Cavendon Hall de Barbara Taylor Bradford, Editura Litera, Colectia Blue Moon

1

Cavendon Hall

Barbara Taylor Bradford

Editura LITERA

Colectia Blue Moon

Nr. pagini: 411
Titlu original: Cavendon Hall
Traducător Diana Tutuianu
De peste o sută şaizeci de ani, impozanta Cavendon Hall este reşedinţa a două familii ale căror destine s-au întrepătruns inexorabil: aristocraţii Ingham şi slujitorii lor loiali, membrii familiei Swann.
Charles Ingham, al şaselea conte de Mowbray, locuieşte aici cu soţia lui, Felicity, şi cu cei şase copii.
Lady Daphne, cea mai frumoasă dintre cele patru fiice ale contelui, se pregăteşte să-şi facă debutul în înalta societate, iar acest eveniment captează atenţia întregii familii. Însă cineva şi-a pus în gând să distrugă totul ‒ şi a ales cel mai crud mod cu putinţă. Consecinţele pot fi dezastruoase atât pentru viaţa şi reputaţia frumoasei tinere, cât şi pentru întreagă familie şi pentru numele de Ingham. Reîntoarcerea lui Hugo Ingham Stanton, vărul primar al contelui, alungat de la Cavendon Hall cu şaisprezece ani în urmă de către propria mama, va fi pentru Lady Daphne nu numai o salvare providenţială, ci şi găsirea unei iubiri pentru o viaţă.
Sub ameninţarea Primului Război Mondial, familiile Ingham şi Swann vor fi supuse unor încercări pe care nu le-ar fi crezut niciodată posibile – loialităţi vor fi puse sub semnul întrebării, secrete vor fi dezvăluite şi iubiri vor fi trădate. În acele vremuri pline de incertitudini, un singur lucru este sigur: pentru cele două familii, viaţă nu va mai fi niciodată la fel.
Român a cărui acţiune se desfăşoară pe o perioada de şaisprezece ani, între 1913 şi 1929, Cavendon Hall nu-i va dezamăgi pe cititorii Barbarei Taylor Bradford.
Fragment:
“Locotenentul Hugo Stanton, comandant de pluton în Batalionut 2 din Regimentul Yorkshire, se aşeza pe o cutie mare plină de conserve cu carne de vită. Acestea erau raţiile lor şi singurul lucru care nu se scufundă de tot în noroiul din tranşee. Găsind un pachet de tigarl în. buzunar, scoase una şi o aprinse, după care trase adânc în piept fumul cu nicotină.
Era cu adevărat copleşit de griji astăzi. Avea numai treizeci şi şase de ani, dar se simţea de parcă ar fi avut o sută cinci. Şi aşa fusese de mult prea mult timp. De unsprezece luni. Sosise pe câmpul de lupta pe Frontul de Vest în septembrie 1916. Acum era iulie 1917 şi englezii şi aliaţii lor nu înaintaseră nici măcar un pas în vederea câştigării acestui război faţă de situaţia de atunci.
În timpul perioadei de instrucţie de la Catterick anul trecut, primise un telefon de la Charles. Charles era în continuare ferm şi la fel de stăpân pe sine că întotdeauna, dar avea inima franţa. Primise o telegramă de la Ministerul de Război, care îl informa că fiul sau cel mai mare, Guy, era dispărut în misiune, probabil mort. Cu toate acestea, Charles nutrea speranţe că Guy va fi găsit într-un spital, undeva la Verdun. Sau poate că fusese luat prizonier de nemţi, sugerase Charles.
Hugo vorbise cu Daphne după aceea şi, la fel, şi ea speră şi se ruga că fratele ei să fie în viaţă. Fusese minunat să îi audă vocea şi să mai primească alte veşti despre familie. Dar când închisese, îl cuprinsese o mâhnire amară.
Hugo scoase un oftat adânc, ştiind în inima lui că cel mai probabil Guy era mort. Toată lumea ştia ce se întâmplase la Verdun şi cum anul trecut nemţii aşteptaseră numeroasele trupe englezeşti să se apropie de porţile acelui oraş.
În faza iniţială a bombardamentului de artilerie, nemţii stătuseră în buncărele săpate adânc în pământ şi lăsaseră gloanţele să şuiere pe deasupra lor. Ieşiseră apoi nevătămaţi să întâmpine soldaţii englezi care fuseseră seceraţi instantaneu de mitralierele germane.”

About Author

Un comentariu

Lasă un răspuns