Clona de Raluca Iacob, Editura Berg – recenzie

16

CLONA

Raluca Iacob

Prima carte a seriei Într-un univers paralel

Editura Berg

Genul: Young Adult
Anul apariţiei: 2018
Nr. de pagini: 356
“Eu sunt Pluto… Mică, neînsemnată, rece. Pe zi ce trece, mă scufund tot mai mult în ceea ce mi-a fost sortit să fiu, îndepărtându-mă de idealul meu, de idealul lor. Mi-au imprimat acum mult timp ideea că trebuie să fiu un Soare. Mare, impunător, indispensabil. Nu sunt așa. N-am fost niciodată și nici nu voi fi. Trebuie să mă obișnuiesc cu asta. Ei trebuie să se obișnuiască. În orbita mea, Soarele a dispărut de mult, iar falsul, ce nici măcar nu îi seamănă, nu o să îmi fie exemplu. N-o să fiu niciodată mai mult sau mai puțin decât sunt astăzi. Sunt tot ce am nevoie ca să fiu distrusă. Sunt o armă împotriva lor… împotriva mea. Nu degeaba numele meu e Armarria… Hayili Armarria Hatsya Liliane Thompson.”
Cu o copertă interesantă și care stârnește curiozitatea, sinopsisul Clonei nu mi-a dat nici cea mai mică idee despre conținutul cărții. Bănuiesc că autoarea a dorit să facă o analogie între Pluto – cea mai mică planetă din sistemul nostru solar – și părerea pe care o are despre ea însăși personajul principal al cărții, și anume că este mică și neînsemnată. “Clona” este un roman de fictiune, descris de tânăra autoare ca fiind “o combinaţie între ceea ce văzusem în alte cărţi şi filme de acest gen şi ceea ce mi-aş fi dorit să văd. Cu timpul a evoluat, acţiunea fie a devenit mai amplă, fie s-a schimbat cu totul, mesajul a devenit altul, iar personajele nu se mai identifică de ceva vreme cu ceea ce obişnuiau să fie”.
Clona, prima carte a seriei Într-un univers paralel, ne spune povestea unei fete roşcate, Hayili Armarria Hatsya Liliane Thompson, o adolescentă cu o viaţă zbuciumată.
Povestea începe la nouă ani după moartea tatălui lui Hayili și ne-o prezintă pe ea la o cursă de mașini, fata fiind de neîntrecut și câștigând fiecare cursă, acest lucru aducându-i porecla Regina. Aflăm că are un prieten foarte bun, Edward, un adolescent creț şi simpatic care nutrește sentimente pentru ea și care face parte dintr-o grupare mafiotă, sub conducerea lui Andrew. Relația dintre Ed și Andrew este mai mult decât pare la prima vedere, însă vă las pe voi să descoperiți în ce anume constă.
Simțindu-se oarecum nedreptățită de atenția pe care mama ei i-o acordă Meissei – sora geamănă a lui Hayili – personajul nostru se avântă într-o lume întunecată, o lume a curselor de mașini, a răpirilor și a situațiilor tensionate. Din păcate, la acest capitol autoarea nu m-a prea convins, deși are potențial. Când dorești să introduci cititorul în lumea mafiei, trebuie să-l faci să simtă pericolul, să-i transmiți tensiunea și să-i ridici adrenalina, lucruri pe care eu nu le-am simțit. Dacă ar fi să fac o comparație cu alte cărți de același gen, de exemplu Iubire periculoasă a Georgianei Sandu, unde pericolul și teama le simțeai chiar și după ce terminai de citit, atunci Raluca Iacob mai are de lucru. Ideea cărții mi s-a părut interesantă, însă unele scene mi s-au părut prea puțin dezvoltate, părând aproape neterminate, iar altele dezvoltate prea mult. Este însă un roman de debut și sper că autoarea va evolua pe parcurs din punct de vedere al stilului de scriere.
Revenind la povestea de faţă, după câștigarea unei curse, Andrew o dorește pe Hayili în gruparea lui, oferindu-i chiar și o sumă de bani pentru acest lucru. Cu toate acestea, nu doar felul în care conduce fata este motivul pentru care o dorește lângă el, dar vă las pe voi să-i descoperiți motivaţiile, şi mai ales de ce este el denumit și Coșmarul.
Hayili acceptă și se instalează în casa lui Andrew, unde acesta locuia împreună cu alți membri ai grupării lui. Atmosfera de aici este destul de relaxantă, chiar amuzantă pe alocuri, cu mici rivalități care se regăsesc peste tot în asemenea situații, dar care dovedește că Andrew chiar ține la oameni lui și îi ține uniți.
Andrew cunoaște foarte bine atât trecutul fetei, cât și al familiei acesteia, iar atunci când află de la acesta o mulțime de lucruri pe care nu le știa, viața lui Hayili este zdruncinată din temelii. Află despre Michael și ce relație a avut cu tatăl ei, dar asta e o răsturnare de situație pe care vă las să o descoperiți singuri.
Deși Andrew dă impresia că e îndrăgostit de Hayili și că dorește să o ocrotească, descoperim că el încă suferea după fosta sa iubită cu care Hayili semăna izbitor de mult, aproape ca o clonă. Pe mine personal povestea lor de dragoste nu m-a convins. Îmi este greu să cred că poți ajunge să iubești un om care, beat fiind, te violează și te umple de vânătăi. Cartea are și momente puțin mai tensionate, cum ar fi cele când este răpită Hayili sau când este răpită Meissa. Cine și de ce le răpesc rămâne să citiţi, dacă sunteți curioși să aflaţi.
Finalul cărții ne lasă în aer, cititorul rămânând cu speranța că vor fi elucidate în următoarea carte mai multe din secretele acestui prim volum. Mi-ar plăcea să văd o atenție mai mare la documentare și, așa cum am mai spus, sper la o evoluție a modului de scriere, dar apreciez „Clona” ca fiind un roman de debut promiţător. Felicitări autoarei că şi-a văzut împlinit visul de a-și ţine în mână cartea publicată și aștept cu curiozitate următorul volum.
“Apăsă cu lentoare pedala de acceleraţie, oftând prelung. Se împlineau nouă ani de la moartea lui, dar cumva încă îi era greu să accepte faptul că nu avea să-l mai revadă vreodată.Timpul nu reuşise să vindece rănile lui august şi probabil nu avea s-o facă niciodată, iar Hayili era perfect conştientă de asta. Se lăsă moale pe spătarul scaunului, încercând să scape de nodul ce i pusese în gât. Rememora cu o groază mocnită ziua de doisprezece, ziua în care se schimbase totul.
“ Se concentră în minutul ce urmă pe bărbatul din faţa ei, în încercarea disperată de a-şi găsi vorbele. Faţa sculptată parca de cel mai priceput artist, cu pomeţi pronunţaţi şi maxiliar poate prea bine definit, era încadrată de cârlionţi dezordonaţi de culoarea cojilor de anason, ce îi ajungeau până în vârful osului zigomatic. Pielea îi era de un rozaliu pal, înspre faţă având însă tendinţa să pară alb-bolnav, cel puţin în acel moment. Umerii îi erau laţi, iar braţele lucrate, acest detaliu fiind lăsat la vedere de tricoul alb ale cărui mâneci abia treceau de jumătatea braţelor sale lungi. Felul în care lumina împrăştiată şi difuză a lămpilor ce se aflau total fără sens pe câmp, la distanţe egale, cădea pe el îl făcea să pară un fiu al lui Adonis sau poate Adonis în persoană, dar ea simţi că îl are în faţă pe nimeni altul decât Hades

Mulţumim Editurii Berg pentru cartea „Clona” de Raluca Iacob

Cartea poate fi comandată de pe edituraberg.ro

Recenzii Editura Berg

About Author

16 comentarii

  1. Multumesc pentru impresii, Caro si felicitari pentru recenzie! Chiar eram curioasa in privinta acestei carti, asa cum ai spus si tu, mi-a atras atentia in primul rand coperta, apoi faptul ca am aflat ca autoarea e foarte tanara, o eleva de liceu, bravo ei! Recunosc insa ca fragmentul de pe coperta a patra m-a dus cu gandul la o carte gen SF…

  2. Mirela Barbălată on

    Felicitări, Caro pentru recenzie! M-ai făcut curioasă în privința cărții şi acum aştept şi continuarea .
    Felicitări autoarei, spor la scris şi succes!

  3. Felicitari pentru recenzie. Unde se petrece actiunea si cand? Numele personajelor sunt cam ciudate, nu pot sa imi dau seama unde sa le plasez.

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Felicitari Caro pt recenzie! Deoacamdata astept sa vad ce imi spui si de volumul 2!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: