Cina in Paradis de Ben Bennet, Editura ALL, Colectia Strada Fictiunii – recenzie

8

Cină în Paradis

Ben Bennet

Editura ALL

Colectia Strada Fictiunii
Traducerea din limba germană Daniela Duca
Număr pagini: 200
Titlu original: Nachtmahl im Paradies
Ben Bennett s-a născut în 1970 şi în prezent trăieşte în Barcelona. A urmat studii de jurnalism, teatru şi film. Înainte să îşi înceapă cariera de scriitor şi scenarist, a lucrat pentru agenţii de publicitate şi pentru diverse reviste şi ziare. Romanul său de debut, Solange es Wunder gibt, 2009, a devenit imediat un bestseller. A urmat Nachtmahl im Paradies, 2012 (Cină în Paradis), tradus în mai multe limbi.
Profund marcat de moartea soției lui, Elli, Jacques nu a reușit să își revină nici după șapte ani, iar Paradis, restaurantul idilic pe care îl deschiseseră împreună pe coasta Atlanticului, se află în pragul falimentului. Singurul eveniment pe care îl mai așteaptă Jacques este moartea. Dar Gustave, prietenul și avocatul lui, nu vrea să îl lase să renunțe la tot ce îl leagă mai puternic de viață și este hotărât să îl ajute să își salveze restaurantul. Într-o zi, îl îndeamnă pe Jacques să vândă jumătate din afacere unui misterios cumpărător venit din Statele Unite – o femeie pe nume Catherine. Convins că tot ce știe americancă despre gastronomie este meniul de la McDonald’s, Jacques acceptă propunerea cu inima îndoită. Dar Catherine îi întrece orice așteptări, iar poveștile lor de viață par a se privi în oglindă. Ca și cum i-ar fi adus împreună o mâna invizibilă…
Ben Bennett ne înfățișează cu multă sensibilitate o poveste despre credință în viitor, în fericire și în puterea iubirii de a transgresa orice limite. La o vârstă la care credea că nu îl mai așteaptă nimic, Jacques descoperă că iubirea este din nou posibilă: misterioasa Catherine pătrunde în viață lui printr-un lanț de coincidențe atât de bizare, încât numai un înger ar fi putut să le orchestreze. Și, încetul cu încetul, pe măsură ce Catherine își croiește drum spre inima lui, Jacques constată că Elli este, în mod straniu, încă alături de el, veghind asupra lui atunci când gătește și ajutându-l să își regăsească pasiunea pentru viață.
Când eram mic, visam să cunosc într-o zi dragostea adevărată. Din visul acesta s-a născut apoi o carieră de vis. Toate romanele mele sunt despre marea dragoste – cum e să o găseşti, să o pierzi, ce amestec au spiritele divine în toate astea şi ce putem face chiar noi ca să fim fericiţi. Pentru că da, putem să fim fericiţi.“ – Ben Bennett
Mișcător…un roman despre o iubire nemaipomenită, care se întinde până dincolo de moarte.” – happy-end-buecher.de
Lăsați-vă transportați de Ben Bennett în lumea sentimentelor și pregătiți-vă să fiți fermecați.” – Alles fur die Frau
Ca și structură a cărții, aceasta e construită foarte inspirat, Cină în Paradis fiindu-ne oferită sub forma unui meniu complet, capitolele derulându-se în jurul câte unui fel de mâncare – la care primim, bonus, și rețeta – ca la un ospăț la care suntem invitați să îl savurăm de la aperitiv până la desert.
Am avut parte de o lectură ușoară, relaxantă, o poveste în care se întrepătrund sentimente și trăiri cu arome și preferințe culinare, plus un strop de magie și miracolul celei de-a doua șanse, în decorul unei pitorești localități de pe malul Atlanticului – Trouville, Normandia.
În prim planul cărții se află Jacques, un bărbat de aproape cincizeci de ani, patronul unui mic local numit sugestiv PARADIS. Odată fusese faimos, atât el cât și localul său. Acum decăzuseră, el fiind distrus sufletește, iar restaurantul – în pragul falimentului. Cum s-a ajuns aici? Aflăm despre intensa poveste de iubire din trecutul lui Jacques dintre el și soția sa Elli, iubire pe nedrept curmată de moartea acesteia, despre care aflăm din amintirile lui. Odată cu Eli, a pierit și orice dorință a lui Jaques de a se bucura de viață, fiind incapabil să-și revină, la mai mult de șapte ani de la moartea persoanei iubite, ducându-și traiul monoton și apatic, de pe o zi pe alta.
Cât despre localul său, Paradis, renumit odinioară pentru mâncărurile sale sofisticate, deținător al unei stele Michelin, era acum doar un restaurant obișnuit, modest și banal.
O bună bucată de vreme, restaurantul s-a hrănit din faima de altădată, dar trecerea timpului, din păcate, spulberase și faima asta, așa cum spulberă briza Atlanticului aroma cafelei de după-masă. Jacques cocheta cu gândul de a-și pune capăt zilelor ca să meargă pe urmele lui Elli, la al cărei mormânt se ducea în fiecare zi. Dar nu restaurantul aflat în declin îl ținea în viață. Nicidecum. Calul și măgarul lui îl țineau.”
Da, ați înțeles bine, un cal și un măgar pe care îi unea o neașteptată și specială prietenie îi ofereau alinarea lui Jacques alinarea de care avea nevoie fiindcă îi aduceau aminte de soția sa, care le îndrăgea și vorbea cu ele în fiecare zi, iar acum Jacques simțea nevoia să facă același lucru.
Uneori, soarta are nevoie doar de un mic impuls pentru a se schimba complet. În bine, în cazul de față, că fusese destulă suferință și neputință îndurate. Astfel, în viața lui Jacques apare o americancă frumoasă și ușor excentrică de aproape patruzeci de ani, Catherine Wolfe, care era interesată să cumpere jumătate din local, scăpându-l de la faliment și devenind partener în afacere.
Prima întâlnire a celor doi e memorabilă, ea făcându-l să aibă un accident cu mașina și să aterizeze din șosea în lanul de porumb! A fost tragi-comică această scenă. La a doua întâlnire, cea în care trebuia discutată oferta ei, Jacques e mai mult decât nepoliticos, e bădăran de-a dreptul, sperând că americanca se va răzgândi, deși oferta acesteia era foarte corectă. Însă propria nefericire îi devenise lui Jacques un scut împotriva oricărei schimbări. La a treia întâlnire lucrurile se schimbă și Jacques o vede cu adevărat pe Catherine.
Jacques se întreba sincer dacă și ea, la fel ca Elli, e unul dintre oamenii aceia care într-o dimineață, când au căscat, au înghițit din greșeală o supradoză de raze de soare, pe care le poartă apoi în ei întreaga viață. Unul dintre oamenii aceia pe care nu îi poate atinge nefericirea”.
Catherine avea și ea propriul trecut, de asemenea unul marcat de suferință, dar optimismul și atitudinea pozitivă erau armele pe care hotărâse să le folosească pentru a reuși să meargă mai departe. Mi-a plăcut atitudinea ei în fața vieții.
Un scut de optimism, în spatele căruia se ascundea zi de zi și de care toate amintirile și gândurile dureroase se loveau ca ploaia de suprafața impermeabilă a unei pelerine. Tot ce se întâmpla în viața omului era de vis, era minunat, era sublim. Orice impas putea fi depășit. Chiar și o catastrofă. Trebuia doar să ai atitudinea potrivită, să scurtcircuitezi gândurile și marile întrebări care te chinuie și să le privești cu umor. Până când se potolesc. Până când durerea și îndoielile amuțesc de tot. Catherine ridica întotdeauna capul, ca o girafă, deasupra norilor negri, ca să se convingă că viața e toată un cer albastru și senin.”
Spre deosebire de ea, Jacques adopta tactica struțului, băga capul în nisip până trecea furtuna.
Soarta își spune din nou cuvântul când Jacques găsește o cărticică de rețete scrisă de Elli. Erau câteva rețete ce alcătuiau un meniu complet. În momentul în care citește felurile respective, Jacques simte un impuls irezistibil de a le găti, deși se temea că și-a pierdut îndemânarea. Însă încearcă și, de fiecare dată când gătește unul din felurile din carte, ceva magic se întâmplă! Veți vedea despre ce e vorba…
Treptat, Jacques începe să-și revină treptat și să-și schimbe perspectiva asupra vieții.
”În seara aceea, Jacques inventă o nouă formulă: (Iubire + credinţă + speranţă) > (frică + tristeţe) = fericire. Ca bucătar priceput, îşi permitea să arunce în aceeaşi oală iubire, credinţă şi speranţă. Rezultatul era o reţetă foarte simplă: simplă, dar cu gustul viitorului. O reţetă pe care avea de gând să o folosească mereu de atunci încolo.
Pe lângă cele două animale devotate, calul și măgarul, Jacques avea și doi buni prieteni: medicul său Patrice și avocatul său Gustave. Mi-a plăcut prietenia sinceră dintre cei trei bărbați. Mi-a plăcut de asemenea relația lui Catherine cu animalele lui Jacques, mai ales cu măgărușul pe care îl învață… să ragă corect!!! Foarte nostimă faza!
Care va fi viitorul Paradisului, dacă și cum faima de odinioară s-ar putea redobândi și cum va evolua relația dintre Jacques și Catherine, două persoane mature, fiecare cu propriul bagaj emoțional, vă invit să descoperiți.
Jacques, ca un bucătar ce era, asocia în mintea sa o aromă și un gust fiecărei persoane. Elli îl făcea să se gândească la căpșuni caramelizate, preferatele lui. Întâlnind-o pe Catherine, s-a întrebat dacă ar putea schimba căpșunile caramelizate pe… cireșe flambate. Se pare ca da!
Vă invit să savurați această carte, alături de meniul complet pentru îndrăgostiți:
  • Supă rece de mătrăgună și alte legume
  • Scoicile lui Venus pe pat de spanac
  • Coq au vin
  • Știucă în baie de șampanie
  • Sărut de ciocolată
stropite cu un Chateau Petrus din anii ”90, din rezerva personală a lui Jacques.
Fericirea e singurul lucru care se dublează când îl împarți.”

 

Cărțile autorului Ben Bennet pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net.

About Author

8 comentarii

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: