Cercul de piatră vol.1 (seria Outlander partea a III-a) de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie

36

Cercul de piatră vol.1 – seria Outlander de Diana Gabaldon – recenzie

Cercul de piatră vol. 1 (seria Outlander partea a III-a) (Voyager)

Diana Gabaldon

Editura Nemira

Traducere: Gabriel Stoian

Nr.pagini: 526

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzia
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzia
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – vol.1 + recenzia vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – recenzia vol.1 + recenzia vol.2
5. Crucea de foc vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001 – recenzia vol.1 + recenzia vol.2
6. A Breath of Snow and Ashes – 2005
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
În urmă cu douăzeci de ani, Claire s-a întors în timp și a nimerit în brațele temerarului Jamie Fraser, direct în secolul al XVIII-lea. Apoi s-a întors în vremea ei, purtând în pântece copilul lui Jamie, fiind convinsă că el și-a pierdut viața în bătălia de la Culloden. Și totuși, din amintirile ei el n-a plecat nicicând.
Dar Claire descoperă la un moment dat că Jamie trăiește. Și trebuie să facă o alegere: să rămână în secolul ei, împreună cu fiica iubită, ori să se întoarcă în veacul lui. Scoția e măcinată de comploturi, patimile și durerile eroinei nu mai contenesc, intrigile se țin lanț. Călătoria în necunoscut îi poate aduce iubirea înapoi sau o poate spulbera pe veci.
A treia parte din seria Outlander este o carte palpitantă, îndrăzneață, provocatoare. Diana Gabaldon combină cu măiestrie flashback-uri, se lasă cu plăcere în voia altor veacuri, dar nu se abate niciodată de la firul poveștii.“ – Locus

Seria Outlander dă dependență! Fiecare volum te atrage tot mai mult în poveste, făcându-te să arzi de nerăbdare să afli ce se întâmplă mai departe. În ciuda numărului mare de pagini, povestea nu te plictisește nicio clipă, fiecare întâmplare părând să aibă rolul ei bine definit, iar personajele bine conturate. În acest sens, voi cita chiar cuvintele lui Jamie Fraser referitoare la o carte citită de el la un moment dat pentru a transmite cât mai bine senzația pe care mi-o provoacă această serie.
”- Fiecare personaj e gândit cu grijă și toate întâmplările alese par necesare în poveste. Nu, cred că este adevărat că unele povești impun un spațiu mai mare pentru a fi relatate.”
În primele două treimi din Cercul de piatră vol.1 acțiunea merge pe două fire împletite, cel din prezent din anul 1968 și cel din trecut, care urmărește evoluția lui Jamie în cei douăzeci de ani care trecuseră de când Claire plecase – din anul 1746 până în anul 1766, pentru ca în ultima treime din carte cele două fire să se unească în momentul în care Claire decide să facă, din nou, saltul în trecut.
În firul din prezent, Claire, ajutată de entuziastul Roger și fiica ei Brianna, caută cu febrilitate informații despre viața lui Jamie după tragedia de la Culloden.
Acțiunea este descrisă fie la persoana a treia, fie la persoana întâi din perspectiva lui Claire, întreruptă din loc în loc de câteva flashback-uri din trecutul acesteia petrecut alături de Frank după revenirea ei spectaculoasă din anul 1948 după o absență misterioasă de doi ani de zile. Blândul Frank o acceptase în viața lui, în ciuda faptului că aflase că era însărcinată cu copilul altui bărbat. Pentru a înăbuși bârfele, Frank acceptase o catedră la Boston, unde nu-i cunoștea nimeni. Însă umbra lui Jamie rămăsese în permanență între ei, Claire neputându-l uita nicio clipă, ambii fiind dureros de conștienți de acest lucru. Din acest motiv, relația dintre Frank și Claire se răcise din ce în ce, în ciuda faptului că Frank o idolatriza pe Brianna, cu atât mai mult cu cât descoperise că era steril, neputând avea proprii lui copii.

