Castelul din infern de Yasmine I. Bonciu, Editura Libris Editorial – recenzie

16

Castelul din infern

Yasmine I. Bonciu

Editura Libris Editorial

Nr. de pagini: 630

An apariție: 2019

O experiență din copilărie te poate marca pe viață. Același lucru l-a pățit și Avril. Încă din primii ani de viață, ea și-a impus să dezlege cel mai mare mister al omenirii, un mister pe care îl dezlegi atunci când mori… Pentru ea, moartea reprezintă o poartă spre un univers de cunoaștere. Mânată de curiozitate își construiește viața în jurul acestui lucru. Nu a îndrăznit niciodată să se gândească că va reuși. Cu siguranță, nu s-a gândit că regele Infernului, în persoană, o va duce în tărâmul celor morți și îi va arăta ceea ce niciun om viu nu ar aspira să știe.
Avril are de făcut mai multe alegeri. Care este mai importantă: dreptatea sau dorința de a scapa pe cineva drag din ghearele morții, chiar dacă asta înseamnă trădare? Cine are dreptate: inima sau rațiunea? Poate să se îndrăgostească de o ființă superioară la care nici un muritor nu ar trebui să râvnească? Care sunt adevăratele intenții ale stăpânului Infernului?
Este o călătorie a redescoperirii de sine și a speranței de a schimba ceva în lume, de a te lăsa pradă sentimentelor, de a învinge granițele morții.
Lasă-mă să văd dacă am înțeles… În ultimele trei zile am fost răpită de un zeu, am luat cina cu unul, am fost meditată de el, am încercat să-i dau cu o solniță în cap și am avut două crize de isterie.. Am omis ceva? (Avril. Partea a II-a. Capitolul 1)
Ar fi greșit să considerăm că fenomenul pe care azi îl numim fantasy este ceva de factură recentă. La rădăcina lui se află basmele și legendele lumii, mult mai vechi decât cuvântul scris. Înainte de a se scrie chiar și operele clasicilor antichității, povestirile fantastice circulau deja prin toate satele și cetățile vremii.
Nu este de mirare deci fascinația pe care o exercită acest gen în rândul cititorilor contemporani, cred că o putem numi întrucâtva atavică, sărind peste câteva generații de realism, mai mult sau mai puțin pur.
Autorii plini de imaginație și de vervă au început să acorde din ce în ce mai multă atenție genului, care s-a dezvoltat în timp, devenind unul dintre cele mai complexe, divizat în felurite genuri și subgenuri, atrăgătoare pentru categorii din ce în ce mai largi și mai diferite de cititori.
„Castelul din infern”, de Yasmine I. Bonciu, se încadrează în categoria fantasy young-adult, cu unele elemente gotice, avându-și sursa principală de inspirație în mitologia greacă.
Acțiunea se petrece pe planeta noastră, într-un timp îndepărtat, după ce un dezastru a schimbat vechea orânduire. Harta politică a lumii a suferit mari modificări, vorbim acum de un fel de globalizare mult mai eficientă, cu o singură limba oficială – engleza – restul fiind mai mult limbi de interes cultural. Tinerii se maturizează mai repede, terminându-și studiile superioare până în 18 ani și începând să profeseze imediat după aceea.
Avril trăiește pe spațiul ocupat în zilele noastre de Grecia, alături de tatăl ei, de profesie medic. Autoarea se folosește de un prolog pentru a o introduce pe protagonistă, care, la vârsta de cinci ani, găsește pe plajă o femeie moartă, care aparent își luase viața aruncându-se în valuri. Frumusețea acelei femei o impresionează, devenind fascinată de moarte și de misterele ei. Mai simte și altceva în acel loc, ca și cum ceva nevăzut o pândește din umbră. Tatăl său, venit la fața locului, pare să o cunoască pe femeie și nu își poate ascunde deznădejdea.
Acțiunea este redată cu zece ani mai târziu, apoi gradual face salturi în timp, până când Avril are 20 de ani și lucrează ca medic legist. Între timp, și-a pierdut animalul iubit, pe Fever, dar și pe Ray, verișorul adoptat de tatăl său cu care a crescut ca alături de un frate.
Un superb necunoscut i se arată când și când în cale. Totul se schimbă când, aflată la o petrecere la țară, se afundă în pădure urmărind flori luminoase, care par făcute din aur curat. Neobișnuita cărare o ghidează spre un loc magic, de unde ajunge, printr-o trecere secretă, într-un tărâm ce pare izvorât din coșmaruri: o câmpie bântuită, plină de oase și păzită de cel mai înfricoșător câine cu trei capete. Stăpânul acelor teritorii se dovedește a fi nimeni altul decât splendidul străin, care se recomandă drept Hayes și o aduce pe Avril în castelul său. De aici, începe o acțiune interesantă, pentru că lucrurile nu stau bine nici acolo, ceva destabilizând ordinea firească și, mai ales, locul numit Elysium, unde rătăcesc spiritele care nu sunt suficient de corupte pentru Tartar, dar nici suficient de evoluate pentru Insula celor Binecuvântați. În plus, Avril descoperă că poate comunica cu Ray, care îi cere ajutorul de dincolo de moarte. Evident, relația sa cu Hayes, nimeni altul decât zeul Infernului, urmașul străvechiului Hades, cunoaște o serie de transformări, luând, ușor-ușor, o pantă romantică, iar lucrurile capătă amploare, atunci când mai mulți zei intră în decor.
