Chimie perfecta de Simone Elkeles, Editura Leda – recenzie

30

Chimie perfectă (Perfect Chemistry

Simone Elkeles

Editura Leda

Traducere: Carmen Ion

415 pagini

1. Chimie perfectă – Editura Leda – Perfect Chemistry – 2008
2. Legile atracției – Editura Leda – Rules of Attraction – 2010 – recenzia
3. Reacție în lanț – Editura Leda – Chain Reaction – 2011 – recenzia
BĂIAT RĂU + FATĂ CUMINTE = CHIMIE PERFECTĂ
O poveste provocatoare şi pasională despre ce poţi descoperi când priveşti dincolo de suprafaţa lucrurilor
La Liceul Fairfield dintr-o suburbie a oraşului Chicago, toată lumea ştie că între elevii veniţi din sudul oraşului şi cei din nord există o reacţie cam sulfuroasă. Aşa încât atunci când Brittany Ellis, şefa majoretelor, şi Alex Fuentes, membru al unei bande de cartier, sunt obligaţi să fie parteneri de laborator la orele de chimie, consecinţele se anunţă explozive. Niciunul dintre cei doi adolescenţi nu este însă pregătit pentru cea mai surprinzătoare dintre toate reacţiile chimice – iubirea.
Pot ei să spargă tiparele şi să înlăture prejudecăţile care ameninţă să-i ţină la distanţă?
Elkeles se întrece pe sine cu această poveste de iubire născută sub o stea norocoasă” – Romantic Times
… scene fierbinți și pline de savoare… care te fac să parcurgi cartea cu sufletul la gură” – Kirken Reviews
Chimie perfectă este o superbă carte de dragoste, care te face să crezi că, uneori, îți poți schimba cărțile necâștigătoare pe care le-ai primit la jocul vieții pe niște atu-uri de primă mână, dacă ai alături susținerea persoanei iubite.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele scrise din perspectiva lui Brittany cu cele scrise din perspectiva lui Alex, cele două personaje principale ale cărții, aflați în ultimul an de liceu, ajutându-ne astfel să percepem cât mai bine trăirile și evoluția sentimentelor acestora.
 Alex și Brittany par complet incompatibili la prima vedere. Ea era blondă, diafană, cu ochi albaștri ca două safire, cu un corp ca de manechin, frumoasă ca un înger și cu maniere impecabile. El era plin de mușchi, tatuat, cu ochi negri pătrunzători și păr întunecat, periculos ca un demon și folosind un limbaj colorat. Ea provenea din partea de nord a orașului Chicago, unde locuiau oamenii bogați, iar casele erau elegante și spațioase. El provenea din sud, unde locuiau îndeosebi imigranții mexicani, sărăcia domnea peste tot, iar casele erau mici și înghesuite. Ea era mereu îmbrăcată în haine de fițe, coafată și fardată impecabil. El era mereu îmbrăcat în blugi și tricou, cu părul negru răvășit în toate părțile. În ochii ei, el întruchipa tot ceea ce ea respingea, o lume a drogurilor și violenței. În ochii lui, ea era tot ceea ce el disprețuia, o lume a oamenilor bogați, superficiali și lipsiți de suflet, preocupați doar de propria imagine.
Părea imposibil ca ei doi să se amestece unul cu celălalt, întocmai ca uleiul și apa, dar soarta a hotărât altfel, ajutată și de solii ei binevoitori.
De fapt aparențele înșeală de multe ori, iar fiecare dintre ei își trăia propria lui dramă și își crease o falsă imagine menită să-l apere de cei din jur.
Brittany fusese supusă la o presiune incredibilă de mic copil. Având o soră mai mare cu doi ani retardată, imobilizată în căruciorul cu rotile, i se impusese ca ea să fie mereu perfectă, impecabilă în ochii celor din jur, de parcă perfecțiunea ei ar fi putut anihila handicapul celeilalte de care știau, de altfel, foarte puține persoane, ca și cum era un secret rușinos, ce trebuia ascuns.
”Toată lumea ştie că sunt perfectă. Duc o viaţă perfectă.
Am haine perfecte. Până şi familia mea e perfectă.
Şi deşi asta e o minciună sfruntată, m-am dat peste cap ca să păstrez aparenţele că am tot ce-mi doresc pe lume.
Dacă adevărul ar ieşi vreodată la lumină, toată imaginea mea perfectă s-ar duce de râpă…”
Bună și sensibilă, extrem de atașată de Shelley, sora ei, Brittany este dispusă să facă orice sacrificiu i l-ar fi cerut părinții ei, doar pentru ca aceștia să nu o interneze pe aceasta într-un sanatoriu. De altfel și planurile sale se viitor erau strâns legate de aceasta, Brittany alegându-și facultatea pe care dorea să o urmeze în funcție de distanța față de casă, pentru a fi cât mai aproape de sora ei.
În ochii celor din jur pare strălucitoare și complet lipsită de griji, dar în sufletul ei era măcinată de temeri și lipsită de bucurii. Prietenul ei Colin – cu care alcătuia ”cuplul de aur”, el fiind căpitanul și vedeta echipei de fotbal, iar ea conducătoarea majoretelor – o trata ca pe un trofeu și o presa să îi cedeze, ca o dovadă a iubirii ei față de el.
”Iau brioșa. Mă îndrept spre mașină și mușc, absentă, din ea. Din păcate, nu e cu afine, așa cum îmi place mie. Ci cu banane și nuci, iar bananele sunt prea coapte. Îmi amintește într-un fel de mine – în exterior pare perfectă, dar în interior totul e făcut terci.”
Alex provenea dintr-o familie de imigranți mexicani și era și el marcat de un trecut dureros. La vârsta de șase ani, tatăl lui, ce făcea parte dintr-o bandă, fusese executat în fața lui în timpul unei tranzacții cu droguri. Forțat să se maturizeze de mic, Alex își asumase răspunderea de a fi capul familiei lui, având grijă de cei doi frați ai lui, Carlos și Luis, mai mici decât el cu trei, respectiv șapte ani. Crescut de mic într-o lume dură și violentă, Alex fusese nevoit să intre în banda Latino Blood pentru a-și putea proteja familia. Deși încercase din răsputeri să se țină deoparte de droguri și tranzacțiile cele mai murdare, Alex era conștient că perspectivele lui nu erau prea luminoase.
”În partea asta a orașului în care locuiesc, ciclul vieții depinde de cel al violenței.”
”Uneori în viață nu ai parte de alegeri plăcute.”
Era disperat ca măcar frații lui să nu-i calce pe urme, ci să-și aleagă o cale curată, lipsită de pericole. Totuși, deosebit de inteligent și ambițios, dorea să absolve liceul, chiar dacă nu avea nicio șansă reală de a urma o facultate. Pentru a se întreține pe perioada studiilor, lucra cu jumătate de normă la atelierul auto al vărului său Enrique.
Prima întâlnire a celor doi nu debutează sub cele mai bune auspicii. Îngândurată și îngrijorată pentru sora ei, Brittany nu este atentă și este cât pe-aici să dea în curtea școlii peste motocicleta lui Alex. Urmează o altercație verbală, în care el îi reproșează că are numai fițe în cap și nu se uită pe unde merge, iar ea îl face bădăran, propunându-și să se țină cât mai departe de el în viitor.
Surpriza avea să vină la ora de chimie unde cei doi constată că sunt colegi ba, mai mult, sunt așezați să lucreze în echipă unul cu celălalt de către profesoara lor, doamna Peterson, după criterii alfabetice. Degeaba au încercat să protesteze, aceasta a rămas inflexibilă.
Doamna Peterson este genul de profesor care face cinste cu brio acestei meserii, genul care modelează caractere, insuflă idealuri și vede potențialul fiecăruia, dincolo de aparențe. Fără a se lăsa intimidată, îi stăpânește pe elevi, impunând o disciplină de fier. La un moment dat, Alex, de care tuturor le era frică, a remarcat în gând că doamnei Peterson nu i-ar fi teamă nici dacă i-ar așeza o grenadă fumegândă în mâini.
Prin urmare, Alex și Brittany nu au avut încotro și au trebuit să preia proiectul ce le fusese repartizat – încălzitoare pentru mâini.
Dar, în prima etapă, pentru a putea lucra bine în echipă, fiecare trebuia să îl cunoască pe partenerul său și să îl descrie.
Brittany, încercând să facă pace, îi propune lui Alex ca fiecare să scrie câte ceva despre el pe caietul celuilalt, pentru a-l putea prezenta. Însă, în loc să dea orice informație despre el, Alex nu se poate abține să nu o provoace, considerând-o doar o păpușă frumoasă, lipsită de substanță.
”Sâmbătă seara. Doar noi doi. Lecții de șofat și sex fierbinte…”
Brittany, enervată la culme, îi răspunde cu aceeași monedă, prezentându-l în bataie de joc, inventându-i și un ideal pe care, chipurile, el l-ar avea.
”- El e Alejandro Fuentes, începe, cu vocea tremurând ușor. (…)
– În vara asta și-a pierdut vremea pe la colțurile străzilor, luându-se de oameni nevinovați, și a făcut turul închisorilor, pe dinăuntru, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Și are un secret pe care pun pariu că nu l-ați ghici nici în ruptul capului. (…)
– Dorința lui secretă, continuă ea, este să meargă la facultate și să devină profesor de chimie, ca dumneavoastră, doamnă Peterson.”
Bineînțeles că Alex nu se putea lăsa mai prejos cu caracterizarea ei.
”- Ea e Brittany Ellis, spun și toți ochii sunt ațintiți spre mine. În vara asta a fost la mall, și-a cumpărat haine noi ca să-și extindă garderoba și a cheltuit toți banii lui tăticu’ pe o operație estetică pentru a-și mări… hmm… capitalul. (…)
– Dorința ei secretă, adaug, cu aceeași reacție din partea clasei ca atunci când Brittany își ținuse discursul despre mine, este să aibă un iubit mexicano înainte de absolvire.”
Culmea ironiei este că soarta este pusă pe șotii, iar în final ambele profeții se vor dovedi…
Împunsăturile celor doi n-au scăpat celor din jur, prietenii lui Alex tachinându-l.
”- Pun pariu pe Mazda mea RX-7 că n-o să reușești să-i intri în chiloți până la vacanța de Ziua Recunoștinței, mă provoacă Lucky.”
”- O dorești, zise Lucky lungindu-se pe iarbă. Doar că știi și tu, la fel ca și noi, ceilalți mexicani din sudul orașului, că n-o să pui laba pe ea niciodată.”
Teribilismul și aroganța îl fac pe Alex să intre imediat în alertă și acceptă pariul. Lucky îi precizează însă, cu un rânjet provocator, că dacă va pierde pariul, va trebui să i-l cedeze pe Julio.