Totuși, remarcând chemarea lui Claire pentru medicină, Frank o sprijinise pe toată perioada studiilor acesteia și ulterior, când, prin natura meseriei, aceasta trebuia să fie prezentă la spital perioade lungi de timp. Mi-a părut rău de Frank, un om bun și onorabil care, prin forța lucrurilor, a ajuns să fie o victimă nevinovată a unor împrejurări cu totul neobișnuite. Soția pe care o iubea nespus a dispărut fără urmă timp de doi ani pentru ca, după ce a revenit, să constate că era profund îndrăgostită de un bărbat pe care declara că îl cunoscuse în trecut, în anul 1743, și care stătuse ulterior în permanență ca o umbră între ei. O adorase necondiționat pe Brianna, deși era conștient că nu era fiica lui, și își căutase alinarea în alte relații extraconjugale. În momentul în care dorise să se smulgă din cercul vicios în care se învârtea și să facă o schimbare radicală în viața lui, un accident tragic i-a pus capăt vieții, iar Claire a plâns atunci pentru prima oară după mulți ani după Frank…
Surprinzător, Brianna semăna cu ambii ei tați, împrumutând trăsături de caracter de la fiecare. În momentul în care a acceptat incredibilul adevăr că tatăl ei era de fapt Jamie Fraser, un bărbat ce trăise cu două sute de ani în urmă, Brianna s-a implicat cu tot sufletul în activitatea de a afla ce se întâmplase cu acesta. Între ea și Roger, tânărul istoric pe care l-am întâlnit în Talismanul, se naște o idilă, fiecare dintre ei nutrind sentimente puternice pentru celălalt.
Roger este un personaj aparte, la rândul lui cu o ascendență fascinantă, fiind strănepotul lui Geillis Duncan și a lui Douglas MacKenzie. Un istoric pasionat de meseria lui, Roger s-a dedicat cu mult entuziasm găsirii de note documentare care să ateste traseul lui Jamie în trecut, cu atât mai mult cu cât avea neprețuita șansă de a lucra alături de cineva care chiar trăise în acele vremuri!
”- Știi mai bine decât cei mai mulți oameni. Cele mai multe dintre sursele unui istoric nu au – a făcut o pauză și i-a zâmbit – perspectiva ta unică, putem spune așa?”
Roger remarcase fascinat că lui Claire i se citeau emoțiile pe față, la fel ca și lui, de altfel, cei din jur putând afla cu ușurință ceea ce gândeau.
”- Pe de altă parte, a continuat el, urmărind-o atent, tu ești onestă. Nu cred că ai fi în stare să minți, chiar dacă ai vrea.
Ea i-a aruncat o privire ascuțită și a râs sec.
– Oricine poate minți, Roger, dacă are motiv. Chiar și eu. Doar că acelora dintre noi care au fețe de sticlă le este mai greu; trebuie să gândim minciunile cu mult timp înainte.”
După o nouă descoperire importantă despre destinul lui Jamie din trecut, urmează câteva capitole care ne duc în trecut, scrise la persoana a treia, și în care aflăm cu exactitate tot ce s-a întâmplat, de fapt.
Astfel, după tragedia de la Culloden din anul 1746, supraviețuitorii ce luptaseră de partea lui Charlie au fost măcelăriți fără milă.
Aceeași soartă ar fi avut-o, fără îndoială, și Jamie însă destinul a făcut ca el să fie capturat tocmai de Melton, fratele lui John William Grey, cu care Jamie avusese o întâlnire memorabilă în trecut, înaintea bătăliei de la Prestonpans. John, un tânăr entuziast în vârstă de șaisprezece ani, ce tocmai ajunsese pe câmpul de luptă, dorind să-și impresioneze iubitul, Hector, un locotenent inalt, musculos și neînfricat, în vârstă de douăzeci de ani, îl atacase cu un cuțit în pădure pe Jamie, care reușise însă să-l dezarmeze și să-l ia prizonier. Profitând de naivitatea și spiritul de onoare al tânărului, Jamie pusese în scenă o adevărată șaradă, prefăcându-se că Claire e prizoniera lui pe care intenționa să o violeze. Pentru a o salva, John fusese de acord să-i dezvăluie informații strategice despre cum erau desfășurate trupele engleze pe câmpul de luptă, ca mai apoi să se simtă complet ridicol descoperind că fusese victima unei farse. Deși Jamie îi cruțase viața, John jurase să îl omoare atunci când se vor mai întâlni.
Totuși, Melton nu putea trece cu vederea că familia lui avea o datorie de onoare față de Jamie, astfel că, în loc să-l execute, l-a urcat într-o căruță și l-a trimis spre Lallybroch, convins fiind că rănile pe care acesta le avea îi vor provoca oricum moartea. Însă, datorită îngrijirii surorii lui, Jenny, Jamie a reușit să supraviețuiască, trăind ulterior ca un pustnic într-o peșteră timp de șapte ani, doar amintirea lui Claire ajutându-l să reziste în lungile nopți ce au trecut. Jamie era vizitat din când în când de Fergus, copilul pe care-l salvase dintr-un lupanar parizian și cobora periodic în vale pentru a o ajuta pe Jenny în gospodărie.
Viața scoțienilor era extrem de grea, fiind crunt asupriți de către englezi, autoarea redându-ne foarte veridic atmosfera acelor vremuri, demonstrând o foarte bună documentare a contextului social și politic de atunci.
”Patrule de câte opt sau zece oameni ieșeau ziua, cercetau împrejurimile, jefuiau puținul care mai era și distrugeau tot ce nu puteau folosi. Și toate, cu binecuvântarea Coroanei engleze.”
Deși Jamie cedase drepturile de proprietate ale domeniului de la Lallybroch nepotului său Jamie cel tânăr, fiul lui Jenny, pentru a nu fi confiscat de către englezi, sărăcia cruntă îi împiedicau pe rudele lui să ducă o viață decentă.
Soluția lui Jamie de a-i ajuta a fost una genială. Știind de la Claire că, după șapte ani de zile, prizonierii prinși nu mai erau executați ci erau trimiși la închisoare, Jamie a propus ca una din rudele sale să-l ”trădeze”, informând autoritățile despre locul în care se afla și încasând astfel recompensa în aur pusă pe capul său.
Astfel, capturat de englezi, Jamie a ajuns prizonier la Ardsmuir. Ca o ironie a sorții, în anul 1755, guvernator al închisorii a fost numit chiar John William Grey, exilat acolo în urma unui scandal. John, care nu uitase rușinoasa umilință din urmă cu zece ani la care-l supusese Jamie, încercase să-l evite pe acesta din  răsputeri. Totuși, în momentul în care este prins un bărbat care delira în dialectul lui Jamie despre aurul francezilor, John este nevoit să apeleze la Jamie pentru a-i fi translator. Deși nu află informațiile prețioase sperate, care l-ar fi reabilitat în ochii superiorilor săi, John începe să-i caute tot mai des compania lui Jamie, pe care-l invită periodic să ia cina împreună, jucând șah și purtând conversații interesante. Sentimentele lui John față de Jamie cresc în intensitate, în ciuda voinței lui, însă în momentul în care, în timpul unei partide de șah, a încercat o atingere timidă pe mâna acestuia, avertismentul lui Jamie a fost dur și tranșant.
”- Luați-vă mâna de pe mine, a spus Fraser foarte, foarte încet. Astfel vă voi ucide.
Mâna de sub cea a lui Grey nu s-a mișcat, așa cum chipul a rămas impasibil, dar a simțit fiorul de repulsie, un spasm de ură și dezgust care se înălța din străfundul ființei acelui bărbat, radiind prin carnea lui.”
