţară. Am tras de tivul jachetei cu mâna liberă, uşurată că în vârfurile degetelor nu mi se vedea nici un semn de magie şi sperând că nu eram înconjurată nici de vreo urmă a strălucirii fantomatice de care pomenise Mathew.

– Maman, ea e Diana Bishop. Diana, mama mea, Ysabeau de Clermont. Silabele i se rostogoliră de pe limbă.

Nările lui Ysabeau fremătară delicat.

– Nu-mi place cum miroase vrăjitoarea. Engleza ei era impecabilă, iar ochii scânteietori se uitau fix într-ai mei. Dulce și respingător de verde, ca primăvara.”  

Marthe, menajera lui Ysabeau, era o creatură blândă, tot vampir şi ea, dar care adora să gătească, spre încântarea Dianei, care adora…să mănânce! Obiceiurile culinare ale vampirilor erau, bineînţeles, speciale, dar cu băutura (vinul făcea parte din alimentație), erau „la zi”, pretext sub care suntem delectați cu inedite informații despre vinuri rare si vechi.

E surprinzător de urmărit modul în care interacţionau toți acești vampiri ca o familie – în genul haitelor de lupi. De altfel, Mathew, ca om de știință ce era, avea şi o lucrare publicată despre lupii norvegieni, în mijlocul cărora trăise o perioadă.

Dintre informațiile interesante pe care le strecoară autoarea în carte, am reținut-o și pe cea cu privire limba occitană (ce există în realitate) o limba veche, aproape dispărută; era limba în care îşi vorbeau cei trei manjasang (mâncători de sânge). Tot acum, aflăm despre Cavalerii lui Lazăr, un ordin străvechi, continuator al Cavalerilor Templieri, al cărui mareşal era Mathew.

Asistăm la diferite momente din viața de la castel, partide de călărie, conversații, momente petrecute unii în compania altora, ”seri în familie”. Povestirile lui Mathew despre trecutul lui o fascinează pe Diana, având în vedere că el fusese martorul viu – mă rog, aproape viu – al istoriei ultimilor 1500 de ani!!! Din povestirile lui Ysabeau, Diana află cum a fost Mathew transformat şi despre viaţa lui ca om, cum  asistase neputincios la moartea soţiei şi fiului său, fiind chiar el pe punctul de a muri, când a fost „salvat” de Ysabeau. Diana va lua parte, cu toată împotrivirea lui Mathew, la o partidă de vânătoare a acestuia, în care l-a văzut cum se hrănea în mediul lui natural.

Secretele lui Mathew sunt multe, întunecate şi – unele – de neiertat. Va putea oare Diana să le facă faţă?

 ”Mathew știa că nevoia lui de ea era mai puternică decât orice altceva. Nici familia sa, nici următoarea dată când avea să simtă gustul sângelui nu contau atât cât nevoia de a ști că ea era în siguranță și în apropiere. Dacă asta însemna să fii vrăjit, atunci era pierdut…

– Nu ești pierdut. Te-am găsit eu.

Mathew se întrebă dacă nu cumva își imaginase vorbele acestea, dar știa bine că nu. Ea îi auzea gândurile…Îi va cunoaște secretele, părțile lui întunecate și teribile, pe care nu era destul de curajos ca să le înfrunte. Ea îi răspunse cu un alt murmur slab.

– Sunt destul de curajoasă pentru amândoi.

Mathew își înclină capul spre al ei.

– Va trebui să fii.”

Diana se va dovedi foarte curajoasă de fiecare dată când împrejurările o vor cere, astfel încât Mathew o va numi ”ma lionne” (leoaica mea). O va alinta de asemenea ”mon coeur”, pentru că inima lui încremenită va bate de fiecare dată când ea îl va îmbrățișa (mi-a plăcut ideea, e foarte romantică).

E impresionant momentul în care au realizat ce simt unul pentru celălalt, acceptând şi asumându-şi iubirea, dispuşi fiecare să sacrifice o lume în numele ei! Iar Diana va trebui să facă faţă şi posesivităţii şi instinctului feroce al lui Mathew de a o proteja.

” –  Te iubesc, Diana. Dumnezeu știe că am încercat să n-o fac.

Chipul mi se îmblânzi în mîinile lui.

– Și eu te iubesc, Mathew, din tot sufletul.

Ceva în corpul lui se modifică subtil când îmi auzi răspunsul. Nu era pulsul, deoarece inima îi bătea și așa rar, nici pielea, care rămase delicios de rece. Se auzi în schimb un zgomot – ceva în gât, un murmur de dor, care îmi transmise o undă puternică de dorință. Mathew o detectă, iar chipul său căpătă o expresie pătimașă. Înclină capul și-și lipi buzele reci de ale mele…După o vreme îndelungată își slăbi strânsoarea atât cât să poată vorbi.

– Ești a mea.

Buzele mi-erau prea amorțite ca să pot răspunde, așa că am dat din cap și am continuat să-l țin strâns. El mă privi fix.

– Din clipa asta, suntem una. Înțelegi?

Înțelegeam cel puțin că nimeni și nimic n-aveau să mă țină departe de Mathew…

Iar implicațiile acestui fapt vor fi devastatoare!

– Prin sărutul acesta ați încălcat toate regulile care țin lumea noastră laolaltă și ne asigură protecție. Mathew, ai însemnat-o pe vrăjitoarea aceasta și de acum va fi a ta. Iar tu, Diana, ți-ai oferit sângele de vrăjitoare – puterea ta – unui vampir. Ai întors spatele propriului neam și ai jurat credință unei ființe care îți este dușman.

– A fost un sărut, am zis, zguduită.

– A fost un jurământ. Și acum, că ați făcut promisiunea asta unul față de celălalt, sunteți proscriși. Fie ca zeii să vă ajute pe amândoi.”

Efectele apropierii lor nu întârzie să apar, iar acțiunea va atinge cote dramatice odată cu răpirea Dianei (veți vedea de către cine) și aruncarea acesteia într-o oubliette din sinistrul castel La Piere, unde va fi maltratată.

Ce este această oubliette?

”Este o celulă subterană, Francezii îi spun oubliette. E un loc al uitării. Oamenii care sunt abandonați aici înnebunesc și apoi mor de foame – dacă supraviețuiesc căderii. E cale lungă până jos. Nu pot ieși afară fără ajutor de sus, iar ajutorul nu vine niciodată.”

Cum a rezistat e un miracol!

O poveste pe care i-o spunea mama ei pe când era doar o copilă, vorbea despre niște ”panglici vrăjite” cu care îi era legată puterea:

”Când vei fi pregătită, i-a spus zâna, te vei scutura de aceste panglici. Până atunci nu vei putea să zbori sau să-ți folosești magia.” Indiferent cât de tare se strădui, Diana nu putea să scape de panglici. Cu timpul, uită de ele. Și uită și de magia din ea. Într-o zi, la mult timp după aceea, Diana întâlni un prinț frumos, care trăia în umbrele dintre apusul soarelui și răsăritul lunii. Prințul o iubea pe Diana, în ciuda faptului că ea părea să nu poată zbura. El văzu panglicile care o legau, deși nimeni altcineva nu le putea vedea.”

Iar Mathew – prințul cel frumos, care trăia în umbrele dintre apusul soarelui și răsăritul lunii – o va găsi şi salva, deşi pentru aceasta a trebuit să ceară ajutorul maleficului său frate, Baldwin Montclair! Și asta va avea un preț!

În lumina întâmplărilor de care au avut parte, cei doi trebuie să ajungă, pentru susținere și sfaturi, acasă la Diana, aflată în Madison – New York, unde locuiau în continuare mătuşa ei Sarah şi partenera acesteia, Em, vrăjitoare amândouă, care o crescuseră și o iubeau necondiționat, și pisica acestora, capricioasa Tabitha. În plus, casa era populată de: bunica Dianei care se legăna într-un balansoar, băiatul cu coșul cu zmeură, mătuşa în rochie de bal, şi alte fantome prietenoase! E o casă magică, ce interacţionează cu ocupanţii săi, fiind ea însăşi personaj în carte! Foarte interesantă idee, și foarte frumos exploatată! Și perioada petrecută aici este foarte frumos impregnată cu ideea de familie și loialitate. Lucrurile se petrec altfel decît la Sept-Tours, însă e o parte la fel de frumoasă a cărții. Mi-a plăcut de Em când se dădea peste cap să fie gazdă bună pentru musafirii ei vampiri.

Întrucât iubirea asumată de vrăjitoarea Diana şi vampirul Mathew e una interzisă, fiind pedepsită crunt de Congregaţie – forul superior al creaturilor supranaturale – şi care punea în pericol pacea din lumea creaturilor supranaturale (de fapt erau motive mult mai obscure la mijloc, după cum veți vedea pe parcurs), cei doi nu au altă soluţie decât să se răzvrătească, susţinuţi fiind de cei apropiaţi, care fac front comun în jurul lor, cu orice risc.

