Casa de lângă lac de Kate Morton, Editura Humanitas Fiction – recenzie

20

Casa de lângă lac

(The Lake House)

Kate Morton

Editura Humanitas Fiction

Colecția Raftul Denisei

Traducere: Sînziana Dragoș

496 pagini

Un roman-puzzle, o poveste surprinzătoare, emoţionantă şi plină de suspans, ce îmbină cu măiestrie secrete de familie, sentimente înăbuşite, locuri fermecătoare şi personaje de o forţă copleşitoare.
Bestseller internaţional, nominalizat în 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year.
Romanele scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut în 10 000 000 de exemplare în peste 40 de țări.
Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, își așteaptă oaspeții pentru petrecerea tradițională de la mijlocul verii. Alice Edevane are 16 ani, o inteligența vie și vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoționează peste măsură, iar motivele nu-i lipsesc – a scris o povestire polițistă după toate regulile artei și se pregătește să-și dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopții, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, familia Edevane va suferi o pierdere atât de grea, încât va părăsi Casa de lângă lac pentru totdeauna.
Casa de lângă lac de Kate Morton este o carte deosebit de complexă, cu mult mister, dramă, sentimente profunde și personaje cu caractere puternice și motivații bine susținute. Iubiri profunde sau interzise, suferință, vină, remușcări, responsabilitate, decizii radicale, sacrificiu, ambiție și instinct de supraviețuire – toate se împletesc în carte într-un amestec fascinant, provocându-te să-ți pui propriile întrebări asupra condiției umane și alegerilor imposibile în fața cărora destinul te pune uneori…
Autoarea are un adevărat talent în a-ți stârni curiozitatea, punându-te de multe ori pe piste false, astfel că abia aproape de final începi să intuiești cheia misterului. Odată ce am început să o citesc, cartea m-a captivat total, neputând să o las din mână. Până pe la jumătatea cărții încropisem deja câteva scenarii în minte, din care puteau ieși cu ușurință vreo două-trei romane bunicele. Am constatat că îmi lipseau însă câteva elemente-cheie importante, care răsturnau complet teoriile mele de până atunci. Romanul m-a făcut să mă gândesc la câteva vederi pe care le am și care îți arată două imagini complet diferite, în funcție de unghiul din care le privești.
Acțiunea cărții se petrece pe două planuri – cel din prezent, din anul 2003, și cel din trecut, în special în anul 1933, când se petrecuse evenimentul ce rămăsese învăluit în mister mai bine de șaptezeci de ani. Însă, în planul din trecut avem câteva capitole ce ne poartă și în alți ani – 1911, 1914 și în câțiva ani din deceniul 1920 – 1930, toate acestea adăugând câteva indicii importante la poveste. De fapt, fiecare întâmplare relatată în carte ascunde o informație cheie, o piesă dintr-un puzzle complex, care în final ne va arăta o imagine surprinzătoare. În final, autoarea nu lasă nici un fir în aer, reușind să le împletească pe toate și făcând o spectaculoasă conexiune între trecut și prezent.
În planul din prezent, facem cunoștință cu Sadie, o tânără de treizeci și unu de ani, de profesie detectiv, ce își luase un concediu prelungit de patru săptămâni pentru a-și reveni după implicarea emoțională din ultimul ei caz, în urma căreia luase mai multe decizii ce stârniseră o întreagă furtună în departamentul din care făcea parte.
Mai precis, chemată la un caz de abandon familial, în care o mamă își părăsise fetița ce fusese descoperită singură în apartament abia după o săptămână, Sadie fusese influențată de bunica fetiței, refuzând să creadă că Maggie își putuse părăsi cu adevărat copilul, fiind convinsă că ceva rău i se întâmplase. Întrucât nimeni din departament nu-i împărtășea părerea, Sadie încălcase un principiu de neiertat, luând legătura cu presa și divulgându-le informațiile deținute, sperând ca astfel să afle ce se întâmplase cu adevărat cu Maggie.
La scurt timp însă, a fost găsită o scrisoare scrisă de Maggie, în care aceasta recunoștea că își părăsise fetița, copleșită de responsabilitățile la care nu mai putea face față, iar micuța a fost preluată de tatăl ei și de soția acestuia, care au înconjurat-o imediat cu multă dragoste. Partenerul lui Sadie, singurul din departament care își dăduse seama că ea era sursa scurgerilor de informații, o sfătuise să ia o pauză până se linișteau apele, interzicându-i categoric să mai țină legătura cu bunica fetiței.
Deși, în lumina ultimelor evenimente, lucrurile păreau limpezi, Sadie tot se simțea bulversată, ca și cum ar fi trădat încrederea cuiva… În sinea ei, recunoștea că se implicase afectiv mult peste limitele rezonabile tocmai pentru că respectivul caz atinsese o coardă sensibilă din sufletul ei, ce avea legătură cu o întâmplare petrecută în urmă cu cincisprezece ani, care o bântuia încă…
