Chimista de Stephenie Meyer, Editura Trei – recenzie

45

CHIMISTA (The Chemist

Stephenie Meyer

Editura Trei

Colectia: Fiction Connection
Bestseller New York Times
A fost „arma“ secretă a uneia dintre agențiile-fantomă ale guvernului american. Când a devenit incomodă, au decis să o lichideze. Ca să rămână în viață, s-a transformat într-un cameleon care jonglează cu identitățile și adresele.
În acest roman cu o intrigă bine încheiată, Stephenie Meyer creează o nouă eroină aprigă și fascinantă, cu abilități ieșite din comun. Ne arată încă o dată de ce este una dintre cele mai bine vândute autoare din lume.
„Felul cum Meyer gestionează curiozitatea cititorului, întreținând și controlând fluxul informațiilor, demonstrează o măiestrie de virtuoz… Oamenii nu vor doar să citească romanele lui Meyer; ei vor să pătrundă în interiorul lor și să trăiască acolo.” — Lev Grossman, Time
„Meyer scrie cu o claritate luminoasă, fără să se interpună nicio clipă între cititor și ceea ce își imaginează acesta. Originalitatea ei este incontestabilă.” Orson Scott Card, autorul seriei Jocul lui Ender
„Meyer este mai interesată de relații decât de convențiile superficiale ale genului… Lecția ei de viață pozitivă este dezarmantă.” Jeff Giles, Entertainment Weekly
„Nu citești un roman de Stephenie Meyer, ci îl trăiești, alături de personajele vii și convingătoare pe care le-a creat. Meyer are modul său special de a-l implica pe cititor în viața personajelor ei.” Ridley Pearson, autorul bestsellerului White Bone
Chimista este un thriller deosebit de captivant care te ține cu sufletul la gură de la începutul până la sfârșitul cărții. Personajele principale sunt fascinante și complet atipice, iar cuplul Alex-Daniel e absolut memorabil.
Juliana Fortis, o tânără minionă, șatenă, slăbuță și fără forme voluptuoase, nu avusese niciodată o viață obișnuită. Ambii părinți îi muriseră iar ea, extrem de inteligentă, intrase la facultatea de medicină unde fusese recrutată încă din primii ani de studenție de către un departament secret al guvernului american, care îi preluaseră toate datoriile de studii pe care le făcuse, oferindu-i în același timp oportunitatea de a lucra cu cele mai avansate tehnologii și substanțe de laborator.
Însă, după câțiva ani în care își dovedise excepționalele ei calități în domeniul chimiei de laborator, executând cu mult succes și câteva interogatorii ale unor spioni periculoși, în urma cărora obținuse informații prețioase, descoperind și anihilând la timp celule teroriste, însăși viața ei ajunsese amenințată.
Profesorul Barnaby, mentorul ei și singurul om în care avea încredere, o prevenise din timp că, din motive obscure, amenințarea cu moartea plana asupra lor. Tot el o instruise cu mult simț de răspundere, învățând-o diverse tehnici de supraviețuire.
Însă, în ciuda precauțiilor, numai norocul a ajutat-o să scape cu viață, având o nevoie urgentă să meargă la toaletă, timp în care laboratorul lor fusese supus unui atac chimic, în urma căruia profesorul Barnaby fiind ucis.
Neștiind prea bine cine și de ce îi dorea moartea, Juliana a dus timp de trei ani o viață de fugară, timp în care nu a avut încredere în nimeni, schimbându-și permanent identitățile și având grijă să nu adoarmă niciodată până nu își punea marca de gaze și arma camera cu fire, care declanșau un gaz ucigător imediat ce un intrus nepoftit încerca să intre. Precauțiile ei i-au salvat viața de trei ori, reușind să scape in extremis de trei ucigași plătiți, trimiși să o anihileze.
Tocmai când credea că și-a făcut pierdută urma definitiv, fostul ei șef, Carston, directorul departamentului secret pentru care lucrase, o contactează pe e-mail, dându-i o întâlnire. Circumspectă, Juliana schimbă locul și data întâlnirii. Carston îi propune o cale de ieșire, singura cale prin care ar fi putut să-și reinventeze destinul, promițându-i că ulterior va fi lăsată în pace definitiv.. Pentru aceasta, trebuia să îndeplinească o ultimă misiune și anume să anihileze un agent periculos, Daniel Beach, un tip înalt, șaten, bine făcut, deghizat sub aparența unui banal profesor de istorie, dar care, în realitate, era în legătură cu un terorist periculos, Enrique de la Fuentes, care intenționa să lanseze pe teritoriul Statelor Unite o armă chimică, un virus de gripă mortal, care ar fi provocat moartea a milioane de oameni. Înainte de a-l scoate din circuit, Juliana trebuia să afle toate informațiile utile pentru a dezamorsa celula teroristă.
