COLECȚIA CLASICI PENTRU PRIMII CITITORI – EDITURA PARALELA 45

COLECȚIA CLASICI PENTRU PRIMII CITITORI

La Editura Paralela 45 a apărut o colecție splendidă și foarte binevenită – Clasici pentru primii cititori – care cuprinde povești clasice îndrăgite, adaptate pentru cei mici. Traducător: Dașa Suciu

Textele sunt adaptate astfel încât să fie accesibile, ușor de citit și de înțeles de către cititorii de peste 6 ani. Într-un format de 13×20 cm, având fiecare câte 64 de pagini, îmbogățite cu minunate ilustrații alb-negru și cu coperți foarte atrăgătoare, cărțile vin însoțite și de către un frumos semn de carte.

Vă recomandăm, și vă invităm să descoperiți minunatele povești ale colecției, ideale pentru a fi savurate în vacanța de vară!

• Alice în Țara Minunilor – Lewis Caroll
• Anne de la Green Gables – Lucy Maud Montgomery
• Black Beauty – Anne Sewel
• Cartea junglei – Rudyard Kipling
• Chemarea străbunilor – Jack London
• Comoara din insulă – Robert Louis Stevenson
• Grădina secretă – Frances Hodgson Burnett
• Heidi, fetița munților – Johanna Spyri
• Micuțele doamne – Louisa May Alcott
• Oliver Twist – Charles Dickens
• Peter Pan – J. M. Barrie
• Robin Hood – Henri Gilbert
• Robinson Crusoe – Daniel Defoe
• Tom Sawyer – Mark Twain
• Vîntul prin sălcii – Kenneth Grahame
• Vrăjitorul din Oz – L. Frank Baum

Alice în Țara Minunilor

(Alice in Wonderland – 1865)

Lewis Caroll

Ilustrator: Mel Howells

Lewis Carroll (pseudonimul lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 la Daresbury – d. 14 ianuarie 1898 laGuildford) a fost un prozator, matematician, logician, cleric și fotograf englez. Într-o epocă victoriană în care erau la modă povestirile sentimentale, Lewis Carroll a creat o literatură pentru copii marcată de fantezie, umor absurd și satiră. Scrierile sale cele mai apreciate din acest domeniu sunt: Alice în Țara Minunilor (Alice`s Adventures in Wonderland) (1865); Alice în Țara Oglinzilor (Through the Looking Glass) (1872).

Mergi pe urmele curioasei Alice, care se aventurează în vizuina Iepurelui Alb și ajunge în lumea magică din Țara Minunilor, un tărâm cu personaje de neuitat, precum Pisica de Cheshire și Regina de Cupă.

Acțiunea se petrece în epoca victoriană și are ca punct de pornire pățania lui Alice, o fetiță de șapte ani, care, în timp ce se plimba vara pe malul apei împreună cu sora ei, vede un iepure alb care vorbește în timp ce fuge prin fața ei, și, intrigată, îl urmărește, căzând astfel printr-o gaură de iepure în Țara Minunilor, unde va întâlni diferite personaje, își va schimba dimensiunea de câteva ori, va fi nu doar martora diferitelor întâmplări ce au loc în acea lume magică, fantastică, dar va și interacționa cu personajele apărute în cale. O poveste în care apar creaturi stranii și fascinante, precum Iepurele Alb, Iepurele de Martie, Pisica-Cheshire, Pălărierul nebun, Regina și Regele de Cupă, Valetul de Cupă sau Falsa Broască Țestoasă, care continuă să încânte generații de copii, o „carte a cărților“, care solicită imaginația micilor cititori, amuzând și vrăjind deopotrivă cititori de toate vârstele care și-au păstrat sufletul de copil. O carte care prilejuiește cititorilor săi o experiență unică, uluitoare și surprinzătoare. Personajul Alice, micuța eroină, a devenit un adevărat simbol cultural. Cartea a cunoscut numeroase ediții și a fost ecranizată, de referință fiind adaptarea cinematografică din 1951 a lui fiind Walt Disney.