Pentru a se distanța, Sadie a plecat din Londra în ținutul Cornwall, unde bunicul ei, Bettie, își cumpărase o casă după moartea bunicii ei. În fiecare dimineață, Sadie alerga până la epuizare alături de cei doi câini ai bunicului, pentru a reuși să-și țină gândurile la distanță. Într-una din zile, Sadie ajunge din întâmplare la un conac maiestuos, dar care părea complet părăsit. Întreaga descriere a casei mi-a adus aminte de ”Marile speranțe” de Charles Dickens, carte care, de altfel, e menționată de câteva ori de autoare pe parcursul acțiunii.
Intrigată de motivul pentru care acea casă splendidă fusese abandonată, Sadie a început să cerceteze istoria locului, descoperind declinul începuse în urmă cu șaptezeci de ani, când Theo, băiețelul de doar unsprezece luni al familiei, dispăruse fără urmă.
Proprietara casei era în prezent Alice Edevane, sora mai mare a lui Theo, acum în vârstă de optzeci și șase de ani, o faimoasă autoare de romane polițiste, dar care nu mai călcase niciodată pe acolo.
Instinctul de polițist al lui Sadie i s-a declanșat imediat, începând o investigație pe cont propriu. Însă, deși a descoperit câteva indicii importante care răspundeau la una din întrebările neelucidate din ancheta inițială și anume ”Cum”, scrisorile ei către Alice în care îi solicita sprijinul în continuarea anchetei au rămas fără răspuns…
În planul din trecut, reușim să schițăm, din câteva capitole din ani diferiți, un tablou al familiei de atunci, tablou care conținea multe lacune, după cum se va vedea la final, când se vor umple spațiile lipsă.
În anul 1911 o cunoaștem pe Eleanor, o tânără energică, entuziastă și plină de bunătate, descendentă a unei familii de vază. Însă, mai multe investiții neinspirate și tendința spre lux a mamei au declanșat falimentul familiei, după moartea tatălui pierzând inclusiv moșia familiei și casa în care locuia. Cu o fire deosebit de pragmatică, Constance, mama lui Eleanor, a decis că cea mai bună cale pentru redresarea familiei era ca Eleanor să facă o partidă strălucită, canalizându-și toate eforturile în acest sens.
Eleanor nu se înțelegea deloc cu mama ei, care se purtase rece cu ea încă de când era copil, spre deosebire de tatăl ei și cel mai bun prieten al acestuia, David, care o înconjuraseră cu multă dragoste și căldură. David era cel care îi înflăcărase imaginația lui Eleanor în copilărie, inventând o poveste fantastică cu un bătrân înțelept, o vrăjitoare și un tigru, plină de tâlc. Acea poveste avea să-i schimbe radical destinul lui Eleanor câțiva ani mai târziu.
Plictisită de sezonul la care era silită să participe, în momentul în care a aflat că doi tigri au fost aduși la Londra și vor fi expuși vizitatorilor, Eleanor a găsit o cale să evadeze de sub supravegherea mamei și a alergat să-i vadă. O clipă de neatenție era cât pe ce să-i fie fatală, fiind salvată în ultima clipă de un tânăr, Anthony, deosebit de chipeș, carismatic și altruist, al treilea fiu al unui conte și student la medicină. Între Eleanor și Anthony a fost dragoste la prima vedere, cei doi căsătorindu-se la scurt timp după ce s-au cunoscut, neținând cont că posibilitățile lor materiale erau modeste, mutându-se împreună în mica locuință de student a lui Anthony. Însă, un concurs de împrejurări l-a îmbogățit pe Anthony peste noapte iar acesta, de dragul soției lui, a răscumpărat vechea moșie a familiei și casa în care locuise aceasta cândva, renovând-o și aducând-o la vechea splendoare.
În anul 1914 se născuse prima fiică a cuplului, Deborah. Deși Eleanor îl implorase să se răzgândească, Anthony se înrolase în război, mânat simțul onoarei și propriile idealuri. În 1916 se născuse a doua lor fiică, Alice, iar Clemmie, a treia fiică, patru ani mai târziu. Când nimeni nu mai spera, Eleanor născuse un băiețel, Theo, în anul 1932.
Întâmplările relatate din anul 1933 reușesc să ne intrige sub multe aspecte. Din tânăra veselă și aventuroasă, Eleanor se transformase într-o doamnă pedantă, retrasă din viața socială, obsedată de respectarea regulilor și asumarea responsabilităților, lecții pe care le repeta mereu fetelor ei. Acestea erau mult mai legate de tatăl lor, calm și afectuos, care le răsfăța. Ce se întâmplase oare cu tânărul de odinioară ce visase să practice chirurgia și să salveze vieți? În 1933 Anthony era un bărbat retras, preocupat de studiul naturii și realizarea propriului insectar.  Două persoane nu se schimbaseră însă. Constance, mama lui Eleanor, rămăsese la fel de rece și seacă sufletește ca odinioară, iar David, prietenul tatălui lui Eleanor, era tot bun și cumsecade, cu o tolbă plină de povești, un adevărat mentor pentru cele trei fete.