John, un bărbat bun și onorabil, cu o sensibilitate ieșită din comun în contextul acelor vremuri, nu s-a răzbunat pentru respingerea categorică ci, din contră, în momentul în care închisoarea s-a desființat în anul 1756 iar deținuții au fost trimiși ca sclavi peste ocean, John a tras sforile pentru ca Jamie să fie primit ca slujitor, pe post de grăjdar, la lordul Dunsany, la Hellwater, în Districtul Lacurilor din Anglia.
John Grey apare ca personaj principal într-o altă serie de succes a autoarei, Lord John Grey, iar întâlnirea cu Jamie Frasier va fi menționată în a treia carte a seriei, The Scottish Prisoner.
O întâmplare petrecută la Hellwater va avea repercusiuni importante pentru viitor. Geneva, fiica lordului Dunsany, o tânără răsfățată în vârstă de șaptesprezece ani, dezvoltase o adevărată obsesie pentru Jamie, chemându-l să o însoțească ori de câte ori dorea să călărească, în ciuda faptului că Jamie nu o încuraja în nici un fel. În momentul în care lordul Dunsany i-a aranjat căsătoria cu contele de Ellesmere, mult mai bătrân decât ea, Geneva s-a revoltat. Neputându-se opune voinței tatălui ei, putea măcar să aleagă cu cine să-și piardă virginitatea, șantajându-l pe Jamie să facă dragoste cu ea cu o scrisoare trimisă de Jenny, care conținea informații compromițătoare ce ar fi putut pune în primejdie viețile tuturor locuitorilor de la Lallybroch.
”- Presupun că tata va socoti foarte agreabilă o asemenea lectură, a zis ea. Mai ales partea despre aurul ce trebuia să fie trimis la Lochiel, în Franța. Ajutarea dușmanilor regelui nu mai este considerată trădare? Vai, vai! a făcut ea, plescăind malițios din limbă. Ce urât…
De groază, Jamie a crezut că i se face rău pe loc. Avea acea fată o cât de vagă idee câte vieți erau în primejdie din cauza scrisorii pe care o ținea în mâna albă, cu degete și unghii îngrijite? Sora lui, Ian, cei șase copii ai lor, toți arendașii și familiile lor de la Lallybroch – probabil chiar viețile celor care duceau mesaje și bani între Scoția și Franța, pentru ca exilații iacobiți de acolo să își ducă viața de pe o zi pe alta.”
Neputând risca siguranța rudelor lui, Jamie a fost de acord cu târgul propus, tratând-o pe Geneva cu multă tandrețe, în ciuda constrângerii la care fusese supus, mișcat de naivitatea și de încrederea pe care aceasta o avea în el.
Nouă luni mai târziu, Geneva a murit dându-i naștere lui Willie, un băiețel voinic cu ochi albaștri. Împreună cu părinții fetei, Jamie a reușit să-l smulgă pe Willie de la lordul Ellesmere care, deși era conștient că acesta nu era fiul lui, dorea să-l folosească pentru propriile lui scopuri meschine.
Deși lady Dunsany, recunoscătoare pentru ajutorul dat, i-a redat lui Jamie libertatea, obținând un decret în acest sens cu ajutorul lordului John Grey, Jamie nu s-a îndurat să plece departe de fiul lui.
Șase ani mai târziu însă, pentru a doua oară în viață, Jamie va fi din nou silit să renunțe la propriul copil, de dragul siguranței acestuia. Crescând, trăsăturile lui Willie începuseră să se contureze, semănând tot mai mult cu Jamie iar când două doamne, venite în vizită, au remarcat aceasta cu voce tare, Jamie a realizat că era momentul să plece departe de Willie, pentru binele acestuia, deși noua despărțire îi sfâșia inima.
Cu mișcări delicate, Jamie a trecut un rozariu din lemn de fag peste capul copilului, spunându-i să-l poarte în permanență pentru a-și aduce aminte de el. Cu lacrimi în ochi, copilul a primit darul, promițând că va fi mereu un papistaș în secret, întocmai ca Jamie, pe care îl adora.
”- Ai spus să păstrez asta ca să te țin minte. Dar eu nu am nimic să-ți dau care să-ți amintească de mine.
Jamie a surâs slab. Își simțea inima atât de strânsă, încât a crezut că nu va reuși să mai răsufle pentru a vorbi, dar a reușit în cele din urmă să spună:
– Nu te îngrijora. Eu nu te voi uita.”
Sunt convinsă că îl vom reîntâlni pe Willie în volumele viitoare.
În firul din prezent, Claire, Roger și Brianna au descoperit suficiente date ca să reconstituie traseul lui Jamie în trecut, de la traiul din peșteră, apoi prizonier la Ardsmuir, slujitor la Hellwater,  aflând că după eliberarea lui a ajuns la Edinburgh, unde a deschis o tipografie în anul 1764. O emoție puternică a cuprins-o pe Claire, gândul reîntoarcerii în timp strecurându-i-se obsesiv în minte. Dacă logica saltului în trecut avea să urmeze același număr de ani, Claire urma să se întoarcă în anul 1766.
Realizând că grija față de Brianna era cea care o măcina pe Claire, întrucât aceasta urma să rămână singură pe lume după plecarea ei, Roger a liniștit-o.
”- O să-i port de grijă, să știi, a spus Roger încet, în cele din urmă. Să fii convinsă de asta, da?”
Însăși Brianna a încurajat-o să facă saltul în timp, aceasta simțind că aveau o datorie față de tatăl ei, pe care începuse să-l cunoască și să-l iubească, deși nu-l întâlnise niciodată.
”- Mamă, nu înțelegi? El trebuie să afle – trebuie să știe că a făcut ce trebuia pentru noi. Buzele îi tremurau și le-a strâns preț de o clipă. Mamă, îi datorăm asta, a continuat ea încet. Trebuie să îl găsească cineva și să-i spună. Mi-a atins delicat fața cu mâna. Spune-i că m-am născut.
– Vai, Bree! Am exclamat eu, cu glas atât de strangulat, încât abia am putut vorbi.
Ea mă ținea de mâini, strângându-mă cu putere.
– El m-a dat ție, a spus ea atât de încet, încât cu greu am auzit-o. Acum trebuie să i te dai lui, mamă.”
Întâlnirea lui Claire cu Jamie este deosebit de emoționantă. Jamie, un munte de om, care înfruntase cu curaj orice situație terifiantă prin care fusese nevoit să treacă, leșinase ca un copil în momentul în care a văzut-o pe Claire în fața lui în carne și oase.
”Și așa mi se păruse destul de palid. Acum orice urmă de culoare a dispărut de pe chipul lui. Și-a rostogolit ochii și s-a lăsat moale spre podea, trăgând după sine o ploaie de coli și alte lucruri care stătuseră pe tiparniță; căzuse grațios pentru un bărbat atât de masiv, am gândit eu cu un aer distras.”
După ce a redevenit conștient, Jamie și-a recăpătat spiritul mucalit, autopersiflându-se. Scena este foarte înduioșătoare și amuzantă, în același timp.
”I-am întins peticul de pânză și l-am urmărit cum își suflă nasul, scoțând un sunet ca al unei gâște sugrumate. Copleșită de emoție, am chicotit.
A zâmbit și el, îndepărtându-și lacrimile cu dosul mâinilor, incapabil să își dezlipească privirea de la mine.
Pe neașteptate, nu am mai suportat să îl ating. M-am repezit spre el, iar el și-a ridicat brațele să mă prindă. L-am strâns până când mi s-a părut că-i aud coastele plesnind și am simțit mâinile lui mângâindu-mă aspru pe spate și rostind numele meu la nesfârșit.
În cele din urmă, i-am dat drumul și m-am lăsat puțin pe spate. El a aruncat o privire spre podea, între picioare, și s-a încruntat.
– Ai pierdut ceva? l-am întrebat surprinsă.
El a ridicat privirea oarecum timid.
– M-am temut că m-am pierdut cu totul și m-am scăpat pe mine, dar nu e nimic. M-am așezat pe o cană cu bere.
Bineînțeles, sub el se răspândea încet o băltoacă de lichid cafeniu și aromat.”