Să pășim în poveste:

Era o zi însorită, iar Alice stătea cu sora ei pe malul râului. Căldura o moleșise destul de mult și, neavând nimic de făcut, începuse să se cam plictisească. Tocmai se întreba dacă ar putea să-și adune
puterile ca să culeagă margarete pentru o ghirlandă, când un Iepure Alb cu ochii roz a trecut în fugă pe lângă ea. Alice nu i-a dat prea mare atenție, până când l-a auzit bombănind de unul singur:
— Vai de mine, vai de mine! O să întârzii! Apoi, când acesta a scos un ceas din buzunarul jachetei, Alice a sărit în picioare și l-a privit cu interes.
Fata s-a luat după urecheat, traversând câmpul, și l-a privit strecurându-se în gaura unei vizuini de iepure. Fără a se gândi la urmări, Alice a coborât după el.

Anne de la Green Gables

(Anne of Green Gables – 1908)

Lucy Maud Montgomery

Ilustrator: Mel Howells

Lucy Maud Montgomery a fost o scriitoare canadiană care și-a început cariera scriind pentru un ziar din Halifax, Canada. Revenită în Insula Prințului Edward, unde s-a născut, L.M. Montgomery a continuat să scrie. Romanul Anne de la Green Gables a devenit rapid un mare succes, aducându-i autoarei recunoașterea internațională. Cartea a fost tradusă în 36 de limbi și a intrat în Top 25 cele mai bine vândute cărți ale tuturor timpurilor.

Anne Shirley este o fetiță orfană, dornică să‑și găsească o familie. Cât de mare îi este bucuria atunci când frații Cuthbert hotărăsc să o adopte. Cum însă planurile ei par să îi aducă doar necazuri, va fi Anne acceptată la Green Gables?

Scris pentru toate vârstele, „Anne de la Green Gables” este un roman clasic, devenit bestseller de la prima apariție. O poveste fermecătoare și înduioșătoare care urmărește  maturizarea unei fetițe, Anne Shirley. Marilla și Mathew – soră și frate de vârstă mijlocie, necăsătoriți -, locuiesc în Avonlea, Canada, pe Insula Prințului Edward (care este locul natal al autoarei Lucy Maud Montgomery, iar dragostea pentru acest ținut se simte din toate descrierile întâlnite în carte), la ferma Green Gables. Având nevoie de un ajutor la fermă, cei doi s-au hotărât să înfieze un băiat, căruia să îi ofere în același timp un cămin. Însă, din cauza unei neînțelegeri, le este trimisă o fetiță, o orfană în vârstă de unsprezece ani. O lectură pentru toată familia, plină de căldură, emoție, umor, o poveste despre iubire necondiționată, altruism, bunătate, prietenie, recunoștință, cu personaje ușor de îndrăgit și admirat.

Să pășim în poveste:

Într-o după-amiază însorită de iunie, doamna Rachel Lynde broda la fereastra bucătăriei, când ceva ciudat i-a atras atenția. Amicul ei, domnul Matthew Cuthbert, îmbrăcat în cel mai bun costum, mâna trăsura peste deal, plecând din Avonlea.
«E chiar Matthew Cuthbert de la Green Gables, şi-a spus doamna Rachel. Ce treabă ar putea avea de pleacă din Avonlea, când ar trebui să-și sădească napii, cum fac ceilalți fermieri?» Pentru astfel de momente îi plăcea doamnei Rachel Lynde să lucreze la fereastră, care avea poziția potrivită pentru ca ea să observe și să afle cam tot ce se petrece în Avonlea. De la fereastră, putea să urmărească cu privirea ei pătrunzătoare tot ce se întâmpla în oraș, dar și în împrejurimi.

Black Beauty

(Black Beauty – 1877)

Anne Sewel

Ilustrator: Joëlle Dreidemy

Autoarea Anna Sewell (1820-1878) a scris povestea frumosului armăsar negru în ultimii ani ai vieții și a murit la cinci luni de la publicarea acesteia. Cu toate astea, a apucat să vadă succesul de care s-a bucurat povestea lui Black Beauty încă de la publicare. Astăzi, cu peste cinci milioane de exemplare vândute, Black Beauty este una dintre cele mai de succes cărți din toate timpurile.

Cartea urmărește aventurile lui Black Beauty, petrecute în Anglia Victoriană. Căluțul are parte de multe pericole și emoții, precum supraviețuirea dintr‑un grajd în flăcări ori salvarea stăpânilor săi. Oare va afla Black Beauty ce înseamnă iubirea și curajul?

