Cerere în căsătorie de Mary Balogh, Editura Lider – recenzie

Cerere în căsătorie

Mary Balogh

Editura LIDER

An apariție: 2015

Număr pagini: 270

Titlu original: The Proposal

Traducerea: Ileana Dinu

• Seria Clubul supraviețuitorilor (Survivors’ Club Septet)

1. Cerere în căsătorie – Editura Lider / Inima mea îți aparține – Ed. Litera – The Proposal (2012)

      1.5. The Suitor (2013)

2. Aranjamentul – Ed. Litera – The Arrangement(2013) – prezentare

3. Călătorie cu final neașteptat – Ed. Litera – The Escape (2014) – prezentare

4. O dragoste neașteptată – Ed.Litera – Only Enchanting (2014) – prezentare

5. Doar o promisiune – Only a Promise (2015) – prezentare

6. Doar un sărut – Only a Kiss (2015) – prezentare

7. Numai iubirea – Only Beloved (2016) – prezentare

Mary Balogh este o scriitoare de succes de romane historical-romance, având peste 60 de romane publicate. Ea a primit numeroase premii și a apărut pe lista de best-seller New York Times.

Acest roman semnat de Mary Balogh este scris în același stil seducător cu care ne-a obișnuit deja. Eroina este o femeie care s-a împăcat cu singurătatea și care-i permite unui temerar erou de război să-i stârnească pasiunea.
Gwendoline a trecut printr-o tragedie când un accident ciudat i-a răpit soțul mult prea devreme. Tânăra văduva se mulțumește, apoi, cu o viață liniștită și retrasă și nu are nici o intenție de a se recăsători. Dar când Hugo o ia în brațe după un mic accident, simte o puternică vibrație în tot corpul.
Eroul nostru e un gentleman doar cu numele, un soldat dur al cărui curaj îi aduce un titlu de noblețe. În nouă să postura, de lord, este nevoit să-și caute o soție. Viața îl aruncă în numeroase încercări și trebuie să facă față multor obstacole. Oare își va găsi fericirea?

Cartea e scrisă în cunoscutul stil plin de eleganță și rafinament al autoarei, stropit cu un umor fin. Acțiunea se petrece în Anglia din perioada regentei, ca majoritatea cărților ei, de altfel.
Este o poveste încântătoare, sensibilă, cu două personaje admirabile, puternice și încăpățânate, având fiecare un trecut dureros, dar nelăsându-se învinși de acesta.

Pentru început, facem cunoștință cu membrii Clubului Supraviețuitorilor. E vorba de șase bărbați și o femeie, pe care îi unea o strânsă prietenie și un trecut comun, când, pentru o perioada îndelungată au fost găzduiți cu toții la Penderris Hall, reședința ducelui de Stanbrook, în Cornwall, și s-au ajutat reciproc să-și depășească traumele provocate de război. S-au vindecat sau, cel putin, au revenit pe linia de plutire, iar de atunci veneau în fiecare an pentru câteva zile pe domeniul ducelui.

”Erau cu toți supraviețuitori suficient de puternici pentru a-și duce viața independent. Dar aveau și unele temeri permanente, într-un fel sau altul, și nu trebuia să și le ascundă când erau împreună. Unul dintre ei îi denumise cândva Clubul Supraviețuitorilor, iat numele îi impresionase pe toți în egală măsură.”

Nu am să vi-i prezint pe fiecare, dar, dacă va continua seria (ceea ce mi-as dori foarte mult) în fiecare volum vom face cunoștință cu unul dintre aceștia.
În acest volum aflam povestea lui Hugo Emes, Lord de Trentham, un bărbat cu origini în clasa de mijloc, căruia îi fusese acordat titlul nobiliar în urma faptelor de vitejie din război: condusese un Forlorn Hope, o misiune ce implica un curaj nebun și un spirit de sacrificiu pe măsură, având în vedere că puțini scăpau cu viață dintr-o astfel de misiune. Hugo scăpase cu viață, dar distrus psihic și sufletește. 

Pe un alt plan, o cunoaștem pe Gwendoline Greyson/ Gwen, lady Muir, o tânără văduvă care se afla într-o vizită de o lună la o amică de-a sa, doamna Vera Parkinson, care locuia în apropierea reședinței ducelui de Stanbrook. Vera e un personaj de care nu mi-a plăcut deloc, era o persoană egoistă și superficială.

Gwen este sora lui Neville din „O noapte de iubire” (roman apărut cu ani în urmă la noi, la Editura Orizonturi).

