Delicatese Literare
Recenzii

Clubul crimelor de joi de Richard Osman, Editura Crime Scene Press – recenzie

Clubul crimelor de joi

(The Thursday Murder Club – 2020)

Richard Osman

Editura Crime Scene Press

An aparitie: 2020

Nr. pagini: 408

Traducător: George Arion Jr.

 

#1 bestseller Sunday Times, tradus în 37 de țări

Romanul care a stabilit un nou record de vânzări în Marea Britanie – peste 250 000 de exemplare vândute la o lună de la lansare

Declarată cartea anului 2020 de rețeaua de librării W H Smith

Richard Thomas Osman este un prezentator, producător, comediant și scriitor englez.

Într-un sătuc liniștit pentru seniori, patru pensionari excentrici care au legat o prietenie improbabilă se întâlnesc o dată pe săptămână ca să rezolve cazuri de crimă rămase neelucidate.

Dar când un om e ucis chiar sub ochii lor, Clubul Crimelor de Joi se pomenește aruncat în mijlocul primei sale anchete adevărate.

Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron poate că au o vârstă venerabilă, dar mai au încă destui ași în mânecă.

Ajutați de o tânără polițistă dornică să se afirme și de un inspector-șef căruia nu-i mai lipsește mult să-și ia lumea în cap, echipa noastră strălucită, dar absolut neobișnuită trebuie să salveze locul care le-a devenit cămin, dar și să demaște mintea diabolică din spatele complotului.

„O sursă de delectare.” – Kate Atkinson

„Deșteaptă și amuzantă. Fabulos de bună.” – Ian Rankin

„Pe măsură ce numărul cadavrelor crește și aflăm mai multe despre viața și patimile lui Joyce, Ibrahim, Ron și Elizabeth, e imposibil să nu ajungi să-i încurajezi – și să speri că o să-i întâlnești din nou cât mai curând.” – The Times, Crime Book of the Month

„Una dintre cele mai plăcute cărți ale anului… Bine scrisă, amuzantă și minunat de generoasă… Marele farmec al Clubului Crimelor de Joi e că e mult mai mult decât un roman de suspans. Pe lângă faptul că aduce un omagiu iubirii care durează o viață, laudă și prieteniile în care ne găsim sprijin când trecem prin vicisitudinile vieții.” – Daily Express

„Inteligentă, caldă și înțeleaptă, cu personaje irezistibile, e unul dintre cele mai fermecătoare romane ale anului.” – Daily Mirror

Mai în glumă, mai serios, v-ați gândit vreodată unde o să petreceți anii care vă mai rămân atunci când nu o să mai aveți puterea să fiți independenți 100%? Când un drum la doctor este echivalentul unui marș de 20 km, când sacoșele cu cumpărături vi se par mai grele decât greutatea voastră, când nu mai bate nimeni la ușă iar copiii sunt prinși în propriile lor probleme și vă vor vizita extrem de rar, când nu mai ai pe nimeni de vârsta ta cu care să te întreții, să te plimbi, când vrei să fii util dar te simți inutil? Când nu știi dacă vei mai apuca ziua de mâine, dacă vei mai simți căldura soarelui, dacă vei mai vedea frunzele, florile, sau vei mai putea privi stelele, și fiecare zi o trăiești ca și cum ar fi ultima, cu amintiri, imagini sau frânturi de întâmplări din trecut?

Eu m-am gândit și nu sunt morbida, este un lucru firesc pentru mine să mă gândesc la situațiile care se pot ivi „când va fi să fie”, să fac calcule în funcție de cum „dă cu zarurile” destinul. Și îmi doresc să stau printre cei de vârsta mea, să deapăn amintiri, să leg prietenii cu cei care-mi împărtășesc pasiunile, într-un loc liniștit, departe de agitația orașului, rupt parcă din povesti, exact așa cum se întâmplă în romanul „Clubul crimelor de joi” scris de Richard Osman, un mistery excelent creionat cu talent și imaginație de către autor.

Cooper Chase este un sat pentru seniori, din Anglia, un domeniu extraordinar pe care se găsesc locuințele rezidentilor, piscină, teren de golf, azilul, un cimitir, unde pensionarii au diverse activități, organizează cluburi, fără a mai pune la socoteală faptul că o expertă vine și le predă noțiuni despre utilizarea tehnologiei digitale iar o agentă de politie ține prezentări despre cum să trăiască în siguranță fără să li se întâmple lucruri rele într-o lume nebună. Pensionarii pot ieși să se plimbe în afara domeniului, pot merge în excursii, se pot întâlni cu familiile, le pot vizita, avantajul acestui loc fiind că aici seniorii pot fi cu cei de vârsta lor, pot face activități în grupuri, pot fi unii în preajma celorlați și nu izolați, neîngrijiți și singuri.

Patru pensionari formează „Clubul crimelor de joi”, patru personalități complexe care fac deliciul acestei cărți, fiecare cu propria poveste de viata: Elizabeth – cea curioasă, cu mintea brici, competentă și stăpână pe sine, Ibrahim – fost psihiatru, meticulos, cel care rezolvă conflicte, Ron – fost lider de sindicat, agitat, gălăgios și neîncrezător, și Joyce – cea tăcută, fostă asistentă medicală, calmă, bună observatoare.

Distracție, un pahar de vin și studiul unor crime nerezolvate, iată ce fac seniorii din acest club în zilele de joi, totul pentru propria plăcere și din spirit de aventură. Între cei patru s-a legat o prietenie trainică, fiecare are bucata lui în care excelează, sunt înzestrați cu logică detectivistică și mai ales curiozitate și entuziasm. Se simt utili dacă reușesc să dezlege enigmele din jurul unor cazuri nerezolvate, simt că obțin un avantaj în fata bătrâneții, că dau cu tifla tuturor celor care cred că nu sunt decât niște bătrâni firavi care stau cuminți și își așteaptă sfârșitul. Mi-a plăcut mult această „gașcă” de pensionari, mi-a plăcut și umorul fin, sec, englezesc, cu care Richard Osman și-a înzestrat personajele, m-a înduioșat atmosfera de prietenie și aventură din jurul lor, dar cel mai mult m-au emoționat poveștile lor de viata despre iubirile care durează până la sfârșit, despre familii, copii și prieteni. Pe Elizabeth am adorat-o pentru istețime, spontaneitate și curaj, rolul jucat de ea aducându-mi aminte de un alt personaj feminin pe care îl ador, extraordinara Melania Lupu, din seria cu același nume scrisă de doamna literaturii polițiste românești, Rodica Ojog-Brașoveanu.

Proprietarul acestui domeniu este Ian Ventham, un tip lacom, urâcios, pe care niciun rezident nu-l place, viclean și profitor, un tip pentru care banii înseamnă totul. Tocmai această lăcomie îl determină pe Ian să-l concedieze pe constructorul cu care realizase proiectul Cooper Chase, un alt tip dubios, cu trecutul pătat de numeroase infracțiuni și fărădelegi. Cert este că, în aceeași zi, constructorul este concediat de către Ian și, câteva ore mai târziu, ucis în propria casă.

Așadar, cei patru ”criminaliști amatori” au un nou caz de elucidat, pornind într-o aventură ce le va depăși așteptările pentru că lucrurile se complică și mai tare când Ian, proprietarul domeniului, este ucis și el. Si dacă vă mai spun că misterul din jurul acestor două crime se adâncește și mai mult în momentul în care este descoperit și un schelet, veți avea o privire de ansamblu asupra circumstanțelor în care se vor desfășura acțiunile celor patru pensionari cuprinși de „febra” detectivistică.

Aparent inocenți și neputincioși, cei patru seniori stăpânesc perfect arta disimulării, reușesc să fie echilibrați, să-și gestioneze foarte bine acțiunile, își creează atuuri, descoperă probe, obțin informații, investighează și folosesc tactici prin care îi surprind pe cei doi politiști anchetatori, îi exasperează, îi determină să le recunoască meritele, făcând front comun unii cu altii pentru prinderea celui/ celor vinovați.

O anchetă complexă ca un puzzle complicat, urmăriri, droguri, spălare de bani, escrocherii, răzbunări și, bineînțeles, crime, cu rădăcini adânci în trecut, o investigație în care secretele sunt divulgate și enigmele sunt elucidate, în numele dreptății, cu ajutorul unor oameni care, deși par fragili, o copie ștearsă a celor care au fost cândva, își mențin încă spiritul viu, înflăcărat.

Dacă v-am tentat cu impresiile mele, vă invit să-i cunoașteți pe detectivii amatori din „Clubul crimelor de joi” și să vă delectați cu un mistery deosebit pe care îl recomand cu multa plăcere.

Fragment:

„Cooper Chase se trezește mereu devreme. Pe când vulpile își termină rondul de noapte și păsările încep să facă prezența, primele ceainice șuieră și lumina lămpilor de pe noptiere se aprinde în spatele perdelelor trase. Articulațiile dimineții prind viață cu un scârțâit. Aici nimeni nu înșfacă din mers o felie de pâine prăjită grăbindu-se să prindă un tren de dimineață spre birou, nimeni nu pregătește pachetul cu mâncare înainte să-i trezească pe copii, însă chiar și asa sunt multe de făcut. Acum mulți ani, toată lumea de aici se trezea devreme pentru că erau multe de făcut și puține ore într-o zi. Acum se trezesc devreme pentru că sunt multe de făcut și puține zile rămase.”

Cartea Clubul crimelor de joide Richard Osman poate fi comandată de pe crimescenepress.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți thriller

Recenzii și prezentări cărți cu mister

Recenzii și prezentări cărți Editura Crime Scene Press

10 Comments

  • anasylvi

    Foarte tentanta recenzia, imi plac cartile cu seniori care au o pasiune, fiindca pasiunea e cea care te face sa te simti tanar si fara de care esti batran la orice varsta, dar nu neaparat si intelept. Partea de blazare si stagnare, mai degraba. Clubul mi-a amintit de cel al lui Hendrik Groen, desi aceia aveau alte preocupari, iar institutia unde locuiau nu era exact un paradis al varstnicilor, ci mai degraba o demonstratie a deficientelor ce exista in sistem in privinta celor din aceasta categorie, chiar si in tarile dezvoltate din Vest. Imi place mult Melania Lupu, sunt sigura ca batraneii din carte sunt fermecatori si mi-ar face placere sa citesc romanul recomandat de tine.Multumesc!

  • Mirela Barbălată

    O recenzie incitantă, care suscită interesul! Cel puțin mie! Felicitări!
    Sunt sigură că povestea va fi pe placul meu . Mulțumesc pentru recomandare!

  • Oli

    Foarte frumoasa, emoționantă și captivantă recenzie, felicitări Carmen și mulțumesc pentru recomandarea deosebită, mi-ar plăcea să citesc această carte!

Spune-ți părerea!