Castele de Julie Garwood, Editura RAO – recenzie

37

Castele castles

Julie Garwood

Editura Rao

Titlul original: Castles

Traducerea: Grațiela Mariana Zotica
348 pagini
Face parte din seria Crown’s Spies:
  1. Doamna leului – Editura Miron (The Lion’s Lady) – 1988
  2. Îngerul păzitor – Editura Miron (Guardian Angel) – 1990
  3. Darul – Editura Miron (The Gift) – 1991 – recenzia
  4. Castele – Editura Miron / Castele – Editura RAO (Castles) – 1993
Julie Garwood este una dintre cele mai apreciate autoare de romantic suspans, ale cărei cărţi au fost publicate în 32 de limbi şi tipărite în 36 de milioane de exemplare. Multe dintre ele au ajuns pe primul loc în topul New York Times.
Castele este o fermecătoare carte historical romantic-suspans, intensă, senzuală, foarte romantică și cu mult umor.
Cartea începe cu un prolog în care asistăm la o crimă șocantă. Un bărbat o omoară cu sânge rece pe o tânără ce părea să aibă deplină încredere în el, victima murind cu zâmbetul pe buze, nebănuind nici o clipă ce avea să i se întâmple.
O satisfacție maladivă i-a invadat trupul bărbatului. Din păcate, se părea că efectul euforic avea să dispară după un timp, iar atunci criminalul va porni din nou la vânătoare.
Ea îl făcuse să simtă că trăiește din nou. Lumea era din nou plină de șanse pentru un bărbat atât de viril și de puternic.
Știa că va trăi cu amintirea acestei nopți încă multă vreme. Și atunci când strălucirea amintirii va scăpăta, va ieși din nou la vânătoare.
Facem cunoștință apoi cu personajele principale.
Alesandra era o tânără încântătoare, bună și inocentă. Tatăl ei fusese regele unei țări îndepărtate, dar abdicase în fața fratelui său, pentru a se putea căsători cu mama Alesandrei, o englezoaică de care se îndrăgostise dincolo de orice rațiune. După moartea tatălui ei, Alesandra și mama ei se retrăseseră la o mănăstire. Din păcate, după puțin timp, și mama Alesandrei murise.
Alesandra nu era potrivită pentru viața de mănăstire, neavând suficientă smerenie, după cum preciza maica stareță. Micile ei pozne le exasperaseră pe măicuțe. Alesandra considera că orice mijloc e potrivit, dacă scopul urmărit e nobil. Astfel, nu avusese nici un fel de scrupule să modifice registrele mănăstirii pentru a obține un împrumut destinat reparațiilor necesare la mănăstire, maica stareță aflând cu stupoare acest lucru după ce împrumutul era deja obținut și reparațiile gata făcute.
Un eveniment neașteptat o silește însă să părăsească mănăstirea. Un general dăduse o lovitură de stat în țara tatălui ei și, având nevoie de sprijin popular, intenționa să o răpească pe Alesandra și să se căsătorească cu ea, știind cât de iubit fusese tatăl acesteia de supușii lui.
Tutorele Alesandrei, ducele de Williamson, aflând acest lucru, insistase ca ea să vină în Anglia, pentru a o putea proteja. Cea mai bună soluție în acest sens era ca ea să se căsătorească, planurile generalului rămânând astfel fără obiect.
Prima alegere a ducelui era chiar fiul său, Colin, pe care îl cunoaștem deja din precedentele cărți din serie. Soartea părea să comploteze și ea în acest sens. Imediat după sosirea Alesandrei, ducele și ducesa s-au îmbolnăvit, căzând la pat răpuși de febră. Caine, fiul cel mare al ducelui și soția sa, Jade, s-au molipsit și ei de aceeași boală. Nici unul dintre ei nefiind în putere să o apere, Alesandra a fost trimisă în grija lui Colin.
Colin este fermecat de tânăra sosită pe neașteptate.
Arăta într-adevăr ca o prințesă. O prințesă frumoasă. Cârlionții îi pluteau pe umeri și părul părea într-adevăr negru ca noaptea. Era îmbrăcată în alb și, Doamne, la prima vedere părea o viziune trimisă de zei pentru a-i încerca fermitatea.
Totuși, Colin nu avea însă nici un gând să se însoare, întrucât își făcuse un plan ambițios pe următorii cinci ani, timp în care își propusese să lucreze asiduu pentru a-și asigura o stabilitate financiară, fără nici un ajutor din partea nimănui, iar o soție nu ar fi făcut decât să-l încurce.
Cu toate acestea, după puțin timp petrecut în compania ei, Colin a constatat cu stupoare că ideea ca altcineva să se căsătorească cu Alesandra îi dădea o inexplicabilă stare de rău, întorcându-i stomacul pe dos.
Pentru că trecuse pe la tatăl lui să verifice dacă spusele Alesandrei sunt adevărate, Colin s-a  molipsit și el de aceeași boală, căzând la pat cu febră mare și delirând. Alesandra, care era imună întrucât avusese deja boala, a insistat să-l îngrijească de una singură, pentru a nu se mai molipsi și altcineva, stând alături de el zi și noapte timp de o săptămână, Colin fiind impresionat de blândețea și devotamentul ei.
Pentru că între timp toți se însănătoșiseră, ducele a convocat un consiliu de familie pentru a decide soarta Alesandrei. Ajunși acolo, ducele le-a mărturisit fiilor săi, Caine și Colin, că el are o mare datorie morală față de tatăl Alesandrei, întrucât în tinerețe avusese o perioadă, după moartea primei soții, în care fusese complet debusolat, refugiindu-se în alcool și jocuri de cărți. Tatăl Alesandrei era cel care îl scosese din acea stare, forțându-l să vadă realitatea și, în același timp, achitându-i toate datoriile. Colin, impresionat de cele aflate, s-a hotărât imediat să se căsătorească cu Alesandra, fiind ciudat de mulțumit și ușurat în urma deciziei luate. O ia deoparte pe Alesandra și o cere în căsătorie.
Alesandra, deși între timp se îndrăgostise până peste cap de Colin, nu suporta ideea ca el să o ia în căsătorie din milă sau obligație. Singura modalitate în care ar fi acceptat această căsătorie era ca el să folosească banii din zestrea ei pentru a-și dezvolta afacerea,  lucru pe care el îl refuză categoric, nedorind să fie îndatorat financiar nimănui. Totuși, dându-și seama că obiecțiile ei proveneau din faptul că simțea că ea nu oferea nimic în schimb, îi spune că el dorește ceva foarte tare de la ea și anume trupul ei.
Supărată, după ce revin la masă, Alesandra le comunică tuturor că nu dorește să se mărite cu Colin, întrucât el nu vrea banii ei, ci așteaptă doar relații intime de la ea. Toți de la masă rămân perplecși. Ducesa, deși stânjenită, o roagă pe Jade, nora ei, să o lămurească ea pe Alesandra despre ce e vorba.
Ducesa își făcea vânt cu șervetul de pe masă.
– Jade, dragă, cred că tu ar trebui să vorbești între patru ochi cu Alesandra. Ești mai tânără decât mine și o femeie ca tine ar trebui să discute cu ea. Alesandra are anumite temeri în ceea ce privește… patul conjugal… și nu mă simt în stare să-i explic eu… adică…
Nu-și putu încheia rugămintea. Ducesa își făcea tot mai puternic vânt și fața parcă îi luase foc.
– Mamă, ai adus pe lume copii. Cred că ești în măsură să-i explici, interveni Colin.
Totuși, ducele îi promisese Alesandrei că o va lăsa să-și aleagă singură soțul, așa că îi cere să spună pe cine și-ar dori ea de soț. Colin se hotărâse însă că o dorea pe Alesandra de soție și nu avea nici un gând să se răzgândească. Pentru a tranșa lucrurile mai repede, s-a grăbit să le comunice tuturor că, înainte de a continua cu analiza listei posibililor soți, el trebuie să precizeze faptul că s-a culcat cu Alesandra și încă de mai multe ori, bineînțeles omițând să precizeze în ce context.
Degeaba a încercat Alesandra să lămurească lucrurile, explicațiile ei n-au făcut decât să confirme ideea pe care încerca să o sublinieze Colin.
– N-am comis nici un păcat. M-am dus într-adevăr în camera lui și am dormit cu el, dar asta numai pentru că el avea atâta nevoie și eu eram foarte obosită…
Ducele de Williamshire își sprijini fruntea în palme și oftă adânc. Alesandra știa că explicația ei era prost construită și încercă s-o ia de la capăt.
– Eram îmbrăcată, spuse ea repezit. Și el…
Voia să spună că el era bolnav și avea nevoie de ajutorul ei, dar Colin o întrerupse înainte.
– Eu nu aveam nimic pe mine, își informă Colin familia, pe un ton vesel.
Bineînțeles, reacția ducelui a fost cea scontată de Colin. Extrem de tulburat de cele aflate, a decretat că cei doi se vor căsători în regim de urgență, în trei zile.