Mi-a plăcut de Gwen, e la rândul ei o supraviețuitoare, având un dureros bagaj emoțional în spate. Soțul ei, pe care îl iubise, murise în condiții întunecate cu șapte ani în urmă, la puțin timp după ce ea suferise o altă lovitură: pierduse sarcina în urma unui accident de călărie, petrecut în condiții suspecte. Nu avea copii, și nu dorea să se recăsătorească. Însă soarta avea alte planuri…

Plecată la plimbare pe țărmul stâncos, își scrântește foarte tare glezna deja afectată în urma vechiului accident de călărie, și nu se mai poate mișca din loc. Este salvată de Hugo, care o duce în brațe până la Penderris Hall, unde va primi îngrijiri și va fi găzduită pentru câteva zile, până va putea să meargă. Între cei doi a fost o atracție instantanee, deși fiecare în parte, din propriile motive, a încercat să-i reziste.

” – Nu ești nici pe departe genul de femeie potrivit ca soție, spuse el pe neașteptate. Iar eu mă învârt într-un univers total diferit de al soțului pe care speri să-l găsești. Dar simt o puternică dorință de a te săruta.”

Gwen nu dorea să se recăsătorească, și oricum, ursuzul și veșnic încruntatul Hugo era departe de ideea ei despre un soț de dorit, iar Hugo, deși chiar își căuta o soție – noul său titlu îl obliga la asta – era conștient de prăpastia dintre clasele sociale din care proveneau. Ea avea sânge albastru, iar el era fiul unui negustor. Fac o paranteză pentru a remarca faptul că în majoritatea cărților lui Mary Balogh, personajele principale aparțin diferitelor clase sociale, nu doar nobilimii, iar acest lucru le dă un plus de realism.

Hugo și Gwen se simt din ce în ce mai atrași unul de celălalt, deși interacțiunea lor seamănă cu un joc de-a șoarecele și pisica. Însă o partidă pasională dintre cei doi schimbă complet datele problemei.

”El s-a întrebat dacă ea aștepta o propunere din partea lui. (…) Un gând nebunesc. A preferat să nu spună nimic.”

În scurt timp, Gwen, cu ajutorul fratelui său, Neville, ajunge la Newbury Abbey, locuința sa din Dorsetshire, iar Hugo se întoarce la Londra, unde era așteptat cu nerăbdare de sora sa vitregă, Constance, mai mică cu câțiva ani. Cât despre relația sa cu mama sa vitregă, văduva tatălui său, ar fi multe de spus, dar vă las să descoperiți singuri despre ce este vorba…

Cei doi frați împărtășeau o iubire sinceră, iar Hugo ar fi făcut orice să își vadă sora fericită. Inclusiv să îi aranjeze participarea la balurile nobilimii, dacă ea dorea acest lucru. Iar ea exact acest lucru îl dorea! Este momentul în care Hugo ia în considerare posibilitatea căsătoriei cu o aristocrată, de dragul surorii sale. Drept este, că nu a încetat nici o clipă să se gândească la lady Muir, cea care îi pusese inima pe jar.

Hugo va merge așadar la Newbury Abbey și o va cere în căsătorie pe Gwen! Direct și fără ocolișuri, având chiar proasta inspirație să îi spună că o făcea pentru a-și ajuta sora să intre în înalta societate.

”- Am nevoie de o soție. O femeie obișnuită cu viața din înalta societate. O lady.”

Cu așa o cerere, n-ar fi avut nici o șansă dacă Gwen n-ar fi fost deja îndrăgostită de el, și nu i-ar fi cunoscut felul direct, chiar abrupt de a fi, care însă masca o gingășie și o delicatețe nebănuite, pe care ea le descoperise în timpul celor câteva zile petrecute la Penderris Hall. Îi refuză cererea, însă… îl invită să o curteze, și să o întrebe din nou la sfârșitul sezonului.

”- Dacă dorești cu adevărat să te căsătorești cu mine, mă poți curta în sezonul următor, lord Trentham.

– Atumci te vei căsători cu mine?

– Cel mai probabil, nu. Dar o cerere în căsătorie se face după ce curtezi persoana respectivă, nu înainte. Curtează-mă, apoi fă-mă să-mi schimb convingerile, dacă nu ți le schimbi pe ale dumitale mai întâi.”

Ideea de curtare a lui Hugo, interacțiunea celor doi, dialogurile și schimbul lor de replici sunt absolut delicioase! 

Hugo, deși lord de Trentham, se simțea stingher și nelalocul lui în sălile de bal, cu toate că era bine primit, fiind eroul de la Badajoz. Însă rezista cu stoicism, încercând să se integreze în lumea lui Gwen. 

”- Voi dansa vals, a spus el, dar numai dacă partenera mea acceptă că în cel mai rău caz se poate alege cu călcături pe picioare, iar în cel mai bun caz se va expune ridicolului.”

Însă ea se va putea oare integra în lumea lui? 

”Dacă mă vrei, Gwendolyne, dacă-ți imaginezi că mă iubești și crezi că-ți poți petrece viața alături de mine, vino în lumea mea. Vei descoperi că nu este de ajuns să dorești pe cineva, să-l iubești.”

Citiți cartea și veți afla! 

Cartea Cerere în căsătorie de Mary Balogh a fost oferită pentru recenzie de targulcartii.ro

Cărțile autoarei Mary Balogh pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Mary Balogh