Black Beauty este una dintre cele mai frumoase povești cu animale scrise vreodată. Această povestire clasice a cucerit inimile și a înflăcărat imaginația a generații întregi de tineri cititori.  Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva frumosului și curajosului armăsar negru, care își rememorează viața începând din copilărie până la bătrânețe.

Să pășim în poveste:

Pe vremea când eram mânz, trăiam cu mama mea pe o pajiște minunată, la marginea căreia se afla un lac cu apă cristalină. În timpul zilei, alergam alături de mama, iar noaptea dormeam lângă ea. Când era cald, stăteam la umbra copacilor, iar când era frig, ne adăposteam într-un grajd călduros și uscat. Pe mama o chema Ducesa. Stăpânul nostru avea multe animale, dar pe ea o îndrăgea cel mai mult. În fiecare zi, când venea la noi, el o mângâia ca și cum ar fi fost copilul lui. Era blândă și înțeleaptă, şi pentru asta o iubea mult. Ca şi mine. Pe câmpul de lângă noi trăiau șase mânji. Erau mai mari decât mine, dar mă distram de minune alergând în galop cu ei, de-a lungul câmpului. Uneori, joaca devenea cam dură, căci mânjii se loveau cu copitele și încercau să se muște de gât. Într-o zi, când joaca noastră a devenit prea înflăcărată, mama m-a chemat la ea cu un nechezat.
— Trebuie să mă asculți cu atenție, fiule. Sunt niște mânji buni, dar sunt cai de căruță și nu știu să se poarte. Tu ai fost crescut așa cum trebuie. Tatăl tău a câștigat multe trofee la curse, iar pe mine nu m-ai văzut niciodată să lovesc cu copitele sau să mușc.

Cartea junglei

(The Jungle Book – 1895)

Rudyard Kipling

Ilustrator: Alex Paterson

Rudyard Kipling (N. 30 decembrie 1865, Bombay, India – d. 18 ianuarie 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele „Gunga Din” (1892) și „If— ” (1895), numeroase schițe și nuvele. În 1934 i s-a acordat, alături de William Butler Yeats, Premiul Gothenburg pentru Poezie. În timpul vieții a fost considerat un remarcabil poet și i s-a oferit un titlu nobiliar și postul de poet laureat – ambele refuzate de Kipling.

„Deși un străin pentru mine, Kipling este cel mai remarcabil om pe care îl cunosc – eu fiind al doilea. Noi doi suntem stăpâni peste întreaga cunoaștere: el știe tot ce poate fi știut, iar eu știu restul.“ – Mark Twain

Urmărește‑l pe curajosul Mowgli, puiul de om care crește în junglă și care se împrietenește cu personaje de neuitat, precum pantera Bagheera și ursul Baloo. Dar legile junglei sunt crude. Oare ce va trebui să facă Mowgli pentru a deveni un bărbat adevărat?

O poveste fascinantă despre viață, supraviețuire, prietenie și singurătate, o evoluție spectaculoasă de la copilărie la maturitate al unui băiat ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un loc exotic, în care lucrurile nu se întâmplă în mod obișnuit. Povestea nemuritoare a orfanului Mowgli crescut în jungla indiană de către lupi și protejat de pantera Bagheera și simpaticul urs Baloo și care trece prin aventuri care mai de care mai palpitante.

Chemarea străbunilor

(The Call of the Wild – 1903)

Jack London

Ilustrator: Vince Reid

Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney (n. 12 ianuarie 1876, San Francisco – d. 22 noiembrie 1916, Glen Ellen, California), scriitor și jurnalist american. Opera sa (care constă în special din romane) are ca subiect existența crudă, sălbatică și spiritul de revoltă și aventură, în care eroii, de o forță fizică și morală supraumană, sunt antrenați într-o luptă brutală pentru supraviețuire. Opere principale: Chemarea străbunilor, (The Call of the Wild, 1903); Lupul de mare (1904); Războiul claselor (War of the Classes, 1905); Colț alb (White Fang, 1906); Călcâiul de fier (The Iron Heel, 1907); Martin Eden (1909); Croazieră cu Snark (The Cruise of the Snark, 1911); Timpul nu așteaptă (1910); Pui de lup (1900); Până la Adam (1907); Dragoste de viață (1907); Revoluție și alte eseuri (Revolution and Other Essays, 1910); John Barleycorn (1913).

Departe, în Nordul înghețat, se află mult aur, dar acolo pot ajunge doar câinii puternici, cum e Buck. După ce este răpit din căminul lui cald şi fericit, Buck descoperă lumea aspră a câinilor de sanie. Oare ce surprize îi va mai rezerva viața?

Să pășim în poveste:

Buck a fost un câine cum n-ai mai văzutaltul. Talia lui uriașă se datora tatălui său, un Saint-Bernard, iar de la mama lui, un câine ciobănesc, moştenise istețimea. Aventurile nenumărate prin care a trecut au început cu stăpânii săi. Dar, într-un final, Buck a fugit în sălbăticie, către libertate. Povestea noastră începe în California cea călduroasă și însorită. În acest stat s-a născut Buck, în casa înstărită a judecătorului Miller. Cât a fost micuț, a dus o viață ușoară şi confortabilă. (…) Se juca prin iarbă și mergea la vânătoare cu fiii stăpânului, iar seara, stătea lungit în fața focului dogoritor și visa. Toți ceilalți câini ai judecătorului îl respectau pe Buck. Pe lângă faptul că era mai mare și mai puternic decât ei, era și mai inteligent. Devenise conducătorul lor, rege peste proprietatea judecătorului. Înțelegea aproape orice, la fel ca o ființă umană. Nu chiar totul… aproape tot. De exemplu, nu știa să citească ziarele. Dacă ar fi citit, ar fi aflat că necazul era pe aproape.

Comoara din insulă

(Treasure Island – 1883)

Robert Louis Stevenson

Ilustrator: Alex Paterson

Robert Louis Stevenson, născut la 13 noiembrie 1850 în Scotia, a fost poet și romancier scoțian, autor de jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului englez. Este cunoscut mai ales pentru cărțile Comoara din insulă și Strania poveste a doctorului Jekyll și a domnului Hyde.

Romanul Comoara din insulă, publicat inițial sub numele The Sea-Cook, a fost dedicat fiului său vitreg Lloyd Osborne şi avea să devină unul dintre cele mai îndrăgite romane de aventuri pentru tinerii cititori din întreaga lume. Un roman cu piraţi, hărţi cu comori, lupte şi înfruntări pe mare, un roman captivant cu momente de suspans bine gradate, scris într-un limbaj savuros şi plin de culoare.

Alătură-te lui Jim Hawkins, care pornește în aventura vieții sale, spre periculoasa insulă a comorii – o călătorie pe mare, unde vei da peste pirați neînfricați, precum John Silver Lunganul.

Robert Louis Stevenson a surprins critica literară engleză în 1883, când a apărut “Comoara din Insulă” care este, indiscutabil, una dintre cărţile clasice ale literaturii universale. Impactul operei în percepția populară este unul de referință, incluzând hărțile de comori cu un „X”, corăbii, peticul negru, insule tropicale și papagalii de pe umerii căpitanilor. Intriga cărții reușește să înflăcăreze imaginația cititorilor încă de la primele pagini, gradând magistral suspansul până la final. Din momentul în care un oaspete ciudat, cu o cicatrice înspăimântătoare pe față, poposește la hanul Amiralul Benbow și până la întoarcerea acasă a norocoasei nave Hispaniola, cititorul urmărește cu emoție aventurile palpitante ale tânărului Jim și maturizarea acestuia, într-un periplu spectaculos.

Povestea începe la mijlocul secolului 18, pe când neîndurătorii pirați cutreierau mările în căutarea unor  comori ascunse, stârnind panică în inimile pașnicilor marinari.

Să pășim în poveste:

Numele meu e Jim Hawkins. Încep povestirea pe când tatăl meu și mama mea erau proprietarii hanului „La Amiralul Benbow“, aflat sus, pe stâncile cu vedere la mare. Cei mai mulți clienți erau oameni politicoși, care locuiau în satul din apropiere. Uneori, stăteau și străini pentru o noapte sau două, dar niciodată mai mult. Totul s-a schimbat când „căpitanul“ Bones s-a mutat la noi. Mâinile lui osoase erau pline de cicatrici și tatuaje, avea părul legat la spate într-o coadă acoperită cu catran, iar haina lui albastră era peticită și zdrențuită. Limbajul necuviincios și comportamentul brutal m-au îngrozit. Nici mama și nici tata nu erau prea mulțumiți, însă plătea în aur, iar noi aveam nevoie de bani.

