Delicatese Literare
Recenzii

Casa olandeză de Ann Patchett, Editura Humanitas Fiction – recenzie

Casa olandeză

(The Dutch House – 2019)

Editura Humanitas

Colecţia: Raftul Denisei

An apariţie: 2021

Traducere şi note: Mihaela Dumitrescu

Nr. pagini: 352

 

Roman finalist la Pulitzer Prize for Fiction 2020, nominalizat la The Women’s Prize for Fiction 2020 și ABIA Awards 2020, categoria International Book of the Year • În Marea Britanie, Casa Olandeză devine Cartea anului 2019 în Sunday Times, fiind bestseller Sunday Times, Guardian, The Times și Daily Telegraph • În Statele Unite, ajunge bestseller New York Times 2019, 2020 și Publishers Weekly 2020, 2021 • E inclus în Time Magazine’s 100 Must-Read Books 2019, iar NPR, Washington Post, Herald, O: The Oprah Magazine, Good Housekeeping, Real Simple, Vogue, Refinery29 și Buzzfeed îl plasează în topul celor mai bune cărți din 2019.

Casa Olandeză este o poveste despre iubire și sacrificiu, despre absență și generozitate, despre puterea și magia unui loc care poate condamna, dar și vindeca.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma unui pont primit pe patul unui spital de campanie, Cyril Conroy face o investiție genială, care îl va transforma într-un mogul imobiliar. Ca orice îmbogățit peste noapte, va cumpăra Casa Olandeză, unde se va muta împreună cu familia sa. „Visul american“ al lui Cyril Conroy se destramă însă, așa cum înainte se întâmplase cu cel al familiei VanHoebeek, primii proprietari ai casei, dar va fi reactivat de ambițiosul său fiu, Danny, și va fi împlinit cu succes de nepoata sa, May. Reușita lui Danny vine cu un preț: Maeve, sora lui, va renunța la propriile visuri, renunțare care vorbește despre sacrificiul pe care numai iubirea îl poate face posibil și îl legitimează.

ANN PATCHETT s-a născut în 1963 la Los Angeles, iar de la vârsta de șase ani a crescut în Nashville, Tennessee, unde locuiește și în prezent. Între 1981 și 1985 urmează cursurile de literatură de la Sarah Lawrence College, New York, începându-și cariera de scriitoare încă din studenție. Înainte de absolvire, prima ei povestire este publicată în Paris Review. Obține, în 1987, un masterat în creative writing de la University of Iowa. Primul său roman, The Patron Saint of Liars, apare în 1992 și este ecranizat în 1998. Romanul Taft, apărut în 1994, este distins în același an cu Janet Heidinger Kafka Prize, iar The Magician’s Assistant, din 1997, ajunge pe lista scurtă la Orange Prize. În paralel, Ann Patchett colaborează la publicații prestigioase, cum ar fi New York Times Magazine, The Washington Post și Vogue. În 2001 îi apare Belcanto (Bel Canto; Humanitas Fiction, 2007), roman cu o spectaculoasă carieră internațională, recompensat cu PEN/Faulkner Award și Orange Prize, figurând de asemenea pe lista scurtă la National Book Critics Circle Award și IMPAC Dublin Literary Award. În 2007 publică romanul Run, în 2011 Fascinație (State of Wonder; Humanitas Fiction, 2013), iar în 2016 Comuniune (Commonwealth; Humanitas Fiction, 2019). În 2019 îi apare romanul Casa Olandeză (The Dutch House; Humanitas Fiction, 2021), finalist la Pulitzer Prize for Fiction 2020 și nominalizat la Women’s Prize for Fiction 2020 și ABIA Awards 2020, categoria International Book of the Year. Romanele sale sunt traduse în peste 30 de țări. Ann Patchett este și autoarea a trei cărți de nonficțiune. În 2012 figurează pe lista celor mai influente 100 de personalități din lume, apărută în revista Time. În 2017 e aleasă membră a prestigioasei American Academy of Arts and Letters. | anpatchett.com

„Splendidul roman al lui Patchett sondează, cu înțelegere și compasiune, adâncurile obsesiei și ale iertării; ce dobândesc oamenii, ce păstrează, ce pierd sau înstrăinează și ce lasă în urmă.“ Publishers Weekly