Ziua fatidică de 23 iunie 1993 nu anunța nimic deosebit. În acea zi era balul tradițional de la mijlocul verii, o sărbătoare celtică legată de cultul solar, pe care Eleanor o organiza în fiecare an în onoarea tatălui său.
Însă, a doua zi dimineața, Theo nu a fost găsit în camera lui și nici jucăria lui preferată. În ciuda investigațiilor ample ale poliției și ale căutărilor voluntarilor, nimeni nu a reușit să găsească vreo urmă.
Întrebările esențiale au rămas fără răspuns:
  • Cum” – nu se putuse explica modul în care băiețelul a putut fi sustras dintr-o casă plină de oaspeți, fără ca nimeni să nu vadă ceva
  • Cine” – în ciuda interogatoriilor, inclusiv ale tuturor membrilor familiei, nu s-a putut găsi vinovatul, cu atât mai mult cu cât cu toții păreau să aibă alibiuri solide
  • De ce” – nu s-a putut găsi un mobil al misterioasei dispariții, mai ales că nicio cerere de răscumpărare nu a fost formulată.
Mai mult, a treia zi după dispariție, a fost găsit cadavrul lui David. La autopsie s-a descoperit că acesta murise în noaptea dispariției lui Theo din cauza unei supradoze de barbiturice. Coincidență sau nu?
Cu puțin timp înainte de incident, Rose, doica familiei ce era extrem de atașată și devotată micuțului, fusese concediată și adusă vechea doică, o persoană rigidă și rece.
Ben, grădinarul familiei, un tânăr extrem de chipeș în vârstă de douăzeci și șapte de ani, pentru care Alice făcuse o adevărată obsesie, dragostea pentru el inspirând-o să scrie primul ei manuscris de roman polițist, plecase și el în acea noapte, după ce îi expirase contractul.
Alice nu publicase niciodată acel manuscris, negând chiar într-un interviu că ar fi avut vreo tentativă de scriere înainte de primul ei roman polițist publicat după război. Ce se întâmplase oare cu acel manuscris și de ce nu dorea Alice să pomenească de el?
La scurt timp după drama petrecută, familia s-a mutat la Londra, iar singura care a mai revenit câțiva ani pentru scurt timp a fost doar Eleanor. Al doilea război mondial a accentuat drama familiei, Clemmie, Anthony și Eleanor murind în timpul acestuia.
Alice și Deborah se întâlneau periodic, având însă o convenție tacită de a nu aduce niciodată în discuție evenimentele din acel an fatidic.
Investigațiile lui Sadie vor tulbura însă apele, declanșând un întreg șir de evenimente, provocându-le pe cele două surori să-și confrunte amintirile și scoțând la iveală o întreagă istorie ce așteptase mai bine de șaptezeci de ani să fie dezvăluită.
Finalul este pe deplin satisfăcător, lămurind atât misterul din trecut cât și cazul lui Sadie din prezent, intuiția acesteia dovedindu-se corectă.
Modul în care autoarea a reușit să creeze o punte peste timp, conectând firul din trecut la evenimentele din prezent, este spectaculos. M-am bucurat că mai multe persoane și-au găsit liniștea și echilibrul după mult zbucium, destinele lor împletindu-se și găsindu-și împlinirea.
O carte fascinantă, care te convinge pe deplin de puterea destinului și de imensele sacrificii pe care le poți face de dragul ființelor pe care le iubești!
Citate:
”Așa e viața, cu uși care se deschid către tot felul de posibilități și se închid constant, în timp ce oamenii își croiesc drum orbește.”
”Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește.”
”Nu-i plăceau coincidențele. Din experiența ei, nu erau decât niște legături care nu fuseseră dovedite.”
”Tot ce contează este restabilirea ordinii corecte.”

Cartea Casa de lângă lac de Kate Morton poate fi comandată de pe dol.ro

Am menționat cartea în Top 10 cărți cu mult mister

Recenzii și prezentări cărți Kate Morton

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

Recenzii și prezentări cărți cu mult mister

About Author

20 de comentarii

  1. Superba recenzie si foarte tentanta, felicitari si multumesc de recomandare Tyna, am trecut-o pe lista de dorinte! Imi place foarte mult cum ai prezentat cartea, plus subiectul extrem de interesant, si mi-a atras atentia si coperta foarte inspirata si frumoasa.

  2. Mirela Barbalata on

    O recenzie minunata, Tyna!
    Nu am citit nimic de aceasta autoare dar stiu ca este foarte apreciata. Cartea aceasta pare una incarcata de emotie .

  3. Un fir epic atragator, iar recenzia este foarte tentanta. Imi plac cartile cu doua planuri temporale, din trecut si prezent.

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Superba recenzie Tyna! Stiam ca scrie frumos Kate M, am si eu cartea dar nu am reusit sa o citesc. Vad ca nu mai trebuie amanata!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: