Codex Aureus nume de cod Vol. 1 de Silviu Radu – recenzie

Codex Aureus, nume de cod Vol. 1

Silviu Radu

Editura Proilavia Braila

Anul apariției: 2017

Nr. de pagini: 266

“Când am început să scriu primul roman din ce va fi trilogia “Codex Aureus”, am chibzuit bine, gândindu-mă că eu, ca cititor, n-aș vrea să las cartea din mână până nu ajung la ultima filă. Aș citi pe nerăsuflate doar o poveste în care suspansul, istoria și acțiunea se îmbină deplin, fără să le pot vedea separat.

Cred că scrisul nu este o profesie, ci o pasiune care te consumă fără oprire, la fel de tare cum cred că doar un spirit liber poate învinge timpul. Prima parte a trilogiei nu doar că învinge timpul, dar îl face să devină mic în fața unor mize uriașe. Personaje care te duc în prezent țes intrigi adânci pentru un trecut atât de îndepărtat.

Îmi doresc ca fiecare pagină din roman să vă facă să așteptați cu sufletul la gură și următoarele două părți.“

Se ştie că preferatele mele sunt romanele de dragoste cu final fericit, dar de data aceasta Codex Aureus. Nume de Cod m-a făcut să uit de toate poveştile de dragoste şi să citesc cartea cu sufletul la gură.

Este o carte foarte bine scrisă, iar dacă nu eşti foarte atent nu mai ştii unde-i realitatea şi unde-i ficţiunea. Până să ţin în mână această carte nu ştiam despre Codex Aureus şi, înainte de a mă apuca de citit, m-am documentat ce înseamnă acesta pentru țara noastră. Iată ce am găsit pe wikipedia:

„Codex Aureus este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch situată în Germania, în apropierea graniței cu Belgia.

În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas (Evanghelie pictată cu aur având legătură din tăblițe de fildeș).

Acest vechi manuscris latin a fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare (742-814).

Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul (adică evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan din Noul Testament)

Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, filiala Bibliotecii Naționale, deține prima parte a Tetraevanghelului (respectiv evangheliile lui Matei și Marcu), 111 foi, cealaltă parte cu evangheliile lui Luca și Ioan (124 foi) se află în proprietatea Bibliotecii Apostolice Vatican din Roma (Pal. lat. 50). Coperțile 1 și 4, lucrate în plăcuțe de fildeș, se află la Londra și Roma. Așadar acest manuscris, de o valoare științifică și artistică unică, este dezmembrat în 4 părți, care se află în 3 țări. Acest „dezastru” s-a produs datorită următoarelor fapte: În anul 1555, principele Frederic de Hessen a preluat manuscrisul în propria-i bibliotecă – și anume, biblioteca imperială din Heidelberg. În anul 1622, în timpul războiului de 30 de ani, orașul Heidelberg a fost asediat, biblioteca imperială ajungând forțat la prințul Bavariei, Maximilian.

Se presupune că un soldat a rupt manuscrisul în două – în vederea comercializării. Fragmentul I a fost găsit la Viena, în biblioteca arhiepiscopului Christoph Anton Migazzi, cardinalul orașului și, fragmentul II, la biblioteca Vaticanului. În anul 1785, Ignațiu Batthyany, episcopul Transilvaniei a cumpărat „aere parato” (cu banii jos) întreaga bibliotecă a cardinalului.

Așa a ajuns Fragmentul I din Codex aureus în proprietatea Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, întemeiată în anul 1786 de episcopul bibliofil Ignațiu Batthyany.

Legătura din piele a Fragmentului I, aflat în România, a fost realizată ulterior (sfârșitul secolului al XVIII-lea).

Cu ocazia serbărilor de la Aachen (1965), s-a organizat o expoziție de evocare a epocii carolingiene. Cu această ocazie Codexul (fragmentul I de la Batthyaneum) s-a întâlnit pentru prima oară cu părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș).

Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui și implicit a artei grafice carolingiene: „Das Lorscher Evangheliar”. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen (1967). Format in folio, pe hârtie satinată.” Sursa: Wikipedia

Scrie foarte clar la începutul cărţii că este o ficţiune şi orice asemănare cu personajele din viaţa reală este pur întâmplătoare, dar, nu odată, am avut sentimentul de deja-vu, ca și cum aș fi fost martoră prin intermediul media, la evenimentele petrecute în carte.

Cartea beneficiază de un design deosebit şi se vede că autorul a ţinut foarte mult ca aceasta să aibă un impact puternic asupra cititorului, inclusiv vizual. Coperţile sunt de o foarte bună calitate şi scot în evidenţă atenţia autorului pentru detalii. Firul de culoare galbenă folosit pe post de semn de carte m-a dus cu gândul la o carte foarte valoroasă, poate chiar la Codex Aureus.

Codex Aureus. Nume de cod îşi începe povestea în anul 1964 la Alba Iulia, la Biblioteca Batthyaneum când un tânăr, ale cărui identitate şi apartenenţă le vom afla mai târziu, intră în încăperea unde se afla manuscrisul şi îl fură, în locul celui original el lăsând un manuscris identic.

Aşa cum am specificat, acţiunea începe în anul 1964 şi autorul ne poartă până prin anul 2016, pe parcursul cărții având parte de tot felul de răsturnări de situaţie. Nu pot să spun că exista un personaj principal, fiecare dintre ele având propria însemnatate în rolul pe care îl joacă şi în interesele  pe care le apară.

Toată cartea se învârte în jurul manuscrisului, şi de multe ori nu mai ştiam cine îl protejează sau cine vrea să îl fure pentru a-l vinde mai departe. Apar atât de multe răsturnări de situaţie încât nu ştii cum să reacţionezi şi nu îţi vine să crezi că aşa ceva este posibil. Uneori ai impresia că toată lumea, sub o formă sau alta, este implicată. Când am crezut că am găsit un personaj care apără interesele ţării noastre, autorul mi-a spulberat speranţa şi m-a facut să îmi dau seama că, de fapt, toată lumea îşi vedea propriul interes. Niciodată nu am fost de acord ca religia să se implice în politica unei ţări sau acţiunile ei să se întrepătrundă cu cele ale serviciilor secrete. În mod normal, serviciile secrete ar trebui să protejeze interesele țării pe care o reprezintă, nu să facă jocurile străinătăţii.

O să încerc să vă spun care au fost pasajele care mi-au plăcut sau mi-au atras atenția în mod deosebit în carte.

Un astfel de moment a fost când unul dintre personaje, Bădescu Tofan, îşi depune jurământul în cadrul unei şedinţe secrete care are loc la Paris.

“Frate Bădescu, acum aşteptăm de la tine să ne aduci acasă manuscrisul scris cu sângele generaţiilor noastre. Fraţii de dinaintea ta nu au reuşit, aşa că le retragem sprijinul frăţiei. Frate Bădescu, adu` Codex Aureus Sfântului Scaun şi noi ne vom închina ţie pururea.”

Al doilea moment care m-a marcat foarte tare şi care m-a dus cu gândul la o tragedie reală din zilele noastre ar fi următorul:

“ – Stai liniştit, că după ce iese neamţul tău preşedinte, am să vorbesc cu echipa tactică să creeze un mare eveniment emoţional în aşa fel încât voi să puteţi să scoateţi lumea în stradă şi să scăpaţi de el… asta dacă nu cumva prietena noastră doamna Elena Tundrea, aici de faţa, are ceva compromiţător despre Victor Ronta care ne-ar fi de folos să-l închidem, ţinând cont că ştiu că adjunctul tău, frate Mario, o are iubită pe şefa procurorilor.”

Cartea are toate elementele ca să devină o lectură plăcută. Găsim la tot pasul intrigi, comploturi, secrete, oamenii care mor, dar care apoi sunt văzuţi în viaţă şi, la un moment dat, apare şi acel strop de iubire care îi dă un alt aer cărții. În acest caz, iubirea a murit prematur, nu a apucat să prindă aripi şi să zboare către fericire. Să te fereşti din calea femeii care a fost dezamăgită în dragoste, care a trebuit să piardă rodul iubirii, căci poţi fi sigur că aceasta va căuta răzbunare şi nu va renunţa până nu te va vedea căzut la pământ.

Vă recomand cu tot dragul această carte care ar trebui citită şi apoi analizată.

Valorile ţării – indiferent că este vorba de manuscrise foarte vechi şi valoroase sau de oameni care trec graniţa ţării pentru că în țara lor nu le sunt recunoscute meritele – ar trebui apreciate şi păstrate de către stat, care ar trebui să fie mai implicat şi să încerce să păstreze valorile în ţara de origine. Este o lectură care invită la reflecție și oferă multe teme de gândire.

Vă invit să descoperiţi o poveste foarte interesantă, plină de intrigi și de răsturnări de situaţie, şi să aflaţi la sfârşit cine a câştigat în cele din urmă şi dacă prețiosul Codex Aureus a rămas în ţară sau nu.

Vă doresc lectură plăcută.

Mulțumim autorului Silviu Radu pentru cartea Codex Aureus oferită pentru recenzie.

Cartea poate fi comandată de pe libris.ro, emag.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români