Povestea gândită de autoare captivează. Am apreciat inspirația din mitologia greacă, se vede pasiunea autoarei pentru acest subiect, precum și atmosfera care duce cu gândul la anime, un fenomen foarte îndrăgit în zilele noastre.
Cu toate acestea, mai ales în prima parte a cărții, am sesizat un număr destul de mare de repetiții și un stil de scriere oarecum sacadat, care pe alocuri abundă în detalii ce puteau fi lăsate deoparte, permițând mai multă cursivitate și naturalețe. Sunt anumite amanunte care țin de tehnică, ușor de rezolvat de altminteri prin cursuri de scriere creativă, pe care tânăra debutantă, în vârstă de numai 17 ani la vremea scrierii romanului, ar fi fost greu să le dețină.
Inițial, personajele sunt conturate mai brut, urmând ca pe măsură ce cartea evoluează să capete și ele mai multă finețe în construcție. Personajele secundare nu sunt speculate suficient, o mare parte din timp protagoniștii Avril și Hayes se joacă de-a șoarecele și pisica în castelul celui din urmă.
Mi-a plăcut umorul din carte, care accentuează latura young-adult a poveștii. Acest lucru este facilitat de folosirea narațiunii la persoana I, pe parcursul romanului împărțit în trei părți. Prologul și epilogul sunt însă relatate la persoana a treia, aș fi apreciat mai mult dacă, pe parcursul lor, s-ar fi folosit perfectul simplu în locul celui compus, fiind însă de scurtă întindere nu deranjează prea mult.
Seria are un bun potențial, chiar și cu detaliile tehnice despre care am scris ea putând să cucerească în special fanii young-adult, întrucât are o poveste solidă și degajă o emoție aparte. Stilul de scriere și tehnica se șlefuiesc în timp, ceea ce face ca volumul doi să poată fi catalogat drept promițător. O situație similară am întâlnit cu seria Tronul de cleștar, de Sarah J. Maas, care nu m-a dat pe spate în primul volum, însă deja la al treilea a ajuns să mă convingă serios.
Coperta este bine executată, reflectând fidel misterul locației acestui castel al lumii subterane.
În concluzie, o poveste bine gândită, scrisă cu o evidentă pasiune, fapt pe care întotdeauna îl punctez, cu un stil care mai are nevoie de șlefuire, de o aprofundare a tehnicilor de scriere (văzute strict din perspectiva mea, de cititor experimentat al genului) dar care are, așa cum vă spuneam, un mare potențial.
„Marea era furioasă, iar cerul prevestea o furtună violentă. Vântul sufla în jurul meu zburlindu-mi părul și înghețând fiecare celulă din corpul meu. Mâinile îmi erau strânse pe lângă corp într-o încercare de a mă apăra de vântul năprasnic.
Ochii mi se umpleau de lacrimi care nu îndrăzneau să cadă. Poate vântul care îmi intra în ochi era de vină, sau poate erau gândurile confuze care îmi invadau mintea, nu puteam să-mi dau seama care dintre ele era cauza, dar inima îmi spunea că nu era niciuna. Inima îmi bătea foarte încet, arătând o stare de calm, dar mă durea îngrozitor. Simțeam că mă sufoc, fiecare bătaie trimitea lavă prin vene, și parcă era din ce în ce mai nerăbdătoare să iasă din pieptul meu. Aș fi lăsat-o, nu putea să fie mai dureros decât sentimentul acesta de sufocare și infern.
Am închis ochii, respirând adânc, în timp ce înaintam tot mai aproape de margine. Voiam să mă opresc, știam că este pericol, dar aceasta era numai voia mea.”
„Mi-am trântit capul pe pernă și am îmbrățișat-o. Am închis ochii și somnul a venit imediat la mine. Aveam destule lucruri la care să mă gândesc, dar nu voiam să o fac acum. A fost o zi cu multe descoperiri și cu multă emoție. Nu-mi venea să cred unde mă aflam și cine era gazda mea. Era ireal, nici imaginația mea bogată nu se putea compara cu așa ceva. Îmi plăcea să-mi imaginez anumite lucruri, dar eram realistă. Eram în tărâmul morților și un zeu a fost cel care m-a adus aici. Încă mai credeam că eram în mijlocul unui joc, fie că voiam asta, fie că nu. Cel mai grav era că nu știam regulile.”

Cartea Castelul din infern de Yasmine I. Bonciu poate fi comandată pe libris.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți fantasy

Recenzii și prezentări cărți autori români

About Author

16 comentarii

  1. O recenzie de nota maxima, foarte bine punctata si nuantata, felicitari Ana si multumesc pentru recomandare! Felicitari autoarei pentru un roman deosebit si foarte promitator!

  2. familiasimionescuyahooro on

    Minunata recenzia, foarte bine argumentata! ❤Felicitari ,Ana, si multumesc pentru recomandare❤

  3. Mirela Barbălată on

    Mulțumesc, Ana pentru recomandare! Pare o poveste complexă.
    Nu mă atrage mai ales că eu cu fantasy nu prea ma împac dar nici nu spun că în viitor nu ar fi posibil.

    • Da, e o poveste interesanta. Fantasy fiind un gen foarte complex, sunt convinsa ca vei gasi sigur ceva pe placul tau, intre toate subgenurile care exista la ora actuala.

  4. O recenzie frumoasă și bine punctată! Felicitări! Mi se pare interesant subiectul cărții și cred că mi-ar plăcea și mie să o citesc. Mulțumesc pentru recomandare!

Spune-ți părerea!