Cascada soaptelor de Elizabeth Langston, Editura Leda – recenzie

67

Cascada șoaptelor

Elizabeth Langston

Editura Leda, 2015

Traducerea:  Carmen Ion
Numar pagini: 396
Titlu original:  Whisper Falls
Cartea face parte din Seria Whisper Falls: Whisper Falls (Cascada şoaptelor) 2013; A Whisper In Time (2014); Whispers From the Past (2014)
Elizabeth Langston locuieşte în Carolina de Nord, lucrează în industria calculatoarelor,  este căsătorită şi are două fiice. Îi place să călătorească alături de familia ei şi este pasionată de istorie, pasiune care se vede din plin în ”Cascada șoaptelor”, în care avem parte de o lecție de istorie din perioada secolului al XVIII –lea referitoare la viața femeilor sudiste. Aflăm în carte despre problemele de care s-au izbit femeile din acea perioadă referitoare la educație, locuri de muncă, credințe religioase, legislație, ca și despre drepturile acestora în familie, despre căsătorie, copii, treburile casnice. Am aflat de asemenea lucruri cutremurătoare despre tratamentul brutal la care erau supuse servitoarele angajate cu contracte de ucenicie. Cartea e foarte bine scrisă și documentată. Conform declarației autoarei, aceasta a început documentarea pentru ”Cascada șoaptelor” cu șase ani înainte de a așterne primul cuvânt al romanului.
(…) o carte nu e decât hârtie împroșcată cu cerneală până ce mintea unui cititor îi dă viață.”
Am avut parte de o lectură foarte interesantă și captivantă, o poveste în care elementele fantasy se împletesc cu romantismul, o carte care te poartă din prezent în trecut și înapoi printr-un portal magic între lumi – Cascada Șoaptelor, care nu e doar un element de referință al cărții, ci e chiar personaj în carte, interacționând în mod direct cu protagoniștii cărții – Mark și Susanna.
Cartea suprapune două planuri: lumea lui Mark, din prezent, și lumea Susannei, din trecut (anul 1796). Acțiunea din trecut se petrece Carolina de Nord, într-un sat fictiv – Worthville în apropiere de Raleigh – localitate care există în realitate și la care se face referire pentru planul din prezent. Fascinantă și impresionantă este povestea din trecut. Povestea este spusă la persoana întâi, pe rând, din perspectiva Susannei, respectiv a lui Mark.
Mark Lewis este un adolescent de șaptesprezece ani, elev în ultimul an de liceu, care se antrenează zilnic pentru o cursă de mountain bike, pasiune insuflată de tatăl său. Mi-a plăcut lumea lui Mark, familia sa unită (părinții, ca și cei doi bunici care locuiau în apropiere), în care singurul motiv de tensiune erau neînțelegerile dintre mama sa și Marissa, sora lui mai mare. Mark se despărțise de curând de prietena lui, o tipă superficială și răsfățată și își canalizase toată energia spre antrenamente. Traseul său obișnuit trecea prin pădurea din Raleigh – drumul verde. Într-una din zile, în timp ce face o scurtă oprire în dreptul unei cascade, Mark zărește prin perdeaua de apă o fată misterioasă îmbrăcată într-o ținută ciudată. Purta niște haine neobișnuite, parcă era deghizată într-o servitoare din alte vremuri. Intră în vorbă cu ea și e uluit când aceasta îl întreabă ce e cu ”mașinăria ciudată” pe care merge, că nu a văzut niciodată așa ceva, ba, mai mult, îi spune că o cheamă Susanna și este servitoare ucenică la stăpân…în anul 1796!!!
Să schimbăm acum perspectiva și să intrăm în lumea Susannei, în anul 1796.  Susanna March este servitoare în casa familiei Pratt, unde fusese dată de la zece ani de către tatăl ei vitreg, cu contract de ucenicie până la împlinirea vârstei de 18 ani. Mai avea doar câteva luni de îndurat până atunci. Susanna era exploatată fără milă de domnul Pratt, care nu ezita să o pedepsească cu bătăi care îi lăsau cicatrice pe corp, pentru orice abatere închipuită.
„Sudoarea îmi picură pe picior, amestecându-se cu sângele, şi rănile mă ustură. Revin cu picioarele pe pământ. Mă ridic de pe buturugă şi, ignorând durerea, intru iute în bucătărie. Nu m-a bătut atât de tare încât să nu-mi mai pot îndeplini îndatoririle, dar îmi va lua mai mult timp.”
Singura parte bună din viața Susannei erau cei trei copii mai mici ai familiei, care erau foarte atașați de ea, iar ea la rândul ei îi îngrijea cu dragoste și devotament. Trebăluia toată ziua fără răgaz, dar seara o avea doar pentru ea și se ducea să se reculeagă în pădurea din apropiere, într-o grotă de lângă o cascadă. Într-una din zile, prin perdeaua de apă zărește un băiat misterios îmbrăcat în niște haine neobișnuite, ce avea o mașinărie ciudată.
Discuția pe care o poartă cei doi îi nedumerște în egală măsură, amândoi fiind contrariați de ceea ce susține celălalt.
„Domnul Lewis îşi ridică încet mâna şi şi-o aşază peste a mea, palmă peste palmă, deget peste deget. Mă înfior de plăcere. E necuviincios din partea noastră să ne atingem în acest chip, dar nu-mi retrag mâna. Nimeni nu m-a atins niciodată pentru că aşa am vrut eu. Ba nu, greşesc. Am fost înghiontită, împinsă sau lovită. Dar mângâiată? Niciodată. Era atât de fascinant.
Întinde şi a doua mână, iar eu îi vin în întâmpinare şi mi-o apăs pe a mea, la început timid, apoi cu mai mare curiozitate, fermecată de căldura palmei lui. Ne atingem prin bariera aia sclipitoare – perdeaua mătăsoasă de apă care nu ne udă.
        –      De unde vii? Îl întreb.
  • Din secolul al douăzeci și unulea.
Cuvintele se izbesc de urechile mele cu un sunet dogit. Secolul al douăzeci și unulea? Nu se poate. A greșit sau poate n-am auzit eu bine, ori…
Îmi smucesc mâna înapoi.
  • Ce vrei să spui?
  • Că dacă e adevărat că tu trăiești în anul de grație 1796, atunci vor trece două sute de ani până să mă nasc eu.”
Alternativ, povestea ne poartă dintr-o lume în alta și dintr-un timp în altul, pe măsură ce eroii noști își spun povestea. Punctul de legătură este cascada, unde o fractură în timp le permite să interacționeze și unde sunt din sunt din ce în ce mai nerăbdători să se întâlnească de câte ori pot.
„Mă priveşte cu ochii ei căprui minunaţi, care strălucesc de recunoştinţă şi sclipesc de un alt sentiment – ceva ce face ca prin vene să simt că-mi curge fiorul unei dorinţe pătimaşe de a o proteja. E mai mult decât o prietenă. Mai mult decât iubita mea. A devenit o parte din mine. O iubesc.”
Se atașază tot mai mult unul de celălalt, schimbă impesii despre lumile lor, iar Mark e profund impresionat de viața tristă, chinuită și plină de neajunsuri a fetei, pentru care ar face orice!
” –   Dar pe tine ce te bucură? o întreb.
   –   Să mănânc pe săturate.
Fir-ar a naibii de treaba. Ce chestie deprimantă. Şi ea îmi spune asta pe un ton cât se poate de pragmatic, de parcă e ceva normal…
Cum este să simţi că îţi doreşti ceva ce nu poţi obţine? …Eu nu mi-am făcut niciodată griji că n-aş avea ce mânca. Mereu am avut mâncare din belşug pe masă şi în frigider.
Un lucru ştiu de acum. Atâta timp cât voi fi eu prin preajmă, Susanna nu va mai duce lipsa de mâncare.
  –  Hai să vedem. Dacă ar fi să-ţi aduc ceva bun de mâncare, ce ţi-ar plăcea?
Furişează o privire spre mine, apoi în pământ.
  – Mi-ai aduce orice aş cere?
  – Da.
  – Îngheţată.
Genele îi acoperă ochii ca nişte pete negre.
 – Stăpâna a avut o dată îngheţată la masă. Şi mi-a plăcut cum sună cuvântul….”
Bineînțeles că îi va aduce înghețată…
 Mark începe să facă cercetări despre trecut, în urma cărora află informații uluitoare: conform datelor istorice, satul Susannei va fi ras de pe fața pământului de o tornadă în anul 1805. Deși inițial Susanna îi interzice lui Mark să facă cercetări și nu vrea să audă nimic din ceea ce-i rezervă viitorul, treptat își schimbă atitudinea, mânată de grija pentru sora ei mai mică, a cărei soartă o îngrijora foarte tare. Mama lor, rămasă văduvă pentru a doua oară, e din nou pe punctul de a se recăsători, iar Susanna se teme pentru ceea ce o va aștepta pe Phoebe dacă va fi dată, la fel ca ea, servitoare la stăpân, iar după cum se va vedea, îngrijorarea ei era perfect întemeiată…
Nu vă dezvălui mai multe dar, ajutată de Mark, Susanna reușește să schimbe soarta lui Phoebe, schimbând istoria, dar soarta ce o așteaptă pe Susanna devine în urma acestui fapt una inacceptabilă. Avem parte de momente dramatice, care ne țin cu sufletul la gură.
” A slăbit și hainele stau agățate pe ea ca pe niște bețe. Are sub ochi cercuri vineții, obrajii îi sunt scofâlciți, iar părul îi atârnă în lațe unsuroase peste față. Dar lucrul cel mai înfiorător îl remarc la picioare. Care se târșesc înainte legate în lanțuri. Zalele murdare din fier i-au săpat șanțuri în glezne. Geme de durere la fiecare pas…
  • M-am întors să te salvez, îi spun
Câte o lacrimă i se prelinge pe fiecare obraz. Dă să zică ceva, tușește, apoi își freacă buzele cu încheietura mîinii.
  • Mark. Scoate-mă de aici.”
Nu vă dezvălui mai multe, sper că v-am trezit interesul în privința acestei minunate povești, al cărei deznodământ vă invit să-l descoperiți. Vă asigur că n-o să fiți dezamăgiți.
„Am încercat deseori să îmi imaginez cum ar arăta o zi de libertate perfectă şi de fiecare dată m-am gândit la toamnă. Libertatea ar fi ca o dimineaţă de toamnă – caldă, dar nu foarte fierbinte. Aş fi înconjurată de copaci aurii şi roşii. De parfumul focurilor de lemne şi al merelor coapte. De haine proaspăt spălate şi lăsate să se usuce la soare. Aş putea să dorm cât vreau şi să mă trezesc odihnită. Să mănânc pe săturate. Să fac numai munci care-mi aduc plăcere. Să râd un pic. Să zâmbesc des.”

colaj cascada

About Author

67 de comentarii

  1. Felicitări ella pentru recenzie! Emotionanta si sensibilă. Mi-a placut foarte mult!
    Cartea am citit-o anul trecut, este superba! Sper doar, sa apara si continuarea…

    • Multumesc Geo, imi pare bine ca ti-a placut ce am scris! Cartea la randul ei este emotionanta si sensibila, ma bucur ca am reusit sa transmit acest lucru!
      Si eu sper sa apara cat mai curand continuarea!

  2. Cascada soaptelor ramane pentru mine cea mai buna carte din colectie. Niciodata nu voi gasi suficiente cuvinte pentru a lauda frumusetea acestei povesti…

  3. P.S. Partea buna este ca acest roman cu se termina cu un cliffenger. Urmatorul volum se axeaza mai mult pe sora fetei si pe acomodarea eroinei din Cascada soaptelor in lumea noua…

  4. Daa! Mi-ai captat atentia cu recenzia aceasta. Imi doresc de mai mult timp sa citesc cartea, insa dupa aceasta recenzie, sigur o voi face in curand.
    Felicitari! Pe mine m-ai ispitit!

    • Ma bucur, mai ales ca e si genul tau de carte – romantica, foarte impresionanta, dar cu happy-end, asa cum prefer si eu!

        • Precis vor mai fi!
          Si eu ”vanez” reducerile, rareori iau vreo carte din prima, la pret intreg, ca la cate tentatii avem, n-am reusi sa facem fata…

          • Si eu vanez. 😀 Nu prea reusim sa facem fata. Unele carti sunt asa de scumpe. Uneori mai fac rost de anumite carti datorita schimburilor sau datorita celor care le vand la un pret foarte mic. E mai greu cand e vorba de serii.

          • A fost wow!Momentele in care imi venea sa intru pur si simplu in carte si sa il sfasii pe stapanul Susannei au fost nenumarate,si astept cu nerabdare aparitia urmatoarelor volume sa vad cum s-a adaptat Susanna in noua lume si cum evolueaza relatia ei cu Mark.

  5. Am trecut si eu de o parte si de alta a Cascadei Soaptelor; nu inteleg de ce n-am facut-o mai devreme.
    Un roman deosebit, care, daca-ar fi sa-mi numesc raftul pe care sade, in mod evident, ar sta in categoria ” bijuterii in biblioteca”.

Lasă un răspuns