„Textura fină a romanului este alcătuită din multe momente mici, intime, dar efectul este unul atotcuprinzător, uriaș și generos – profund emoționant.“ New York Journal of Books

„Casa Olandeză are bogăția, forța aluzivă și încărcătura emoțională pe care le au doar cele mai bune ficțiuni.“ Boston Globe

„Când citiți operele de ficțiune ale lui Patchett, așteptați-vă la miracole.“New York Times Book Review

,,Casa olandeză” de Ann Patchett este o poveste încărcată de dramatism și apăsare sufletească, despre familie, iubire, trădare și iertare, cu personaje complicate, dar minunat conturate, cu o scriere sensibilă și plină de patos deopotrivă. Este povestea fraților Danny și Maeve Conroy, două suflete pline de tristeţe, dar şi dorinţă de viaţă, și relația lor obsesivă cu casa în care au crescut, o reședință impunătoare din Elkins Park, Pennsylvania, cunoscută de întreaga comunitate sub numele de Casa Olandeză a carei istorie nu este legată de arhitectura olandeză, așa cum s-ar crede, ci de numele foştilor proprietari, familia VanHoebeek, nişte olandezi ,,cu nume greu de pronunţat”.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma unei investiţii norocoase şi a unui pont primit, Cyril Conroy, tatăl copiilor, cumpără Casa Olandeză din dorința de a-i face o surpriză minunată iubitei sale soţii, Elna, o femeie aflată mereu în slujba celor săraci. Din păcate, aceasta nu este încântată de casă, ba, mai mult, ajunge să o urască, simţindu-se străină, stingheră şi ruşinată de opulenţa din jur.

Succesul în afaceri nu garantează şi fericirea pe plan personal. Astfel, căsnicia celor doi se destramă atunci când Elna își abandonează familia plecând în India, faptă ce va pecetlui destinul tuturor, dar mai ales al celor doi copii aflaţi la o vârstă fragedă.

După plecarea Elnei, atmosfera din casă devine pe zi ce trece tot mai apăsătoare și lipsită de viață, Cyril se retrage în propria carapace sufletească, iar Danny este prea mic ca să înţeleagă ce se întâmplă în jurul său. Însă, cea care resimte din plin lipsa mamei este Maeve, trauma sufletească fiind atât de puternică încât se îmbolnăvește de diabet.

Abandonul Elnei a dus la sfârşitul copilăriei lui Maeve, care devine conştientă de nevoile frăţiorului ei şi de neputinţa tatălui de a compensa lipsa dragostei materne. Deşi ea însăşi un copil inocent, fetița se transformă, devenind puternică, echilibrată şi conștiincioasă, pentru ea, pentru cei din jur, dar mai ales pentru Danny.

Lipsa afecţiunii părinteşti îi apropie pe cei doi fraţi, legătura lor devenind indestructibilă. Danny este pentru Maeve centrul universului său, iar pentru Danny, Maeve reprezintă echilibru emoţional. Cei doi se bucură de o situație materială privilegiată, dar nu și de atenția tatălui. Singura lor alinare sufletească este cea oferită de cele două menajere din casă, Sandy şi Jocelyn, care le vor fi aproape de-alungul vieții. Dar este oare suficient?

,,După plecarea mamei, Maeve și-a asumat sarcina de a se comporta ca o mamă față de mine, dar de ea nu s-a îngrijit nimeni. Sigur că ne creșteau Sandy și Jocelyn. Aveau grijă să fim spălați, hrăniți și să avem pachetelul cu mâncare pentru școală și taxele de cercetași plătite la zi. Știu că ne iubeau, dar la sfârșitul zilei plecau la casele lor. În toiul noptii, dacă se întâmpla să visez urât, nu era chip să mă culcușesc în pat cu Sandy ori cu Jocelyn și nici prin cap nu mi-a trecut vreodată să bat la ușa tatei. Dădeam fuga la Maeve. Ea m-a învățat să țin furculița în mână. Venea la meciurile mele de baschet, și îmi cunostea toți prietenii, și îmi controla temele, și mă săruta în fiecare dimineață, înainte să plecăm la școala la care învățam fiecare, și apoi din nou seara, înainte de culcare, indiferent dacă simțeam sau nu nevoia să mă sărute. Nu contenea să îmi spună cât sunt de bun, și de inteligent, și de ager și că aș putea să devin orice mi-aș propune, oricât de sus aș tinti. Se pricepea grozav de bine la treburi de genul acesta, deși pe ea nu o încurajase nimeni, niciodată.”

Viețile lor sunt date încă o dată peste cap atunci când tatăl se căsătorește cu Andrea, o femeie mult mai tânără ca el, egoistă, rece și ascunsă. Andrea este avidă după bani, dar mai presus de toate îşi doreste Casa olandeză, de aceea va încerca să îi îndepărteze pe cei doi fraţi, mai ales pe Maeve, care se remarcă prin inteligenţă, tenacitate, perseverenţă.

Moartea subită a tatălui îi aruncă pe Maeve și Danny într-un abis al durerii fără putinţă de vindecare. Andrea, unica moştenitoare, nu îşi asumă răspunderea creşterii şi educaţiei lor şi îi dă afară din casă. Brusc, cei doi îşi pierd siguranţa şi stabilitatea materială şi se trezesc într-o lume plină de sărăcie şi incertitudine. Acesta este momentul în care Maeve conştientizează că nimeni nu îi poate ajuta și doar împreună pot face faţă greutăţilor vieţii, de aceea renunță la propriile visuri pentru a-i asigura lui Danny, mai mic cu șapte ani decât ea, un cămin stabil, iubire, protecție, educație.

Plasată pe parcursul a cinci decenii, ,,Casa Olandeză” urmărește evoluția celor doi frati din copilărie și până la maturitate, relația uimitoare dintre ei, dragostea necondiționată a lui Maeve față de fratele său și interacțiunea lor cu cei din jur, toate influențate de abandonul de neînțeles al celei care le-a dat viață.

Cei doi au parte de multe provocări pe plan profesional, dar şi personal, de conflicte emoţionale puternice, dar reușesc să mențină o relație apropiată, uniți fiind de afecțiune sinceră, loialitate, dar și de disprețul pentru mama vitregă și de drumurile frecvente cu maşina pe vechea lor stradă cu vedere la fosta lor casă.

Deși naratorul este Danny, personajul central este Maeve – puternică, fără frică, întotdeauna alături de fratele său. Maeve este un personaj remarcabil, cu defecte și calități, ce știe să se facă respectată în ciuda atitudinii sale uneori intransigente, în ciuda alegerilor, mai mult sau mai puțin de înțeles, luate în diferite momente ale vieții. Copila Maeve este forțată de împrejurări să devină mama frățiorului ei. Pentru Danny însă sora sa va fi întotdeauna acea fetiță de zece ani cu părul negru, lucios, lăsat liber, cu haina roșie, cu ochii de un albastru intens, strălucitori și plini de candoare, precum chipul din tabloul ce domină, și după zeci de ani, salonul din somptuoasa Casă olandeză.

,,Casa olandeză” de Ann Patchett este romanul cunoașterii de sine și al fragilității emoționale, al vindecării și speranței, este un periplu printre tipologii umane capabile de iubire, loialitate, dar și de trădare, abandon, slăbiciune, lașitate.

,,După mulți ani în care trăiserăm amândoi în răspăr cu trecutul, ieșiserăm cumva, în chip miraculos, din acest blocaj și mergeam înainte, la fel ca toată lumea.”

Recunosc că am rămas plăcut surprinsă de acest roman al autoarei Ann Patchett, în condițiile în care Comuniune nu m-a impresionat. De data aceasta, lectura a fost minunată, tulburătoare și senină deopotrivă. Mi-a plăcut povestea, mi-au plăcut personajele, deși nu am rezonat în totalitate cu alegerile lor în viață; le-am simtit trăirile, frustrările, neputința de a privi spre viitor, dar și momentul vindecării. Recomand cu drag ,,Casa olandeză”, o poveste care emană din plin tristețe, durere, dar mai ales căldură sufletească, o poveste care incită cititorul, care se joacă cu sufletul său.

Cartea Casa Olandeză de Ann Patchett poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii și prezentări cărți din colecția Raftul Denisei

10 Comments

Spune-ți părerea!