Cei doi se redescoperă unul pe celălalt cu multă emoție, fiecare dintre ei fiind sigur pe sentimentele lui, dar nesigur pe percepția celuilalt despre el.
”- Iisuse, a șoptit în cele din urmă. Claire… ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată.
– Cred că ai început să-ți pierzi vederea, am zis eu cu convingere. Probabil că ai glaucom; ești prea tânăr pentru a avea cataractă.
La auzul vorbelor mele, a râs nesigur, apoi am văzut că de fapt chiar fusese orbit – ochii lui luceau de umezeală, deși acum zâmbea. A clipit de câteva ori, apoi a întins o mână în față.
– Am ochi ca de șoim, a spus el, la fel de convins, și întotdeauna i-am avut așa. Vino mai aproape.”
”- Vreau să te văd.
– Ei bine, nu prea ai ce vedea, englezoaico, a spus el râzând nu tocmai sigur pe sine. Însă, orice ar fi, e al tău… dacă ți-l dorești.
Și-a scos cămașa peste cap și a azvârlit-o pe podea, după care s-a aplecat pe palme, expunându-și corpul.
Nu știam la ce ar fi trebuit să mă aștept. În realitate, imaginea trupului său dezgolit mi-a tăiat răsuflarea. Rămăsese la fel de înalt, desigur, și minunat dăltuit, cu oasele lungi, zvelte și musculoase, elegante și puternice. A lucit în lumina lumânării, ca și cum lumina ar fi radiat dinlăuntrul său.
Se schimbase, bineînțeles, dar schimbarea era subtilă; de parcă ar fi fost băgat într-un cuptor și gătit până căpătase un aspect dur. Arăta ca și cum mușchii și pielea i se strânseseră ceva mai mult pe oase, astfel că părea mai bine închegat; niciodată nu mi se păruse stângaci, însă atitudinea lui băiețească și ușor relaxată dispăruse.”