– Asta e, vociferă ducele și pumnul lui lovi puternic masa, făcând să zăngăne paharele de cristal. (…)
– O să vă căsătoriți exact peste trei zile. Caine să te ocupi de dispensă, iar tu, Colin, să nu spui nimic din cele întâmplate. Nu vreau ca reputația Alesandrei să devină motiv de bârfă din cauza poftelor tale.
Deși obținuse ceea ce dorise, Colin știa că Alesandra era inocentă și a întrebat-o dacă știa cum se petrec lucrurile în patul conjugal. Alesandra i-a răspuns că știe de la maica stareță despre ce este vorba și anume că trupul femeii este un templu, iar bărbații vor să se închine din când în când la el. După prima noapte de pasiune petrecută împreună după căsătorie, extrem de mulțumitoare pentru amândoi, Colin se gândea zâmbind la cât de multă dreptate avusese maica stareță…
Stareța avusese dreptate când îi spusese Alesandrei că bărbații vor dori să se închine la templu.
El, fără îndoială, o făcuse.
Totuși, problemele pentru ei erau departe de a se fi terminat. Deși reușiseră, în ziua nunții, să stopeze în ultima clipă tentativa de răpire a Alesandrei de către oamenii generalului, o altă amenințare gravă plana asupra lor.
Alesandra venise hotărâtă să cerceteze cauzele dispariției Victoriei, o tânără pe care o cunoscuse la mănăstire, întrucât ea nu crezuse nici o clipă că aceasta fugise cu un pretendent, așa cum credeau toți ceilalți. Deși la început Colin nu crezuse că era ceva suspect, în curând se va lămuri, după o nouă dispariție misterioasă a unei femei, că era vorba de un criminal extrem de periculos, care probabil se comporta absolut normal în societate, dar care căpătase o plăcere sadică în a-și alege victime nevinovate și a le omorî.
Psihopatul se va dovedi a fi o persoană plăcută de cei din jur, ce nu lăsase nimic de bănuit până atunci, iar Colin va trebui să își riște propria viață pentru a o apăra pe Alesandra.
Mi-au plăcut foarte mult ambele personaje principale, dar și personajele secundare sunt foarte bine conturate. M-am bucurat să-i reîntâlnesc pe Caine și Jade (personajele principale din Îngerul păzitor), Nathan și Sara (personajele principale din Darul) și să aflu noi informații despre ei.
Alesandra te înduioșează prin bunătatea, altruismul, devotamentul și curajul ei. Puterea ei de a iubi e fără limite, ar face orice pentru a-l face pe Colin fericit, chiar dacă asta însemna să-i ascundă anumite informații. M-a amuzat faptul că întocmea o listă pentru absolut orice. Colin a aflat că ea era însărcinată descoperind o listă cu numele lui, în care ea își trecuse diferite dorințe legate de el. Vrând să o determine să-i spună personal vestea, a întrebat-o dacă nu a ascuns ceva de el, rămânând cu gura căscată în momentul în care ea, neștiind la ce se referă, a început să-i mărturisească diferite fapte pe care ea le făcuse, de altfel, doar în beneficiul lui.
Colin, un spirit liber, un bărbat foarte inteligent, tenace și curajos, ce dusese o viață extrem de aventuroasă până atunci, ocupându-se cândva de piraterie iar apoi de tot felul de misiuni riscante pentru departamentul de război, s-a dovedit capabil de multă iubire și tandrețe. Realizând că atitudinea lui a făcut-o pe Alesandra să fie nesigură pe dragostea lui și nesinceră cu el, pentru a-și putea realiza propriile ei fapte bune, a capitulat complet în fața ei, declarându-și fățiș iubirea arzătoare pe care o avea față de ea și încurajând-o să-și urmeze adevărata ei fire și să-și folosească abilitățile fără să se mai ascundă de nimeni.
Porni să urce scările pentru a-și lua soția, dar îi auzi râsul și se opri pentru a se umple de acel râs.
Prințesa îmblânzise balaurul.
Dar balaurul era învingător: câștigase dragostea prințesei.
Era mulțumit.

castele

 

About Author

37 de comentarii

  1. Sunt happy!!! Am si eu „Castele”, multumesc Leo! Am citit-o cu ani in urma si o s-o recitesc cu multa placere! 🙂 Asatept azi si curierul de la librarienet cu a doua carte din serie, Ingerul pazitor! Ce lecturi minunate ma asteapta! 🙂

Lasă un răspuns