Casa de la malul mării de Santa Montefiore, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

La doar zece ani, Floriana a trecut deja prin grele încercări. Părăsită de mamă și obligată să locuiască în condiții precare în Toscana, fetița își găsește refugiu în lumea viselor. Fascinată de domeniul La Magdalena, obișnuiește să stea pe zidul proprietății și să-și imagineze cum ar fi să locuiască în somptuoasa vilă a puternicului industriaș Beppe Bonfanti. Într-o zi, Dante, fiul cel mare al acestuia, o invită înăuntru și între cei doi se înfiripă o strânsă prietenie care, peste ani, se va transforma într-o poveste de dragoste, dar prejudecățile celor din jur și lipsa de scrupule a lui Beppe le pun în pericol relația.

Zeci de ani mai târziu, la mii de kilometri distanță, un superb hotel rustic din regiunea de coastă a Marii Britanii are probleme financiare. Înglodată în datorii, proprietara caută cu disperare noi căi de a-și atrage clienții. Pentru asta îl angajează ca artist al casei, care să-i inițieze pe oaspeți în tainele picturii, pe fermecătorul argentinian Rafa, un barbat frumos și talentat. Însa pictorul nu este ceea ce pare, căci Rafa își are propriile planuri, iar apariția în casa Marinei nu e deloc întâmplătoare. Două povești separate de decenii își găsesc astfel un deznodământ surprinzător.

Cu o intrigă captivantă, personaje memorabile, locații frumoase, peisaje superbe descrise cu lux de amănunte, mister și romantism, Casa de la malul mării de Santa Montefiore ne oferă o lectură caldă și liniștitoare, făcându-ne să credem în puterea iubirii și reamintindu-ne ce este important în viață.

Acțiunea cărții merge pe două fire împletite, care se unesc spectaculos în final.

Primul fir începe în trecut, în anul 1966, în Toscana. Floriana, o fetiță adorabilă în vârstă de 11 ani, încearcă să facă față cu curaj loviturilor sorții. Mama ei fugise de acasă cu un vânzător de roșii, luându-și doar fiul mai mic cu ea și abandonându-și fiica în ”grija” tatălui, dacă se poate spune așa ținând cont că acesta era un bețiv iresponsabil. Astfel, Floriana era obligată să muncească din răsputeri pentru a obține surse suplimentare de venit  și a întreține curată locuința lor sărăcăcioasă.

În timpul ei liber, captivată de frumusețea domeniului La Magdalena, reședința de vacanță și proprietate a puternicului industriaș Beppe Bonfanti, se strecura printr-o crăpătură descoperită în zid pentru a admira superbele grădini. Într-una din zile a fost însă surprinsă de Dante, fiul în vârstă de 19 ani al lui Beppe, care a invitat-o să intre și să exploreze domeniul în voie, invitație care a fost ulterior extinsă pentru întreaga vară, atât pentru ea, cât și pentru prietena ei Costanza, fiica unor nobili scăpătați din regiune. Pentru Floriana a fost o perioadă idilică, petrecând clipe minunate alături de Dante, care o trata cu multă bunătate și căldură, surorile acestuia, care au îndrăgit-o la rândul lor, și de Costanza, de care o lega o caldă prietenie. Însă, la sfârșitul verii, Dante a anunțat-o că va pleca la studii și nu va mai reveni o perioadă.

Peste cinci ani, când Dante a revenit în Toscana, Floriana, acum în vârstă de șaisprezece ani, se transformase într-o tânără fermecătoare. În tot acest timp care trecuse nu încetase să îl iubească pe Dante și să se roage ca el să se întoarcă la ea și să o ia de soție. Se părea că rugăciunile i-au fost ascultate, întrucât Dante părea vrăjit de ea, promițându-i că vor avea o viață de vis împreună.

Însă, pentru toți cei din jur, iubirea lor părea condamnată încă de la început, diferențele de avere și de clasă socială părând insurmontabile. Deși Dante avea aproape 24 de ani, era departe de a fi independent, cariera și starea lui financiară depinzând în totalitate de sprijinul tatălui său, care nu ar fi acceptat niciodată o mezalianță.