Impresionată de proporțiile potențialului dezastru, Juliana acceptă, luându-și o nouă identitate pentru noua misiune și anume Alex.
Daniel dusese aparent o existență normală până atunci, punctată însă de câteva episoade stresante. După ce absolvise Universitatea Towson, își pierduse ambii părinți într-un accident de mașină. La cinci luni după aceea, fratele lui Kevin, mai mare cu un an și jumătate, fusese condamnat pentru fabricare și trafic de droguri. După un an, Daniel se căsătorise, divorțând însă după doi ani, soția părăsindu-l pentru un avocat bogat. În același an, fratele lui murise în închisoare. În prezent, Daniel preda istoria și engleza la un liceu dintr-o zonă rău famată a Washingtonului, antrenând și echipa de volei a fetelor și coordonând un consiliu al elevilor, fiind votat timp de doi ani consecutivi Profesorul Anului.
Veniturile lui nu justificau în nici un fel însă sumele mari de bani care se tot plimbaseră prin contul lui, iar în câteva poze puse la dispoziție de Carston Alex observase două fațete ale personalității lui Daniel – una blândă, de om plăcut și cumsecade, iar cealălaltă rece, de om dur și neclintit.
”Pentru el existau două versiuni ale Mexicului: cea luminoasă, care-i plăcea profesorului, și cea periculoasă, în care sălășluia monstrul. Probabil în mintea lui ocupau locuri cât se poate de îndepărtate.
Nu era un psihopat, spera Alex. Doar un ins sfâșiat pe dinăuntru, care nu voia să renunțe la imaginea pozitivă pe care o avea despre sine, dar care avea nevoie de eliberarea pe care i-o oferea partea sa întunecată.”
Alex trebuia să-și folosească toate cunoștințele ei pentru a scoate la iveală partea întunecată și să obțină informațiile necesare pentru a împiedica dezastrul.
Pentru aceasta îl răpește pe Daniel, neașteptat de ușor, Daniel părând fascinat de ea, ba chiar încercând timid să flirteze cu ea, propunându-i o viitoare întâlnire. Dar Alex nu putea risca să fie distrasă. Miza era uriașă, iar ea trebuia să îndeplinească misiunea înainte de a fi prea târziu. Era timpul ca cealălaltă față a ei să iasă la suprafață.
”O încercă un sentiment ciudat în timp ce injecta perfuzia cu substanța care urma să-l trezească pe subiect, dar și-l reprimă cu ușurință. Dacă Daniel Beach avea două personalități, și ea avea. Acum era persoana pe care departamentul o numea Chimista, iar Chimista era o mașină. Implacabilă și neîndurătoare. Monstrul ei era liber acum. Și spera ca și al lui să iasă la iveală pentru joc.”
Daniel pare complet șocat în momentul în care se trezește din somn, dezbrăcat și complet imobilizat de o masă, iar Alex îl interoga fără milă, provocându-i spasme extrem de dureroase cu ajutorul unor substanțe chimice. Totuși, în ciuda chinurilor la care este supus, fața întunecată a lui Daniel nu se arată nicio clipă, el arătând complet dezorientat, incredul și plângând ca un bebeluș. Când Alex îi aruncă acuzațiile în față, Daniel este complet șocat, încercând să se apere cu argumente raționale.
”- Dacă am zece milioane de dolari, de ce locuiesc într-un apartament amărât năpădit de gândaci în Columbia Heights? De ce folosim la volei același echipament peticit pe care școala îl are din 1973? De ce fac naveta cu metroul în vreme ce noul soț al fostei mele soții umblă prin oraș cu Mercedesul? Și de ce risc să fac rahitism pentru că mănânc numai tăiței japonezi?”
Totuși, în momentul în care Alex îi arată fotografiile cu ipostaza rece a lui, Daniel are un scurt moment de ezitare.
Îndoiala i se strecoară încetul cu încetul în sufletul lui Alex, care începe să creadă că Daniel spune adevărul, ceea ce o conduce la alte idei neliniștitoare și anume cine și de ce îi înscenase acest lucru, în timp ce vinovăția de fi torturat un om nevinovat îi măcina stomacul.
Alex nu are prea mult timp pentru analiză. Complet pe neașteptate este atacată de un bărbat înarmat până în dinți, costumat ca un veritabil Batman, însoțit de un câine fioros. În momentul în care acesta descoperă că ea îl torturase pe Daniel, o pălmuiește fără milă, Alex simțindu-se norocoasă că nu-i zburaseră toți dinții din gură în clipa aceea.
În momentul în care îi vede fața bărbatului care o atacase, Alex este furioasă de cât de rău fusese manipulată. Acesta era Kevin, fratele care era de fapt geamăn cu Daniel, varianta rece din fotografii. Acesta, fost agent CIA, anihilase încă din urmă cu șase luni celula teroristă a lui Enrique de la Fuentes. Dorind să se retragă, simțindu-se amenințat, Kevin își înscenase moartea. Punctul lui nevralgic rămăsese Daniel, iar cei care doreau să-l anihileze îl scoseseră la înaintare ca pe o pârghie, pentru a-l face pe Kevin să iasă din bârlog.
Folosindu-se de arma ei secretă, gazul, Alex răstoarnă situația în favoarea ei, adormindu-l pe Kevin și legându-l cu cătușe de podea.
Îl înștiințează pe Daniel că fratele lui trăiește și a venit să-l salveze, conștientizându-l însă în acelașii timp că, datorită circumstanțelor în care a fost pus, nu-și va mai putea relua viața lui obișnuită de până atunci, întrucât a devenit el însușii o țintă. Reacția lui Daniel, un om obișnuit și responsabil, e înduioșătoare.
”- Dar, Alex, trebuie să mă întorc. Echipa mea e în turneul pentru campionat!”
Urmează un meci spectaculos în care cele două arme umane letale, Alex și Kevin se înfruntă, Daniel fiind arbitru. Spre marea surprindere a lui Kevin, Daniel pare să fie de partea lui Alex, în ciuda faptului că aceasta îl torturase, Daniel iertând-o imediat, invocând că ea a avut circumstanțe atenuante, întrucât fusese indusă în eroare și dorea să împiedice un atac cu armă chimică. În schimb, pe Kevin nu-l iartă la fel de ușor, în ciuda faptului că acesta riscase totul pentru a-i veni în ajutor, reproșându-i că l-a mințit ani la rândul, mai întâi făcându-l să creadă că este un traficant de droguri, ca mai apoi să-l facă să sufere cumplit crezând că a murit.
Este amuzant să urmărești schimbul de replici dintre ei, în ciuda situației tensionate în care se aflau.
”- Pariez că mereu ai un plan, nu-i așa, piticanie?
– Pentru că nu mă pot baza pe mușchi, mă bazez pe creier, ripostă ea, privindu-l calm. Se pare că tu ai problema opusă.
Batman râse disprețuitor.
– Ăă, Kev, interveni Daniel. Aș vrea să-ți amintesc că ești legat cu lanțuri de podea.”
Situația se schimbă în favoarea lui Kevin în momentul în care Einstein, câinele lui credincios, se trezește din amorțeala indusă de gaz și o atacă pe Alex, care este nevoită să se refugieze pe tavan, agățată de o țeavă, într-o poziție precară.
”Kevin începu să râdă. Alex își dădea seama cât de caraghios arăta.
– Ei, cine-i acum legat cu lanțuri de podea? Întrebă el.
– Tot tu, murmură Daniel.”
În cele din urmă, sub influența împăciuitoare a lui Daniel, Kevin și Alex cad de acord să-și acorde un armistițiu și să stea de vorbă.  Se părea că, din motive pe care nici unul nu și le putea explica, amândoi deveniseră indezirabili pentru anumite persoane din departamentele pentru care lucraseră și care doreau ca ei să dispară cu orice preț.
”- Așadar, ne-au pus împreună ca pe doi scorpioni într-un borcan și au scuturat borcanul, spuse Alex. Într-un fel sau altul, ei ies victorioși în documentele oficiale. Și poate, dacă sunt foarte, foarte norocoși, ne lichidăm unul pe celălalt. Sau măcar învingătorul iese șifonat din confruntare. Nicio șansă ca ei să sufere vreo pierdere.
Și chiar reușiseră s-o facă mai vulnerabilă – îi diminuaseră resursele și o vătămaseră fizic. Un succes parțial pentru ei.
– Și nu-i deranjează că fratele meu e și el prizonier în borcan, spuse el furios. Doar că el e o furnică, nu un scorpion. L-au azvârlit pur și simplu în poveste, fără să le pese că e complet neajutorat.
– Hei! protestă Daniel.
– Nu trebuie să te simți jignit, Daniel, dar ești la fel de periculos ca o pereche ca o pereche de ciorapi tricotați de-o bunică.”
Părea că era un meci egal și fiecare o va lua pe drumul lui, dar Daniel a invocat vocea rațiunii, conștientizându-i pe amândoi că ar avea mai multe șanse dacă și-ar uni forțele.
În drum spre ascunzătoarea lui Kevin, Alex constată cu surprindere că, pentru prima dată după foarte mulți ani, are încredere în altă persoană decât în ea însăși, lăsându-l pe Daniel să conducă mașina, iar ea adormind profund.
Trezindu-se din somn, surprinde o discuție dintre Kevin și Daniel, cel din urmă apărându-i calitățile ei fizice cu înverșunare.
”-… dar nu-i frumoasă, spunea Kevin în timp ce-și revenea din toropeală.
– Nici măcar nu știi cum arată! Ripostă supărat Daniel. I-ai măcelărit fața înainte să ai ocazia să te prezinți.
– Nu-i vorba doar de față, frățioare. Are constituția unui băiețel slăbănog de zece ani.
– Din cauza ta cred femeile că toți bărbații sunt niște porci. În plus, termenul e silfidă.
– Ai citit prea multe cărți.
– Tu n-ai citit destule.
– Eu îți spun cum arată.
– Ai o percepție limitată.”
Era evident că Daniel făcuse o pasiune pentru ea, dar Alex era convinsă că aceasta nu era reală, ci un efect al traumelor prin care trecuse. Încearcă să-l lămurească și pe el de acest lucru, explicându-i că ceea ce simțea el era ceva asemănător sindromului Stockholm, dar Daniel o contrazice, spunându-i că el a fost atras de ea cu mult timp înainte, încă de dinainte de a-l răpi.