Grupul care s-ar putea opune Congregaţiei trebuia să fie format din trei vampiri, trei vrăjitoare şi trei demoni. În afară de aceștia, în carte apar mai multe personaje, în mare parte malefice, pe care vă las să le cunoaşteţi singuri. Galeria de personaje e foarte complexă, veţi descoperi fiecare personaj în parte în momentul în care iau parte la acţiune. Unele din ele sunt de-a dreptul surprinzătoare, simpatice, precum Marcus, ”fiul” lui Mathew, sau din contră, antipatice, periculoase și urâcioase, precum Gerbert d’Aurillac, un vampir milenar ca și Mathew. Nu e o coincidență de nume, se face referire chiar la celebrul papă din secolul  X, Gerbert d’Aurillac, pornind de poveștile care se spun despre acesta: despre Gerbert se presupune că ar fi fost în posesia unei cărți de vrăji furată de la un filosof arab din Spania. Gerbert a fugit, urmărit de victima care putea urmări hoțul cu ajutorul stelelor. Gerbert a fost la vremea sa acuzat de legături cu Diavolul. (Wikipedia)

Un moment culminant al acțiunii este acela  în care sunt implicați Mathew si  Juliette – o femelă vampir din trecutul lui, pe care o iubise mult cândva. Pe cale de a fi anihilat, Mathew este salvat de Diana, al cărei sacrificiu, oferit din iubire, va fi mai presus de orice putere întunecată!

”Va trebui să plătești un preț, spuse femeia cea tânără.

– Îl voi plăti.

Nu face zeiței o promisiune nechibzuită, fata mea, murmură bătrâna, clătinând din cap. Va trebui să ți-o ții.

– Ia-mi orice – ia pe oricine. Dar lasă-mi-l pe el.

Femeia vânător îmi cântări oferta și încuviință.

E al tău. (…)

Recunoscu mirosul sângelui meu și se zbătu să se îndepărteze. Prin vene îmi curgea puterea copacului și a pământului, o ofrandă neașteptată de viață pentru un vampir în pragul morții. Le-am zâmbit recunoscătoare femeii- vânător și fantomei celei bătrâne, căci îl hrăneam pe Mathew cu trupul meu.”

În final, acțiunea face trecerea spre volumul următor, Școala nopții, care ne va purta în Londra elisabethană, întrucât Diana şi Mathew aveau nevoie de timp pentru a pune la cale un plan care să-i salveze de urgia ce era pe urmele lor.

”- Ne trebuie timp, spuse el gânditor.

– Congregația nu cred că ne va da prea mult.

– Atunci ne vom face singuri rost de el. Vocea sa era aproape de neauzit. Vom călători în timp.”

Ce mistere vom avea de dezlegat și ce minunății vom descoperi prin ochii eroilor cărții, urmează să aflăm…

Vă recomand cu drag această poveste extraordinară, care vă va cuceri, cu siguranță! În prezentarea mea am subliniat doar câteva repere ale acestui roman, un ”must-read” pentru iubitorii de fantasy, dar și pentru toți cei care apreciază o carte elaborată, scrisă cu eleganță și migală, cu multă atenție la detalii! Dacă vă plac cărțile pline de pasiune, adrenalină, mister, și situații neprevăzute, poveștile complexe, sofisticate, bine scrise, bine documentate și care vă atrag în paginile lor, înlănțuindu-vă cu magia țesută, și făcându-vă să vă îndrăgostiți de personajele fantastice întâlnite în cale, această carte răspunde tuturor acestor dorințe!

Iar povestea romantică din paginile ei este absolut fermecătoare! Cei doi trăiesc o poveste de iubire imposibilă, ei doi împotriva tuturor. Dar destinul le era scris în stele cu mult înainte de a se fi întâlnit!

”Mereu ai fost un copil între două lumi, o vrăjitoare aparte. Dar înaintea ta nu se deschide nici o cale pe care să nu se afle și el. Pe oriunde ai apuca, trebuie să-l alegi pe el.”

”O irezistibilă poveste despre vrăjitorie, știință și tabuuri străvechi. Un roman care te prinde-n vraja lui. Vei aștepta cu nerăbdare continuarea.” ( People)

 Cartea poate fi comandată de pe elefant.ro, libris.ro, librărie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro