Castelul din orașul meu de Ioana Bâldea Constantinescu, Editura Litera – recenzie

Castelul din orașul meu

Ioana Bâldea Constantinescu

Editura Litera

Colecția Folio

Nr. de pagini: 384

An apariție: 2024

IOANA BÂLDEA CONSTANTINESCU este scriitoare și jurnalist cultural, autoare a unor interviuri cu Anthony Doerr, Jhumpa Lahiri, Amitav Ghosh, David Grossman, Bernardine Evaristo, David Lodge, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Alain de Botton, Richard Flanagan, Ludmila Ulițkaia, Jón Kalman Stefánsson, Elizabeth Gilbert, Isabel Allende și mulți alții. Scrie pentru ELLE, Forbes Life, blogul Editurii Litera și blogul Cărturești. Este autoarea volumelor Dincolo de portocali (Humanitas, 2015), Nautilus (Humanitas, 2017), Poveste pentru Maria (Nemira, 2019). A publicat, de asemenea, proză scurtă și eseu în antologiile Selfie (Arthur, 2018), Dragă Virginia (Black Button Books, 2019), Literatura la feminin. O antologie (Seneca, 2021), Jocuri și jucării (Arthur, 2023). În 2020 a lansat ioanabaldea.com, iar din 2023 moderează #CuVoceTare, un podcast al Editurii Litera.

În cartierul evreiesc al Bucureştiului, pe lângă un imobil galben, scorojit în eleganţa lui interbelică, se plimbă în fiecare zi un domn vârstnic şi cocker spanielul lui auriu. De peste drum, din spatele unei ferestre, drumurile lor sunt urmărite de micul Sebastian şi de părinţii lui. În jurul casei galbene, Castelul, cum e numită în cartier, anotimpurile, hortensiile, chipurile şi lumea se schimbă, iar promenada lui Hanno şi Spatzi rămâne singura ancoră de firesc într-un timp care nu mai este la fel. Una dintre legendele care explică prezenţa saşilor în Transilvania este Flautistul din Hamelin, culeasă şi transformată în basm de Fraţii Grimm. În Strasbourg-ul anului 1518, în mod inexplicabil, mai mulţi oameni dansează până mor de epuizare, într-o fervoare fatală, cunoscută drept „epidemia dansului“. Castelul galben din cartierul evreiesc le adună pe toate şi le leagă istoriile precum notele pe liniile unui portativ. Iar Hanno, Martha, Clara, Liese, Hanne, Sebastian şi chiar şi Spatzi se pun fiecare la locul lor, într-un „Bruder Jakob“ care curge ne încetat. Chiar şi când cartea s-a terminat de mult.

”Ce roman splendid a scris Ioana Bâldea! Singurătatea genială a lui Johannes Schell, emigrat din România comunistă pentru a deveni un superstar academic mondial și un scriitor iubit pe toate continentele, contrage în ea o enormă forță umană. Însă admirabila artă a Ioanei Bâldea a știut să nu fie interesată atât de geniul lui Schell (deși atât de convingător expus), ci de nevoia lui disperată de a ieși din singurătate – de încercarea lui, întinsă pe o viață întreagă & mereu eșuată, de a aduce lângă el o altă ființă umană. Unica ființă care, pentru el, dă realitate lumii. Singurătatea lui & singurătatea ființei abandonate în România comunistă sunt cei doi poli electrici ai romanului. Iar între acești doi poli, frazele minunate, delectabile ca niște artefacte & totuși mereu atât de funcționale ale Ioanei Bâldea descarcă o tensiune electromagnetică în care încape totul: macroistoria secolelor 19 și 20, ba chiar și primele două decenii din 21, cu literatura & muzica lor, microistoria comunității săsești din Transilvania, microistoria cutremurului bucureștean din ʼ77, câini imaginari și păsări elefant, frați Grimm și neveste Grimm, basme germane și fabule chinezești. Și, peste toate, atât de multă frumusețe. O bucurie de carte.“ – RADU VANCU

”Învăluită în mănușa de catifea a basmului, Istoria – o deloc hegeliană înșiruire de accidente, înșelătorii, meschinării și cupidități fără finalitate – aruncă încoace și-ncolo câteva generații de femei, a căror îndârjire și delicatețe fermă reușesc să le asigure o coeziune imposibilă. Aceeași delicatețe de sabie japoneză se găsește și în învelișul stilistic al romanului: în pendularea lui narativă între Lumea Veche și Lumea Nouă, reușește să ascundă duritatea Realpolitikului și cea a relației dintre bărbați și femei sub ceața magică a cadenței basmelor. Ioana Bâldea Constantinescu a scris un roman complex, poliedric, matur și de o sensibilitate asumată, cu totul atipic peisajului literar românesc.“ – BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU

Castelul din orașul meu de Ioana Bâldea Constantinescu este o carte fascinantă, complexă, de o muzicalitate și o sensibilitate aparte.

