Cautand fericirea volumul 1 de Teresa Wojcik, Smart Publishing – recenzie

29
Căutând fericirea – volumul 1
Teresa Wojcik
Smart Publishing
456 pagini

Teresa-Wojcik-300x296

Teresa Wojcik este o tânără autoare ale cărei romane, scrise într-un mod inedit pe telefonul  mobil, au cunoscut imediat o mare popularitate, strângând peste 1 400 000 de cititori în mediul on-line.
M-am bucurat mult când romanul Căutând fericirea a apărut și în format tipărit, întrucât recunosc că pentru mine este forma în care îmi place cel mai mult să citesc o carte.
Căutând fericirea este povestea de dragoste a doi tineri aflați la început de drum în viață, o carte plină de sensibilitate, în care regăsim speranțele, visele, fluturii din stomac, întrebările, îndoielile și incertitudinile specifice vârstei respective. Este o perioadă din viață la care ești fericit să te poți întoarce, chiar dacă doar prin intermediul unei cărți.
Am rămas surprinsă aflând vârsta la care autoarea a scris cartea, Teresa dovedind multă maturitate pentru vârsta ei și certe înclinații psihologice.
Cuplul Aimèe – Hades este un cuplu deosebit de romantic, pe care nu-l voi uita prea ușor, cu siguranță. Deși par zugraviți în antiteză, ea frumoasă, fragilă, cultă, stilată și sensibilă iar el băiatul dur, neliniștit și cinic, de fapt, ca în piesele unui puzzle in care fiecare o întregește pe cealălaltă, cei doi  se completează și se sprijină reciproc, fiecare dându-i celuilalt ceva ce îi lipsește și transformându-se reciproc, amândoi devenind mai puternici dar, în același timp, dependenți de prezența celuilalt în viața lui. Ne este destul de ușor să le deducem sentimentele și să le înțelegem trăirile întrucât fiecare capitol este scris la persoana întâi fie din perspectiva lui Aimèe, fie a lui Hades.
Cartea începe prin a fi povestită de Aimèe, o tânără de nouăsprezece ani. Îi simțim amărăciunea încă de la primele pagini, punțile de legătură dintre ea și părinții ei fiind aproape inexistente. Tema este extrem de actuală. Părinții croiesc un tipar pentru copilul lor și se străduiesc să îl așeze cu orice preț în el, motivând că îi vor binele, dar neținând cont de preferințele acestuia, de ceea ce își dorește și ce i s-ar potrivi. Acest lucru se întâmplă și în cazul lui Aimèe. Mama manifestă multă răceală în relația cu ea, supărată că nu urmează modelul de perfecțiune pe care i-l alesese.
”Mama era perfecționistă și uneori mă întrebam dacă nu suferea de atelofobie. Speram să nu, totuși. La vârsta ei, considera că succesul era primul lucru pe care trebuia să te focusezi ca adolescent. Acesta a devenit principalul motiv pentru care au apărut neînțelegerile între noi două.”
Fizic, Aimèe semăna cu mama ei, brunetă cu ochi albaștri, și tot de la ea moștenise pasiunea pentru artă, spre dezamăgirea mamei și încântarea fiicei.
După liceu însă, în care i-a tolerat pasiunea pentru pictură, mama a încercat să-i înăbușe înclinațiile, spunându-i că și-a făcut destul de cap cu pictura și este momentul să meargă pe ”calea cea bună”.
Nici tatăl nu o înțelegea mai bine.
”Tata mă sprijinea, într-o anumită măsură. Principiile lui de viață includeau o fiică deșteaptă și… deșteaptă. Nu intra vorba de fericită. El era și împlinit și fericit. Și tot perfecționist ca mama. Tata, în schimb, nu voia să mă oprească din ceea ce făceam, ci voia să mă aducă la cel mai înalt nivel (la perfecțiune, desigur). Asta ca să îi impresioneze pe camarazii săi de afaceri, nicidecum pentru că se gândea la mine.”
În privința picturii, tatăl pretindea că îi înțelege arta și îi organiza zeci de vernisaje, la care să se împăuneze tot el.
Singurul din familie cu care se înțelegea cât de cât era frățiorul ei Dylan, de zece ani.
”Nu o dată am băgat de seamă că el mă înțelegea mai bine ca mama și ca tata la numai zece ani ai săi, deși cred că bicicleta lui era mai importantă pentru el.”
Pentru Aimèe, arta reprezenta un refugiu, la care nu avea de gând să renunțe sub nici o formă.
”Sunt de părere că arta nu este neapărat un lucru, ci mai degrabă o cale. Arta e ordine, e certitudine și armonie. M-am izolat prin intermediul ei de toți cei din jur, deși am citit că arta te face să trăiești regal. Ei bine, eu prin artă trăiesc, fără nici un cuvânt după.”
La terminarea liceului, Aimèe a conștientizat că ceea ce își dorea ea și ceea ce doreau părinții ei pentru ea erau două lucruri cu totul diferite.
”Eu nu vreau succes, eu vreau să fiu fericită.”
Astfel, a urmat primul gest de revoltă, Aimèe refuzând să se înscrie la Oxford, alegând în schimb să urmeze arhitectura la Norwich. După primul an de facultate, programul Erasmus a picat ca o binecuvântare. În ciuda opoziției părinților, împreună cu prietena ei Caroline au decis să plece la New York pentru un an, mai ales că fratele lui Caroline, Seph, locuia acolo cu tatăl lor natural încă de la vârsta de zece ani. Singurul care a condus-o la aeroport a fost doar prietenul ei David, părinții motivând că sunt ocupați.
Ceea ce nu anticipa Aimèe în acel moment era că un lanț întreg de evenimente se vor produce, întocmai ca într-un joc de domino, în care o carte o antrenează pe alta, iar viața ei se va schimba radical.
”Dar nu socotisem că fugind de ceva, poți da în altceva. Ceva ce îți poate schimba radical viața. Ceva ce îți poate oferi cea mai intensă lecție de viață. Ceva ce te poate schimba definitiv…”
În prima zi la New York, Aimèe face cunoștință cu Seph, fratele lui Caroline, un blond înalt și suficient de corpolent, volubil și simpatic, și cu prietenul acestuia, Hades, un brunet înalt și masiv, care reușește să o tulbure inexplicabil de la prima vedere. Ambii aveau douăzeci și unu de ani, cu doi ani mai mult decât Aimèe și Caroline.
Întrucât Caroline și Seph trebuiau să se ducă să se întâlnească cu tatăl lor, Seph l-a rugat pe Hades să aibă grijă de Aimèe până se întorc ei. Rămași singuri, Hades o tachinează într-una zicându-i că pare o fetiță de cincisprezece ani, că ar trebui să adoarmă la ora opt, ba îi spune Lita, după numele unui personaj de desene animate. Enervată, Aimèe intră să facă un duș, iar când îl termină constată că a rămas singură. Auzind o bătaie în ușă, se repede să deschidă, crezând că era Hades. În fața ușii era însă un tânăr necunoscut, cu un zâmbet diabolic pe chip, ale cărui intenții nu erau în nici un fel onorabile. Speriată, Aimèe o ia la fugă, izbindu-se de Hades care se întorcea de la fumat. Hades, furios și panicat că Eric, căruia îi știa reputația, i-ar fi putut face ceva rău lui Aimèe, îl apucă și îl zgâlțâie ca pe o cârpă. Ajuns în cameră după Aimèe, a liniștit-o prin vorbe cum a putut mai bine până ce aceasta a adormit. Aimèe avea deseori spaime nocturne. În Norwich, pentru a se liniști, desenase o hartă pe tavan, deasupra patului.
”Harta mă conducea către locurile unde mi-am dorit întotdeauna să ajung. Aveam paisprezece ani când am desenat-o.
Până când m-am mutat la New York, nu realizasem câtă dreptate am avut în acea hartă.  Îmi plăcea să cred că Aimèe căuta peisajul perfect și vrednic pentru mine, fiindcă altfel nu mi-o puteam imagina. Poate… chiar asta intenționasem cu harta aceea, deși nu am terminat-o niciodată. Mă liniștea noaptea și mă motiva să continui. Rău mi-a părut că nu aveam una la fel în New York.”
Cu toate acestea, în noaptea respectivă dormise surprinzător de bine. Când s-a trezit, avea să descopere și cauza. Hades se vârâse în pat lângă ea pentru a o încălzi, întrucât nu se pornise căldura în cameră, astfel că toată noaptea dormiseră îmbrățișați. Așa i-au găsit Seph și Caroline a doua zi.
”Seph a izbucnit într-un râs pofticios și când a observat fața încordată a lui Hades, s-a rezumat la a chicoti.
-Drace! A răsuflat el deodată cu seriozitate, spre sora lui. Dacă veneam mâine, îi găseam căsătoriţi.”
În perioada următoare, Hades se dovedește un ghem de contradicții. Este fie grijuliu, conducând-o pe Aimèe cu mașina unde avea ea nevoie, fie jucăuș, când s-au bătut cu bulgări de zăpadă, fie arătând o duritate neașteptată, când venind cu o tânără, Patricia, în mașină și Aimèe i-a întrebat inocentă dacă sunt împreună, fiecare a răspuns diferit, Patricia afirmativ iar el negativ. Pentru prima dată Aimèe și-a dat seama că Hades avea probleme cu nervii.
”- Nu suntem împreună, i-a răspuns el cu exasperare. Ți-am explicat și o să-ți explic ori de câte ori va fi nevoie. S-a sucit spre ea și a prins-o cu degetele de maxilar, iar eu am încremenit în spate. Nu știu ce să mai fac să înțelegi! Nu suntem, la naiba, împreună, ce nu pricepi? Zi-mi, Patricia, care-i treaba?”
În curând, Aimèe mai află ceva surprinzător despre Hades. Seph le invită pe Aimèe și Caroline în Vikings, adăpostul frăției cu același nume care era bine cunoscută în Manhattan. Acolo Aimèe constată că aveau loc lupte dure pe bani. După prima luptă, în care cei doi luptători s-au snopit în bătaie, iar sângele a țâșnit împroșcând pe cei din jur, lui Aimèe i s-a făcut rău și a ieșit să vomite. Hades a ieșit după ea, dovedind o neașteptată tandrețe, liniștind-o și îmbrățișând-o.
”Putea fi numit un gest aparent banal, fiindcă era o îmbrățișare obișnuită, oferită pentru alinare și pentru compătimire, însă nu o simțeam așa. Deloc.
Îmi era bine și voiam să rămân acolo.
Nu mi-aș fi închipuit niciodată că o persoană cunoscută în urmă cu câteva zile îmi va aduce liniștea deplină. Nici o dată.”
Intrați înapoi, Aimèe urma să aibă un șoc. Hades era printre cei care urmau să intre în ring! După prima luptă, câștigată cu ușurință, Hades este silit să mai urce încă o dată în ring, întrucât cei care făcuseră pariurile au contestat rezultatul, acuzându-l de blat.
Patricia, prezentă și ea, găsește un tertip pentru a o atrage pe Aimèe afară, unde o aștepta Eric. Acesta o agresează, dar este azvârlit imediat în zăpadă de Hades, venit să o salveze ca un înger răzbunător.
“Văzându-l pe Hades la bustul gol, am dedus faptul că probabil plecase din luptă. Încheieturile degetelor îi erau pline de sânge şi la fel şi buza de sus, iar în dreptul maxilarului, în partea stângă, i se ivea uşor o vânătaie. M-am întrebat la vremea aceea: dacă el se bătea deseori în Vikings, cum se făcea că nu venea la cursuri cu vânătăi sau julituri? Nu încasa niciodată pumni? El doar dădea?
S-a oprit în faţa mea şi m-a studiat cu atenţie, în timp ce chipul îi clocotea de furie.”
Aflăm imediat și gândurile lui Hades, speriat de ce ar fi putut păți Aimèe.
“Drace! Aimèe credea că toată lumea are suflet bun şi avea impresia că Eric ar fi lăsat-o în pace dacă l-ar fi rugat frumos. Era speriată şi o simțeam, însă mânia mea era mult mai intensă decât imboldul de a mă controla în faţa ei.”
Aimèe asistă la o confruntare între Hades și Patricia, în care el îi spune răspicat acesteia că el nu poate fi tatăl copilului ei și îi spune să se întoarcă la părinții ei până se lămurește cine e tatăl.
Sentimentele lui Aimèe față de Hades cresc în intensitate, simțindu-se vinovată în același timp față de David, pe care simte că îl trădează. Lucrurile se complică și mai mult în momentul în care Aimèe constata ca prietena ei Caroline era îndrăgostită de Hades, cumpărându-i acestuia de Ziua îndrăgostiților o brățară cu inițialele lor gravate. Hades nu îi împărtășește însă sentimentele ci o împinge către prietenul lui Colin care stătea în apartamentul de deasupra lui.
Între timp apare într-o vizită inopinată și David, care o acuză pe Aimèe că s-a răcit în relația cu el. La justificările ei oarecum vinovate, David reacționează impulsiv, pălmuind-o și reproșându-i că l-a mințit, întrucât el a văzut pe camerele de supraveghere ale căminului de câte ori a vizitat-o Hades. Din nou, Hades intervine în favoarea ei. Văzând urmele palmei pe obrazul lui Aimèe, îi trage un pumn lui David.
”Așa că nu am zăbovit prea mult până să mă întorc spre David și să-i car cu forță un pumn în obraz. Trebuia să îi arăt cum era să îl aibă aproape învinețit. Și mai ales, să îi aduc la cunoștință sub protecția cui se afla acum ea.”

Cautand-fericirea-790x720

După despărțirea de David, Aimèe constată că prietena ei Caroline se răcise față de ea, fără nici o explicație. Norocul lui Aimèe a fost că Hailey, prietena lui Seph, i-a arătat multă prietenie și a invitat-o să stea cu ei în apartament, după ce Caroline s-a mutat cu Colin.
”Și cu toate astea, îmi era bine, pentru că eram în sfârșit la universitatea pe care mi-o doream și îmi puteam petrece oricât timp doream în fața șevaletului.
Aveam să fac ce iubeam. Ceea ce mă făcea fericită.
Și atunci am aflat că toate au prețul lor, că orice vis sau dorință are propriile reguli prin care poți ajunge la ele. Am câștigat ceva, însă am pierdut altceva. Era un fel de balanță care îmi menținea echilibrul vieții, deși încă nu avea greutățile necesare pe niciunul dintre brațe. Platanul, în schimb, depășise numărul normal.”
Deși David a încercat să-și ceară scuze și să reia relația cu ea, Aimèe nu a acceptat, refuzând să mai trăiască în minciună.
”Nu mă puteam sforța să îl accept în viața mea doar de dragul amintirilor. Pentru că am fi trăit doar în trecut, fără un viitor care să ne facă fericiți.”
Relația cu Hades continua să aibă același tipar, de la prea cald la prea rece. După un gest care arăta ce mult ținea la ea, se retrăgea inexplicabil, refuzând să-i dea lămuriri și să-i răspundă la întrebările despre familia lui, adâncindu-i confuzia lui Aimèe. Hades stătea într-un  apartament luxos și totuși se lupta pe bani. Care era oare explicația? Într-o zi, Aimèe le-a cunoscut pe mama și sora lui, Dakota, venite pe neașteptate. În timp ce față de Dakota a arătat multă afecțiune și tandrețe, pe mama lui a tratat-o cu multă ostilitate, refuzând să-i dea vreo lămurire lui Aimèe despre comportamentul lui după plecarea lor.
Aimèe este surprinsă descoperind semnificația numelui lui Hades, pe când încerca să găsească un cadou potrivit pentru ziua lui.
 ”Când s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – lumea subpământeană. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Când Heracles a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de împotrivirea lui Hades, pe care l-a rănit cu o săgeată, silindu-l să se refugieze în Olympus. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri.”
De ce oare părinții lui îi dăduseră copilului lor numele de Hades? Aimèe simte că dacă ar afla răspunsul, l-ar înțelege mai bine și l-ar putea ajuta pe acesta să-și depășească temerile.
Aimèe este un personaj aparte, pe care l-am îndrăgit nespus. Caldă, bună, iertătoare, are atât de multă iubire de oferit și este atât de ușor de rănit! Îl iubește necondiționat pe Hades, îi iartă ieșirile impulsive și încearcă să pătrundă dincolo de scutul cu care acesta s-a înconjurat, intuind că sub aparența lui de băiat rău are un suflet de aur, dar căruia nu i s-a arătat multă iubire până atunci.
Hades, la prima vedere, pare un tip dur, sarcastic și violent. De fapt, dovedește o sensibilitate și o tandrețe surprinzătoare în anumite momente, o iubește profund pe Aimèe și ar vrea să o apere de orice rău, inclusiv de el. Din cauza propriului trecut, este chinuit de demoni interiori și crede că el nu i-ar aduce decât nefericire, așa că încearcă din răsputeri să se țină departe de ea, considerând că astfel o protejează.
Atitudinea lui de continuă negare a relației lor o conduce pe Aimèe la ideea întoarcerii în Anglia.
”Cândva, totul avea să se sfârșească, oricum. Poate chiar înainte ca măcar să înceapă. Hades nu putea să depășească starea de stagnare în care se afla. Ori poate nu știa cum…”
”Plecasem din Anglia pentru a scăpa de bula în care mă țineau părinții mei, iar acum plecam din locul unde mă refugiasem, crezând că pot fugi de ceea ce simțeam.”
Înnebunit de durere că Aimèe va pleca la mii de kilometri departe de el, Hades distruge totul în apartament. Senzațiile provocate de ea erau cu totul noi și nu știa cum să le facă față.
”Nu mi-a fost niciodată atât de teamă că pierd pe cineva, fiindcă nu am avut niciodată pe cineva pe care să pierd.”
”Avea să se întoarcă la familia ei – la viața ei normală, ferită de oameni egoiști și parșivi. A fost o decizie mai mult ca inteligentă să nu o fac a mea până atunci. Ar fi suferit teribil de mult, fiindcă era Aimèe. M-ar fi iubit cu tot sufletul și i-aș fi distrus toate concepțiile despre ceea ce înseamnă iubire. Aș fi rănit-o, poate, mai mult decât am făcut-o.”
Câteodată, îți dai seama cât de mult înseamnă cineva pentru tine doar după ce l-ai pierdut. După plecarea lui Aimèe, Hades a realizat că îi era imposibil să mai trăiască fără ea.
”- Mă duc să îmi recuperez inima, Seph. Cu tot cu noua ei posesoare.”
”Dacă nu o să mor pe drumul spre aeoroport, o să mor de dorul ei și tot o să mor.”
Vă recomand cu multă căldură cartea, vă va înduioșa și încălzi inima, aducându-vă aminte de primii fiori ai dragostei, cu toate speranțele și incertitudinile ce o însoțesc, făcându-vă să credeți în suflete pereche, care se caută și se găsesc în ciuda tuturor greutăților.
În volumul al doilea vom vedea cum se continuă această fermecătoare poveste de iubire.