Julio e tot ce avea mai de preț Alex, o motocicletă Honda Nighthawk 750, recuperată dintr-o groapă de gunoi și transformată să arate de milioane după o muncă titanică, singurul lucru pe care l-a îmbunătățit în loc să-l distrugă. Miza era uriașă și era momentul să se retragă. Numai că el nu dădea înapoi niciodată. Ba, mai mult, considera că experiența ar fi fost pe deplin benefică ”puicuței albe” și ar mai fi ajutat-o să se scuture de fițe. ”S-ar putea să fie chiar distractiv” – se încurajează el.
În perioada următoare însă, cei doi încep să întrevadă prin crăpăturile armurii celuilalt, adevărata fire a acestuia și încep, încetul cu încetul, să lase garda jos.
După ce o găsește pe Brittany la un moment dat complet vulnerabilă într-o situație, Alex simte o nevoie inexplicabilă să o protejeze, realizând că viața ei era departe de a fi roz. Decide să-i arate mai multă bunăvoință și o ia aproape pe sus de la școală ducând-o la o pistă în afara orașului. Brittany e nervoasă și îi reproșează că ea nu are de gând să asiste la o tranzacție cu droguri.
”- Dacă aș fi avut cumva dubii că ești blondă naturală, tocmai mi le-ai risipit. Doar nu-ți închipui că te-aș lua cu mine la o tranzacție de droguri.”
De fapt, Alex dorea doar să-i dea câteva lecții de șofat, ceea ce și face, cu multă bunăvoință și pricepere, fără să o ironizeze nicio clipă.
Situația de acasă a lui Brittany se agravează iar Colin, în loc să o sprijine, mărește și mai mult presiunea asupra ei, încercând să o determine să accepte să aibă relații intime împreună.
Atacată din toate părțile, fără nici un sprijin de nicăieri, Brittany clachează. La testul de chimie nu se poate concentra și nu scrie mai nimic, deși o notă mică i-ar fi putut compromite definitiv șansele de a fi admisă.
Îngrijorat la culme văzând-o în asemenea hal, Alex se duce la ea acasă, inventând un pretext.
În momentul în care Brittany i-a deschis ușa, Alex nu-și putea lua ochii de la picioarele ei lungi și zvelte și se pierduse complet în ochii ei albaștri, limpezi ca niște mărgele de cristal, simțind un impuls irezistibil să o protejeze de tot ce o făcea să se întristeze.
”Pe cine vreau să păcălesc? N-am nici un alt motiv să mă aflu aici decât că vreau să fiu cu ea. La naiba cu pariul acela idiot!
Vreau să aflu cum pot s-o fac să râdă. Vreau să știu de ce plânge atunci când plânge. Vreau să știu cum ar fi dacă s-ar uita la mine ca la cavalerul ei în armură strălucitoare.”
Brittany, sătulă să se mai ascundă, își deschide sufletul în fața lui Alex.
”- Uneori îmi doresc s-avem o zi în care să luăm totul de la capăt.
– Uneori mi-aș dori să avem ani în care să luăm totul de la capăt, răspunde el serios. Sau zile în care să putem da pe repede înainte.
– Din păcate, în viața reală nu dispunem de telecomandă.”
Alex dovedește multă înțelegere și compasiune, iar reacția lui față de Shelley o impresionează profund pe Brittany. Departe de a se arăta scârbit sau deranjat de handicapul acesteia, Alex i-a arătat multă răbdare, jucând chiar un joc de dame cu ea și lăsând-o să îl bată, spre entuziasmul acesteia.
Brittany, mișcată de tandrețea lui, îi cere să-i dezvăluie și el secretele lui. Prin urmare, a doua zi Alex o invită la el acasă. Spre deosebire de luxul în care locuia ea, casa lui era sărăcăcioasă, cam de zece ori mai mică decât a ei. Dar Brittany, departe de a-l judeca, remarcă mai degrabă căldura ce o degaja acea locuință, față de atmosfera rece de la ea de acasă.
Când el îi povestește trecutul lui, Brittany este răscolită până la lacrimi, mai ales că realizează pericolele la care se expusese. Patul lui, aflat în camera pe care o împărțea cu frații lui, îi arată un indiciu important că și el era conștient de fragilitatea vieții lui, ca și cum s-ar fi așteptat în orice moment să o părăsească…
”Nimic nu împodobește peretele de deasupra celui de-al treilea pat, ca și cum cel care doarme în el ar fi un musafir ocazional. E ceva aproape trist; primele două paturi spun atât de multe despre cei care dorm în ele, în timp ce acesta este gol.
M-așez pe patul lui Alex, cel gol și fără de speranță, și ochii mi se întâlnesc cu ai lui.”
Brittany simte o dorință puternică să îl ajute și să readucă speranța în viața lui. Sărutul pe care-l împărtășesc îi afectează pe amândoi în egală măsură.
Deși își dă seama că șansele ca ei doi să poată să aibă o relație sunt ca și inexistente, Brittany nu mai poate nega față de ea sentimentele pe care le avea pentru Alex.
”E inteligent.
Are ochi atât de expresivi, încât dezvăluie mai mult decât ar vrea el să vadă.
E dedicat prietenilor, familiei, ba chiar și motocicletei lui.
M-a atins de parcă eram făcută din sticlă.
M-a sărutat de parcă voia să păstreze amintirea asta pentru tot restul vieții.”
”Când sunt în apropierea lui Alex, simt o emoție specială, ca pe vremea când eram mică, în diminețile de Crăciun.”

Mai mult, când au primit lucrările la chimie, Brittany a constatat stupefiată că luase zece, numele ei fiind trecut pe lucrarea lui Alex, iar lucrarea ei catastrofală, pe care trona un patru, fusese însușită de Alex…
Pentru unele lucruri se merită să riști orice, iar Brittany decide să aibă curajul și să facă primul pas, despărțindu-se definitiv de Colin și declarându-și sentimentele fără echivoc față de Alex.
”- Nu știu nici când și nici de ce am început să mă îndrăgostesc de tine, Alex. Știu doar că s-a întâmplat. De când era să dau cu mașina peste tine, în prima zi de școală, nu mă gândesc decât cum ar fi să fim împreună. Și la sărutul acela… Dumnezeule, jur că n-am mai simțit așa ceva niciodată. Sărutul acela a însemnat ceva. Dacă sistemul solar nu s-a clătinat atunci, n-o să se clatine niciodată. Știu că-i o nebunie, suntem așa diferiți.”
Dar, din multe motive, printre care acela că familia ei îi interzisese categoric o relație cu el, nu se puteau afișa împreună. Alex îi propune o variantă de compromis și anume să meargă la nunta unei verișoare a lui.
Acolo însă, mama lui Alex o ia deoparte și îi spune să se țină departe de Alex, întrucât inevitabil îl va face să sufere în final, după ce se vor despărți. Brittany, întristată, îi înțelege punctul de vedere și o admiră pentru iubirea și grija pe care le-o purta copiilor ei, spre deosebire de părinții ei, care ridicaseră mereu o nouă ștachetă pentru ea ca să o treacă.
”Pentru doamna Fuentes, familia înseamnă dragoste și ocrotire. Pentru mine, familia înseamnă vinovăție și iubire condiționată.”
Dar, în ciuda avertismentului primit, Brittany simțea că îi este imposibil să renunțe la Alex.
”Pentru că atunci când sunt cu Alex, mă-ndepărtez de întunericul din ființa mea.”
La rândul lui, Alex simte că se îndrăgostește din ce în ce mai mult de Brittany, deși în sinea lui realizează că relația lor are șanse minime de reușită.
”Toată afacerea asta cu Brittany ar trebui să fie legată exclusiv de pariul făcut, nu de posibilitatea de a mă-ndrăgosti de-o tipă din nordul orașului. Trebuie să nu uit nicio clipă că singurul motiv pentru care sunt interesat de ea este pariul și să fac bine să nu iau în seamă ceea ce bănuiesc că se înfiripă în mine, anume niște sentimente adevărate.
Pentru că sentimentele adevărate n-au ce căuta în jocul acesta.”
Dar Brittany este decisă să lupte pentru relația lor, chiar dacă acest lucru însemna să își sfideze familia și să își ia viața în propriile mâini. Deși aflase întreg adevărul despre Alex și ceea ce fusese nevoit să facă, vrea să îi demonstreze că îi este oricum alături, dăruindu-i virginitatea ei.
Evenimentele se precipită în continuare, iar șeful bandei Latino Blood îl somează pe Alex să accepte să ia parte la o tranzacție cu droguri.
Însă, pentru prima dată, Alex nu mai dorește să se supună, ci să riște totul pentru un viitor așa cum și-l dorea.
”Naiba să-i ia pe cei din Blood. Pot să-mi protejez familia fiind în primul rând cinstit față de mine însumi. Brittany avea dreptate. Viața e mult prea importantă ca să renunț la ea pentru o afacere cu droguri. Adevărul e că îmi doresc să merg la facultate și să fac ceva bun în viață.
Nu sunt ca tata. Tata a fost un om slab, care a ales calea ușoară. În timp ce eu voi accepta provocarea, voi încerca să ies din Blood, indiferent de riscuri. Și dacă voi supraviețui, o să mă-ntorc la Brittany un om liber. Lo juro!”
Se va dovedi însă că nu era atât de simplu să scapi din bandă. Pentru a descuraja orice tentativă de acest gen, repercusiunile erau îngrozitoare, iar Alex va trebui să treacă prin niște încercări cumplite, dar gândul la Brittany, pe care o îndepărtase voit pentru a o proteja, îi dădea toată puterea pentru a rezista.
Alex și Brittany au parcurs un drum lung și greu, presărat cu multe obstacole, până să poată fi împreună cu adevărat, fără ca nori negri, amenințători să planeze asupra lor, dar rezultatul a meritat orice efort sau sacrificiu. O superbă lecție de dragoste, care te face să speri că destinul poate fi înfrânt prin puterea speranței, insuflată de persoana iubită.
”Sistemul nostru solar e acum perfect aliniat și-am căpătat și ziua când luăm totul de la capăt, fără măcar s-o cer.”