”- Văd o femeie care e mai… reală decât orice altă femeie pe care-am întâlnit-o vreodată. Tu faci ca toate persoanele pe care le-am cunoscut să pară lipsite de substanță. Ca niște umbre sau iluzii. Mi-am iubit soția sau – așa cum ai spus când eram sub efectul drogului – mai degrabî am iubit proiecția pe care mi-am făcut-o despre ea. Dar ea n-a fost niciodată atât de prezentă pentru mine așa cum ești tu. N-am fost atras niciodată de nimeni cum sunt atras de tine și cum am fost din prima clipă în care te-am văzut. E ca diferența dintre… dintre a citi despre gravitație și a cădea liber pentru prima oară.”
Alex, la rândul ei, simte că niște granițe interioare se prăbușesc în ea și pentru prima dată în viața ei savura un sărut fără să se gândească la altceva în acel moment.
”Și pentru Alex era o experiență cu totul nouă. Ar fi putut spune că era primul ei sărut, pentru că niciunul nu fusese atât de viu, mai puternic decât mintea ei analitică. Nu trebuia să gândească.
Să nu gândească era uluitor.
Totul se rezuma la a-l săruta pe Daniel, de parcă doar pentru asta respira.”
Din păcate, pericolele îi pândeau în continuare și ucigași nemiloși erau pe urmele lor. Într-o situație limită, Alex e pe punctul de a-și pierde viața, iar Daniel îi mărturisește că nu concepe gândul să o piardă, că fără ea viața lui n-ar mai avea sens. Stupefiată, Alex realizează că și ea simțea același lucru față de Daniel.
”Un  val de panică năvăli peste ea, dându-i senzația că nu-l poate strânge îndeajuns de tare ca să se convingă că e într-adevăr viu și în siguranță.”
Pentru prima dată în viața ei, simțea că o altă persoană era mai importantă decât propria ei persoană și ar fi fost în stare să facă orice să o protejeze.
”Spaima de a nu pierde, spaima de a avea, pentru că numai având ceva prețios îl poți pierde. În loc să o consoleze, spaima adâncă pe care o vedea în ochii lui o intensifica pe a ei. Putea să-l piardă și nu știa cum ar mai fi fost în stare să trăiască.”
În continuare avem de-a face cu adrenalină la cote maxime, peripeții spectaculoase și o luptă contracronometru pentru a descoperi miza care era în joc, ce informații dețineau fiecare dintre ei care erau atât de amenințătoare încât trebuiau eliminați cu orice preț.
Mi-a plăcut mult cuplul Daniel – Alex, atât de diferiți dar care se completau atât de bine!
Alex, o persoană aprigă și neînfricată, fusese motivată, până a-l întâlni pe Alex, doar de reușitele profesionale și, mai apoi, de dorința de supraviețuire. După ce l-a cunoscut pe Daniel, perspectiva ei s-a schimbat radical, dorința de normalitate a început să i se strecoare în suflet, pe măsură ce un sentiment complet necunoscut până atunci o invada prin toți porii – dragostea totală și necondiționată față de altă persoană. Mai mult, în momentul în care Kevin este în pericol, deși acesta își asumase riscul și nu spera să mai scape din respectiva situație, Alex riscă totul pentru a-l salva, dându-și seama că Daniel nu s-ar fi putut ierta niciodată dacă l-ar fi abandonat.
Daniel e un personaj absolut adorabil. Bun, altruist, responsabil, capabil de multă iubire și iertare, se îndrăgostește complet și irevocabil de Alex, cunoscând perfect felul de viață pe care ea îl dusese. El a fost, în același timp, atât elementul vulnerabil, cât și cel forte din lupta lor contra elementelor obscure care le doreau moartea. Fără intervenția lui, Alex și Kevin nu și-ar fi unit niciodată forțele. Dar tot el, în inocența lui, a făcut câteva greșeli care i-au atras pe ucigași pe urmele lor. În final însă a reușit din nou să încline balanța de partea lor, insistând să participe la operațiunea de salvare a lui Kevin.
Epilogul, amuzant și savuros, aruncă o privire asupra vieții lor după ce pericolul a fost eliminat definitiv.
O carte foarte captivantă și antrenantă, care în final te face să reflectezi asupra beneficiilor normalității, a bucuriei pe care ți-o oferă lucrurile simple și care te convinge de puterea dragostei, care poate apărea în cele mai neobișnuite circumstanțe și poate schimba în bine destine, schimbând perspectiva asupra vieții.
”- Te iubesc, murmură el.
Alex râse o dată – un râs nervos, care se potrivea cu tremurul mâinilor ei.
– Mda, cred că am înțeles și eu chestia asta. Mi-a luat ceva timp, nu? Oricum, și eu te iubesc.
– În sfârșit, vorbim aceeași limbă.”

 

Mulțumim Librex pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea Chimista de Stephenie Meyer se poate comanda pe site-ul Librex sau alte librării on-line.

About Author

45 de comentarii

  1. Imi place cum scrie autoarea! M-a cucerit cu „Gazda” si cu seria Amurg, asa ca ma tenteaza si „Chimista”. Nu imi prea place coperta, mi se pare prea stearsa…

  2. Ce recenzie! O doamne, dacă eram bucuroasa ca am primit de la tine &Oli cadou aceasta carte, de Craciun, acum sigur vreau sa o citesc!
    Felicitări! Mi-a plăcut foarte mult recenzia!

  3. Balan Daniela on

    cartea o are o prietena si ma tot sacaie sa o citesc dar din lipsa de timp am tot amanat-o ,sper sa o fac cat mai curand ! recenzia e superba si ispititoare ,felicitari <3

  4. Waww, super recenzie Tyna, felicitari!!! Ce-mi faci tu mie, ca am altele la rand la citit si acum o sa stau cu gandul la „Chimista”!!!
    E minunata povestea, mai mult decat ma asteptam din ce am citit pana acum despre carte…

  5. Am citit si eu cartea dar nu mi-a placut. La inceput m-a atras, curiozitatea m-a facut sa o citesc in continuare, dar, sa stii ca nu m-a impresionat.
    Pentru tine, Tyna, iti spun felicitari pt. recenzie!

  6. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Eu o voi primi cu imprumut, dar cand o voi gasi la reducere sigur o voi cumpara! O recenzie superba , ca de obicei.

  7. Daniela Cusa on

    Imi place cum scrie autoarea. As vrea sa citesc si eu cartea, dar mai astept, poate o gasesc la promotie in viitor. :))

Lasă un răspuns