Cartea viitorului de Cecelia Ahern, Editura ALL – recenzie

Cartea viitorului

(The Book of Tomorrow – 2009)

Cecelia Ahern

Editura ALL

Data apariției: 2010

Nr. pagini: 320

Tamara Goodwin a avut mereu tot ce şi-a dorit. A crescut într-o vilă luxoasă, cu plajă privată, un dressing cu haine de firmă, pat cu baldachin şi propriul jacuzzi. Când, pe neaşteptate, tatăl ei moare, viaţa Tamarei şi a mamei sale se schimbă dramatic. Îngropate în datorii, ele sunt nevoite să se mute la ţară, într-o casuţă aflată în curtea castelului Kilsaney. Într-o bună zi, un autobuz cu o bibliotecă ambulantă trece pragul domeniului.

Privirea Tamarei cade asupra unui volum legat în piele, cu lacăt şi încuietoare aurite. Ceea ce descoperă acolo îi taie răsuflarea şi îi zguduie lumea din temelii… pentru că ceea ce este scris în acea carte nu este doar magic și incredibil, este chiar viitorul ei.

„Cel mai bun mod de a evada din viața de zi cu zi este să te refugiezi în paginile unui roman de Cecelia Ahern.“ – Glamour

„Romanul Ceceliei este bogat în secrete de familie, intrigi și accente magice”. – Booklist

„Pe măsură ce Tamara începe să exploreze puterile cărții misterioase, scoțând la iveală secrete de familie dureroase, cititorul este absorbit de povestea țesută cu îndemânare.” – Publishers Weekly

Vă invit să vă delectați cu o frumoasă poveste de viață, o lectură caldă, încântătoare și relaxantă, pe care o recomand cu mult drag. Cartea se citește ușor, stilul de scriere este atrăgător, descrierea locurilor adaugă un plus de savoare cărții, autoarea urmărind destinele locuitorilor unui loc încărcat cu istorie și modul în care schimbările le modelează parcursul. „Cartea viitorului” de Cecelia Ahern este o carte emoționantă care te îndeamnă să nu-ți pierzi niciodată speranța pentru că, chiar și atunci când crezi că totul este pierdut, soarta îți poate oferi șansa miraculoasă, nesperată, a unui nou început.

Tamara Goodwin este o adolescență de șaisprezece ani căreia viață i-a oferit tot ceea ce și-ar putea dori cineva: părinți bogați, lux, o vilă modernă pe malul marii, cumpărături la New York și veri petrecute în Marbella. Este răsfățată, nepoliticoasă, arțăgoasă și obraznică, o ia gura pe dinainte și vorbește vrute și nevrute.

Recent a pierdut însă o persoană pe care a iubit-o mult, neștiind cum să-și arate afecțiunea și de atunci o parte din ea s-a rupt, ea fiind cea care și-a găsit tatăl fără viață în biroul lui, un bărbat impunător, uneori arogant, dar care a iubit-o în propriul fel deși banii și afacerile i-au furat Tamarei din timpul pe care aceasta voia să-l petreacă cu el. Nemulțumită de lipsa de atenție din partea părinților, tânăra adolescentă se purta răutăcios, mereu îmbufnată, tot timpul nemulțumită, încercând permanent să atragă privirile și atenția părinților.

După înmormântare, frumoasa ei mama descoperă că situația financiară a familiei este dezastruoasă fiind nevoită să vândă tot ce au pentru a putea plăti datoriile. Drept urmare, Tamara și mama ei se mută la țară, în Meath, la fratele mamei, Arthur și la soția acestuia, Rosaleen, într-o căsuța cu portiță care se găsește în curtea vechiului castel Killiney, un loc încărcat cu istorie pe care trecutul și-a pus amprenta.

De la moartea tatălui ei, mama a devenit o femeie deprimată, încremenită în tăcere, amorțită de durerea ei, ignorându-și copilul, făcând situația și mai insuportabilă pentru năbădăioasa adolescentă. Rudele Tamarei sunt niște țărani tolomaci, ignoranți, niște ciudați pe care nu-i cunoaște deloc, cu care nu se poate acomoda în acest loc uitat de lume din Irlanda, fiind complet ruptă de lumea în care ea a trăit șaisprezece ani. Stau tot timpul cu ochii pe ea, în special mătușa Rosaleen, îi urmăresc toate mișcările și mai ales parcă o împiedică să urce în camera mamei, pe care Tamara vrea să o scoată din muțenie și încremenire.

Pentru ea, altădată o ignorantă, castelul Killiney nu este doar o construcție ci și un loc încărcat cu evenimente, cu propria lui viață tulburătoare, un loc de care se simte atrasă, care pulsează de emoții și secrete. În numeroasele plimbări pe care le face pe frumosul domeniu, o cunoaște pe sora Ignațius, o călugăriță extrem de amuzantă de la mănăstirea care deservea pe vremuri castelul, o persoană care îi va oferi multe învățături încercând să-i tempereze pornirile și curiozitatea.

Destinul o va pune pe Tamara la încercare într-o dimineață când la ușa rudelor ei apare Marcus și biblioteca lui ambulantă, un tânăr pe care-l place la prima vedere și de la care împrumută o carte închisă cu un lacăt, carte pe care sora Ignațius va reuși s-o deschidă, cu paginile nescrise în care ea va putea scrie tot ce-i trece prin cap. Se îngrozește însă când, hotărâtă să-și omoare plictiseala, vrea să scrie în cartea-jurnal dar câteva pagini apar deja scrise, cu scrisul ei, datat cu ziua următoare ca și când ce a scris în viitorul apropiat i se înfățișează în prezent!

Și, curioasă, vrea să afle dacă întâmplările se vor desfășura întocmai ca în cartea-jurnal, existența ei monotonă devenind dintr-o dată misterioasă, plină de enigme pe care încearcă cu încăpățânare și disperare să le dezlege. Acest jurnal o îndrumă, îi călăuzește pașii în toate căutările, descoperind cu ajutorul lui secrete de familie adânc îngropate, enigma din jurul castelului Killiney dar și misterul ce înconjoară foștii locuitori ai frumosului domeniu, Tamara reușind să-și regăsească speranța pierdută odată cu moartea tatălui ei, dar și propria cale în viață.

Fragmente:

„Se zice că o poveste pierde ceva de fiecare dată când e spusă. Dacă este adevărat, povestea acesta nu a pierdut nimic, fiind relatată pentru prima oară. Pentru această poveste, unii oameni vor fi nevoiți să lase deoparte neîncrederea. Dacă toate acestea nu mi s-ar fi întâmplat mie, aș fi fost unul dintre ei. Multora nu le va veni greu să creadă, fiindcă mințile lor sunt deschise, descuiate cu acea cheie care îi face pe oameni să creadă. (…) Mințile unora se deschid mai târziu în viață, în urma unei tragedii sau a unui triumf. Oricare dintre acestea poate fi o cheie care descuie cutia cunoașterii, pregătindu-i pentru a accepta necunoscutul și pentru a spune la revedere pragmatismului și liniilor drepte.”

„Am saispreze ani, așa mi se spune. Îmi pun la îndoială vârsta, fiindcă mă simt de două ori mai bătrană.(…) În ultimele luni am îmbătrânit cu câțiva ani. Oare este posibil? Bobocii închiși ar clatină din cap că nu, mințile deschise ar spune că e posibil. Orice este posibil, ar spune. Ei bine, nu-i așa. Nu este posibil să-l readuc la viață pe tata. Am încercat când l-am găsit căzut în biroul lui- mort de-a binelea- vânăt la față, cu un tub gol de pastile alături și o sticlă goală de whisky pe birou. Nu știam ce fac, dar mi-am lipit buzele de ale lui și i-am apăsat cu furie pieptul. Dar n-a mers.”

Cărțile autoarei Cecelia Ahern pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Cecelia Ahern