Pe firul din prezent, acțiunea se mută în anul 2009. Pe coasta Devon a Angliei, Marina și soțul ei Grey dețin un hotel , amenajat în acest scop dintr-o veche și elegantă casă nobiliară, și se străduiesc să-l mențină pe linia de plutire, confruntându-se cu mari dificultăți financiare. În plus, nici atmosfera din familie nu era una destinsă.

Marina era cea de-a doua soție a lui Grey, iar copiii acestuia din prima căsătorie, Jake și Clementine, nu o acceptaseră niciodată ca mamă. Clementine, mai ales, o ura de-a dreptul, reproșându-i în sinea ei că i-a despărțit părinții și i-a furat tatăl. De fapt, căsnicia lui Grey era pe butuci iar el era profund nefericit când a întâlnit-o pe Marina, dar cei doi copii erau mult prea mici pe atunci ca să sesizeze certurile din familie și, fiind manipulați ulterior de mama lor, nici nu au încercat măcar să ia în calcul că Marina nu avusese nicio vină în despărțirea părinților lor.

Încercând să aducă un suflu proaspăt afacerii, Marina dă un anunț pentru angajarea unui pictor, care să le predea pictura oaspeților cazați în hotel pe timpul verii, inițiativă care avusese un mare succes în anul precedent. Frumosul și carismaticul Rafael Santoro, de origine italiano-argentinian, pare soluția magică la rugăciunile Marinei. Prietenos și extrem de talentat, acesta a impresionat plăcut pe toată lumea.  Ceea ce nimeni nu știa, era că Rafa nu ajunsese acolo întâmplător…

Deși dispoziția ei zilnică era una ursuză și blazată, Clementine și-a schimbat radical atitudinea când l-a cunoscut pe Rafa, radiind de entuziasm și bună dispoziție, percepându-l ca pe un suflet pereche și îndrăgostindu-se pentru prima dată.

Însă, când Rafa i-a făcut o mică observație privitoare la modul ei complet nerespectuos de referire la mama ei vitregă, toată ranchiuna care îi măcina sufletul a ieșit la suprafață, iar Clementine a acționat complet haotic, plecând de acasă și mutându-se cu Joe, un bărbat cumsecade, dar pe care nu îl iubea deloc.

Paralel cu acțiunea principală, din când în când mai aflăm câte o informație despre o spargere a unui hoț misterios, care intra în locuințele bogate din zonă fără să lase practic vreo urmă, își însușea un singur obiect de valoare și lăsa de fiecare dată un bilețel politicos de mulțumire semnat ”Raffles”. Acesta pusese pe jar poliția, care părea incapabilă să-l prindă.

Spre final, evenimentele se precipită pe ambele fire. În firul din trecut se produc mai multe întâmplări cu consecințe dramatice, iar în firul din prezent ies la iveală mai multe secrete, unul dintre ele fiind și cel care unește cele două fire.

Identitatea hoțului gentleman Raffles a fost o adevărată surpriză, deoarece eu bănuisem la un moment dat că Rafa era vinovatul, ținând cont și de asemănarea de nume. Legat de hoț, a mai fost un episod deosebit de amuzant în carte, la care am râs în hohote, imaginându-mi scena.

Finalul este foarte romantic, mai multe personaje găsindu-și liniștea și fericirea, împăcându-se cu trecutul sau văzându-l într-o altă lumină. În carte s-a vorbit mult despre dragoste – oameni îndrăgostiți, oameni care speră să își găsească sufletul pereche sau oameni care își iubesc aproapele. Există în carte și o poveste secundară deosebit de dulce dintre două persoane care găsesc dragostea foarte târziu în viață.

O carte care te convinge pe deplin de magia iubirii și pe care o recomand cu drag!

Citate:

”- Nu te cunosc îndeajuns de bine încât să ştiu dacă eşti nerecunoscătoare. Dar cunosc Natura umană destul de bine încât să ştiu că niciodată n-o să fii fericită trăindu-ţi viaţa pentru alţii. Trebuie s-o iei pe drumul tău şi să te lămureşti singură.”

 – Amintirile în sine nu sunt o problemă – toți putem învăța din trecut. Ele devin un necaz doar atunci când le permitem să ne acapareze și să ne facă nefericiți. Atunci trecutul nostru devine o închisoare.”

”- (…) Simt că tu ai închis cercul. Unde mă sfârșesc eu, începi tu și unde te sfârșești tu, încep eu. Înțelegi?”