Momentele de dragoste dintre ei sunt la fel de pasionale ca odinioară, Claire remarcând că era ca mersul pe bicicletă, odată ce l-ai învățat nu-l mai poți uita.
”- Ar trebui să fiu un prostănac fără pereche să uit așa ceva, dar încă nu mi-am pierdut toate calitățile.”
Traiul alături de Jamie era însă departe de a fi calm sau liniștit. De la o viață în civilizație și o meserie de chirurg, condusă de reguli precise, Claire s-a trezit aruncată în vârtejul unor aventuri amețitoare, pe muchie de cuțit, alături de personaje pitorești, într-un secol guvernat de reguli obscure și tradiții neclare.
Sub acoperirea afacerii cu tipografia, Jamie conducea o întreagă activitate de contrabandă cu vinuri, fiind ajutat de domnul Willoughby, un chinez excentric, scund, cu o coadă lungă la spate,  de Fergus, ce ajunsese un bărbat puternic în vârstă de treizeci de ani și de Ian cel tânăr, băiatul cel mai mic al surorii sale, în vârstă de șaisprezece ani.
Peripețiile se succed într-un ritm trepidant iar primejdiile pândesc la tot pasul iar, pentru prima dată după mult timp, Jamie descoperă din nou sentimentul de teamă pentru a nu pierde ceva prețios…
”- Englezoaico, multă vreme nu m-am temut de nimic, a șoptit el. Dar acum mă tem. Pentru că acum există lucruri pe care le pot pierde.”