Grădina secretă

(The Secret Garden – 1910)

Frances Hodgson Burnett

Ilustrator: Mel Howells

Frances Hodgson Burnett (1849-1924) este o cunoscuta autoare de carti pentru copii; a scris, printre altele, Micul lord Fauntleroy si Mica printesa. Gradina secretă este poate cel mai reusit dintre romanele sale – o poveste plina de sensibilitate, in care lumea ni se dezvaluie prin ochi de copil.

Mary este trimisă în Anglia, unde se vede nevoită să locuiască într‑o casă sumbră, în care se simte foarte singură. Ea găsește cheia de la poarta unei grădini părăsite, dar își face și un prieten, pe Dickon. Urmărește povestea pentru a afla ce mai descoperă fetița și ce turnură
va lua viața ei.

Să pășim în poveste:

Când Mary Lennox a fost trimisă pentru a locui cu unchiul ei, toată lumea gândea că este un copil cu o înfățișare dezagreabilă – avea fața palidă, un trup micuț și slab și o figură acră. Mary s-a născut în India, din părinți prea ocupați cu munca și cu petrecerile ca să-și mai bată capul cu un copil neastâmpărat. De îngrijirea ei se ocupa o dădacă, Ayah, care îi îndeplinea copilei toate dorinţele. La doar șase ani, Mary era o fetiță tiranică și egoistă cum nu s-a mai văzut. Pe când avea nouă ani, în complexul militar în care locuiau a izbucnit o epidemie de holeră. Cei care au supraviețuit au fugit, părinții muriseră și ei, iar Mary s-a trezit singură. Astfel, a fost trimisă la conacul Misselthwaite, în Anglia, pentru a locui cu fratele mamei ei, domnul Archibald Craven.

Heidi, fetița munților

(Heidi – 1880)

Johanna Spyri

Ilustrator: Joëlle Dreidemy

Johanna Spyri, pe numele ei, Johanna Louise Heusser, e o scriitoare elvețiană născută în 1827, care și-a petrecut copilăria într-un sat din apropierea munților. Viața liniștită de lângă munte, respectiv din sat, a fost o sursă de inspirație pentru opera sa. Prima ei povestire, A Note on Vrony’s Grave, despre o femeie supusă violenței în familie, a fost publicată în 1880. În următorii ani i-au apărut următoarele povestiri, atât pentru adulți, cât și pentru copii; printre acestea și romanul Heidi, pe care ea l-a scris în doar patru săptămâni.

Heidi iubește viața simplă din munți și e foarte tristă atunci când mătuşa ei o duce să trăiască la oraș. Își face curând noi prieteni, însă îi este dor de bunicul său, de capre și de prietenul ei, Peter. Oare se va mai întoarce Heidi la cei dragi?

Heidi este povestea unei fete orfane care traiește cu bunicul ei în Alpii elvețieni, romanul fiind renumit pentru portretizarea vie a peisajului. Descrierea naturii, inocența copilăriei, lumea văzută prin ochii și sufletul unui copil sunt atuurile acestei fermecătoare povești care, de la apariția sa în anul 1880, a încântat generații de cititori.

Micuța Heidi este o fetiță orfană, rămasă în grija bunicului, un bătrân ursuz, care are o căsuță izolată în munți. De la moartea părinților săi o îngrijise mătușa ei, dar când aceasta a avut șansa de a avea o poziție mai bună în Frankfurt, un copil ar fi încurcat-o, așa că a adus-o bunicului ei. Fetița avea cinci anișori. Tovarăși îi vor fi ciobănașul Peter și caprele lui. Heidi este un copil sensibil, vesel și cu suflet mare, iar povestea peripețiilor ei ne prilejuiește o minunată călătorie în universul copilăriei, în mijlocul întâmplărilor petrecute în mijlocul munților.