 

About Author

30 de comentarii

  1. Felicitari pentru minunata recenzie si mulțumesc ca mi-ai adus aminte de cartea asta superbă! Toate cele trei cărți din serie sunt așa! Păcat ca se găsesc greu…

  2. Eu am citit-o de la tine Leo, ca nu o aveam, iar acum chiar m-ai pus pe jar cu recenzia asta, vreau s-o recitesc! Mi-am comandat azi volumul al doilea de pe librarienet, acum mi-am „intins antenele” pentru 1 si trei, sper sa reusesc in cele din urma sa am seria completa. Avantajul e ca pot fi citite si de sine-statator, fiecare volum prezentand povestea cate unuia din cei trei frati Fuentes.

      • Rezist mai degraba la prajituri decat la carti…
        Dupa cum spuneam si in leapsa de acum cateva zile, citesc cu drag carti chiar daca sunt imprumutate, dar unele imi plac atat de mult incat vreau sa le am in biblioteca si sa le pot reciti cand imi vine „pofta”. Imi place sa recitesc carti, o fac mereu…

  3. Balan Daniela on

    tentanta si coplesitoare recenzia ,felicitari <3 n-am auzit de autoare dar o sa fac tot posibilul sa gasesc cartea asta si celelalte din serie !

  4. O recenzie superba. De mult tot caut sa fac rost de aceasta carte. Tot ce se gaseste este vol 2, uneori chiar si 3, dar 1 este dispărut.

Lasă un răspuns