Cartea mi-a adus aminte întrucâtva de Copiii de pe Volga de Guzel Iahina, ambele reușind să te facă să trăiești istoria prin intermediul personajelor sale, iar elementele fantastice punctează câteva momente cheie ale narațiunii, menţinând însă tonul credibil al prezentării obiective a realităţii.

Acțiunea pendulează permanent între prezent și trecut. Astfel, pe o perioadă de o jumătate de secol asistăm la o pagină crudă de istorie în care realitatea cunoscută se împletește cu elemente ale basmelor.

În prezent, Johannes Schell, un bătrân în vârstă de 74 de ani, își plimbă câinele, un cocker spaniel  auriu. Locuiește într-un imobil galben, scorojit în eleganţa lui interbelică, rememorându-și o perioadă fericită trăită cu aproape 50 de ani în urmă. Pe atunci, el stătea la mansarda imobilului, în timp ce în apartamentul de la parter locuia Clara și fetița ei Martha, în vârstă de 5 ani.

Hanno, cum i se spunea pe atunci, fusese vrăjit de Clara încă din copilărie. O prezență eterică, cu ochii de culori diferite – unul galben și unul verde -, Clara părea o zână a pădurii sau un elf de casă. Din păcate, în poveste apare și vrăjitoarea cea rea – Grete -, care, paradoxal, nu era mama vitregă a Clarei, ci mama ei bună. Grete își ura fiica și o bătea în fiecare zi doar pentru singura vină de a fi supraviețuit fiului mult iubit, Hans.

O perioadă, drumurile lui Hanno și Clara s-au despărțit, regăsindu-se abia când Hanno a ajuns la facultate. Un adevărat geniu, Hanno a fost imediat remarcat de Der Wolf, profesorul lui universitar. Der Wolf l-a luat sub aripa sa, încurajându-l să studieze și împrumutându-i cărți. Cu ocazia unei vizite în casa profesorului, Hanno a avut surpriza să o întâlnească acolo pe Clara, care-i dădea meditații la franceză fiicei acestuia.

Idila dintre Hanno și Clara a înflorit repede, Hanno îndrăgind-o nespus și pe Martha, fiica acesteia, căreia îi spunea multe basme, împărțind amândoi un câine imaginar, Spatzi.

A venit apoi însă și mărul otrăvit. Der Wolf (Lupul), ce s-a dovedit a fi un adevărat maestru păpușar, i-a oferit lui Hanno imensa oportunitate de a emigra în străinătate, unde își putea valorifica cu adevărat geniul creator. Ca o paranteză, trebuie să recunosc că abia acum am aflat de acea practică a statului român de a-și vinde etnicii germani aflați în România pe sume mari de bani statului german, sate întregi de sași din Transilvania depopulându-se.

Într-adevăr, Hanno a obținut o carieră fulminantă ca antropolog, fiind recunoscut în întreaga lume, însă nicicând nu a mai simțit fericirea și bucuria trăite alături de Clara și Martha. Știm începutul poveștii și îi știm sfârșitul, însă cuprinsul îl vom afla încetul cu încetul, adunând bucățile de puzzle.

Revenind în prezent, drumurile lui Hanno și Spatzi sunt urmărite în fiecare zi de micul Sebastian şi de mama lui, Theo, care locuiau în blocul de vizavi.

Theo fusese cândva crainică la radio, însă o boală pe corzile vocale o forțase la perioade lungi de inactivitate, în final sugerându-i-se să-și dea demisia. Sebastian îi simțea tristețea și tânjea după zilele în care mama lui fusese veselă și fericită.

Pe măsură ce curge povestea, descoperim conexiuni neașteptate între personajele ei. De asemenea, aflăm informații deosebit de interesante despre Frații Grimm și cum au fost create poveștile lor, legenda Flautistul din Hamelin, culeasă şi transformată în basm de Fraţii Grimm, care explică prezența sașilor în Transilvania, precum și despre „epidemia dansului“, ce a avut loc în iulie 1518 în Strasbourg, adunând peste 400 de oameni ce au dansat zile în șir, câțiva decedând din cauza atacurilor de cord sau extenuării.

Vă recomand cu drag cartea!

Ioana Bâldea Constantinescu despre romanul „Castelul din orașul meu”: „Cartea aceasta este pentru toți cei cărora li se cutremură lumea. Care se ascund în vizuinile din capul lor. Care pierd bucăți din cine sunt. Și care se agață de cioburile de frumusețe ireală în care au iubit și au fost iubiți. Poate că asta înseamnă, de fapt, să fii salvat (…) Frau Troffea dansează pe străzile Strasbourgului și în mișcarea ei necontrolată se naște cea mai mare epidemie a dansului din Europa secolului al XVI–lea. Cred că asta e și literatura pentru mine – un dans cu uitarea, cu moartea, cu pierderea, cu omenescul de fiecare zi, în muzica din care se nasc vulpi, castele și câini desenați cu creta pe asfalt”.

Cartea Castelul din orașul meu de Ioana Bâldea Constantinescu poate fi comandată pe litera.ro, libris.ro, bookzone.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți istorice

Recenzii și prezentări cărți apărute în Colecția Folio

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii cărți Editura Litera