 

Mulțumim Editurii Nemira pentru cartea oferită pentru recenzie

Cercul de piatră vol.1 de Diana Gabaldon poate fi comandată de pe site-ul Editurii Nemira

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.rolibrex.rolibris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro

Recenzii Diana Gabaldon

Recenzii Editura Nemira

About Author

36 de comentarii

  1. Catalina Dumbrava on

    Am citit doar prima parte, Calatoarea si mi-a placut foarte mult, sper sa continui cu cartile. Am incercat sa vad si filmul dar m-am lasat la mana mea, nu prea mi-a placut ca au fost scoase multe scene. Adevarul este ca nu am vazut un film care sa respecte intocmai subiectul carti sau sa se apropie cat mai mult de carte.

  2. Am citit prima carte, Calatoarea, e excelenta, una din cele mai complexe si elaborate carti pe care le-am citit de acest gen, si nu numai…

  3. Am citit Călătoarea care este superba. Talismanul va urma iar Cercul de piatra îl am pe lista. Filmul încă nu l-am văzut…

    • E o serie care dă dependență, cel puțin în cazul meu. În ciuda numărului foarte mare de pagini, reușește să nu te plictisească nicio clipă.

  4. Adriana Ivan on

    Ce mult mi-a plăcut. Felicitări pentru recenzie mi-ai adus aminte de evenimentele importante din carte. Acum trebuie sa citesc vol 2.

  5. Felicitări pentru recenzia minunată! Citind recenzia, parcă vreau să ajung mai repede și eu la această serie… Am toate volumele traduse la noi până acum, dar încă nu am reușit să citesc.

  6. Abia aștept sa citesc si eu cartea. Primele doua volume ale seriei mi-au plăcut foarte mult. Anul acesta citesc Cercul.
    Felicitări pentru recenzia frumoasa. Asteptam cu nerăbdare impresiile tale. Eram curioasa sa descopăr ce se mai întâmpla cu eroii noștri.

  7. Felicitari pentru recenzie! Pe mine nu m-a atras seria, mai ales ca evit pe cat posibil seriile cu multe volume, mai ales daca sunt straine. Urasc sa astept pana sunt traduse toate.

  8. Mi-a plăcut foarte mult acest volum! Să citesc cum au trecut cei 20 de ani prin viețile celor doi, să aflu despre suferințele lui Jamie și dorul lui Claire… Efectiv am devorat cartea asta.

Spune-ți părerea!