Mulțumesc autoarei Teresa Wojcik pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea poate fi achizitionata de aici 

Va invit sa cititi si recenzia la Cautand fericirea volumul 2.

About Author

29 de comentarii

  1. Waw! Superba recenzie! Acum chiar ca vreau si eu cartile!
    Mi se pare mie sau cartea se aseamana cu Fericirile lui Jamie McGuire?

  2. Am citit pe nerasuflate recenzia ta, Tyna. Nu stiu cum o sa fac, dar trebuie sa cumpar si eu cartea. Sau cel putin sa citesc povestea. Da, si eu am remarcat asemanarea cu Fericirile .. Felicitari !!!

  3. sacadat2016 on

    Felicitari pentru cartea scrisa ( pardon recenzie , am confundat datorita lungimii ei ). Sunt destule asemenari cu Fericirile dar merita citita .

  4. Nu doar seamănă cu fericirea incepe azi, e inspirată în întregime, de la acțiune la numele și numărul de personaje. Într-adevăr, nu a reușit să creeze o carte atât de elaborată ca și Fericirea începe azi, dar sentimentele pe care încearcă ea să le transmită sunt aceleași pe care le transmite cartea lui Jamie Mcguire.

  5. O recenzie minunata si sensibila, cum sunt convinsa ca este si cartea, iar faptul ca seamana cu „fericirile” e un mare plus, deoarece mi-au placut mult! Sunt nerabdatoare sa „savurez” aceasta carte 🙂

  6. Daniela Cusa on

    O recenzie pe meritul cartii! Felicitari. Ma bucur ca ai citit cartea si te-a captivat atat de mult. Lita si Hades sunt unul din cuplurile mele favorite.

  7. Ce carte!!!!O vreau si eu,ca m-ai tentat foarte mult!Nu am citit-o pe watt,e prima,,inatalnire” cu cartea si cu autoarea,insa ard de nerabdare sa le citesc!
    Felicitari pt recenzie,te face sa vrei cartea cat mai repede!

Lasă un răspuns