Să pășim în poveste:

De la poalele munților, printre pajiști verzi, pe lângă copaci maiestuoși, șerpuiește o cărăruie care conduce spre înălțimi călătorul – însă doar pe cel cu destul aer în plămâni și destulă energie ca să ajungă atât de departe. Pe această potecă, într-o dimineață însorită de iunie, mergeau două fete. Una tânără, înaltă şi voinică, o trăgea de mână pe cealaltă, o fetiță de cinci ani cu părul negru și cârlionțat. Deși fața îi este bronzată, se vede limpede că micuța are bujori în obraji. Nu e de mirare că obrajii ei sunt aprinși, întrucât Heidi, căci așa o cheamă pe fetiță, fusese îmbrăcată cu toate hainele pe care le avea, în ciuda căldurii de afară. Cealaltă fată e Dete, mătușa lui Heidi. Ea urcă poteca de munte fără să se oprească. O femeie cu înfățișare blândă le ajunge din urmă.
— Asta-i fetița surorii tale, cea care a rămas orfană?
— Da, a răspuns Dete, o duc să stea cu Unchiul.
— N-ai minte, Dete? O să vă expedieze înapoi imediat! El nu vorbește cu nimeni și n-o s-o accepte niciodată pe fetiţă să locuiască împreună cu el!

Micuțele doamne

(Little Women – 1868)

Louisa May Alcott

Ilustrator: Joëlle Dreidemy

Louisa May Alcott (1832 – 1888) a fost o scriitoare americană. La nivel mondial a fost celebră ca scriitoare a tertalogiei Little Women, bazată pe experiențele ei din copilărie cu trei surorile ei. A început să scrie pentru a le întreține pe mama și surorile sale. Aboliționistă înflăcărată, a fost soră medicală voluntară în timpul Războiului Civil Amercian, unde s-a îmbolnăvit de febră tifoidă, boală care i-a zdruncinat sănătatea pentru tot restul vieții. S-a făcut cunoscută prin scrisorile sale, publicate sub titlul „Schițe de spital” (Hospital Sketches, 1863), însa cel mai mare succes i-a adus cartea autobiografică „Micuțele doamne” (Little Women, 1868-1869), datorită căreia a scăpat definitiv de datorii. Romanele „O fată demodată”, „Orfanii” și „Băieții lui Jo” s-au bazat pe propriile sale experiențe ca educator.

Poate că Jo și surorile ei au puțini bani, dar sunt pline de iubire și de veselie. Fii alături de ele atât la bine, cât și la rău, și mai ales atunci când descoperă că munca grea și onestitatea oferă cele mai bune recompense, dar și că noii prieteni aduc noi aventuri.

Să pășim în poveste:

Ajunul Crăciunului e ra unul friguros și plin de zăpadă. Surorile March se adunaseră toate în jurul focului și tricotau. Nu prea simțeau că e sărbătoare, căci tatăl lor era plecat la război și nu erau nici bani pentru cadouri.
— Ar fi fost frumos să ne permitem și noi acum niște lucruri drăguțe, a spus Meg, sora cea mai mare.

— Cui îi trebuie lucruri drăguțe? a întrebat cu dispreț Jo, a doua soră ca vârstă. Mie mi-ar plăcea să citesc o nouă carte palpitantă.

Micuța Amy, cea mai mică dintre surori, a oftat adânc.
— Vai, ce n-aș da să am niște creioane noi pentru desen!
— Eu mi-aș dori niște partituri noi, cu melodii frumoase pentru pian, a spus Beth cea liniștită. Dar nu trebuie să ne plângem. Trebuie să fim bune și generoase, ca Marmee.
„Marmee“ era numele de alint pentru mama lor, care plecase în vizită la oamenii săraci din oraș.

Oliver Twist

(Oliver Twist – 1838)

Charles Dickens

Ilustrator: Alex Paterson

Charles Dickens – romancier englez (1812-1870), considerat cel mai de seama scriitor al epocii victoriene. La vârsta de 12 ani a început să muncească la o fabrică de prelucrare a cărbunelui, Hungerford Market, lângă Londra, în vreme ce tatăl său era închis pentru datorii. Între 1824-1827 a studiat la Wellington House Academy din Londra. A lucrat ca funcționar la un notariat și apoi că grefier la Doctor`s Commons. La vârsta de 18 ani a obținut permisiunea de a citi la biblioteca de la British Museum, unde și-a completat formația intelectuală. În 1836 s-a căsătorit cu Catherine Hogarth, cu care a avut 10 copii. Soții s-au separat în 1858, bănuindu-se că Charles Dickens fusese prea atașat de sora soției lui, Mary, modelul pentru personajul Dora Copperfield. Dickens rămâne un scriitor englez edificator pentru realismul secolului al XIX-lea, renumit prin operele sale, cum ar fi: ‘Marile speranțe‘, ‘Aventurile lui Oliver Twist‘, ‘David Copperfield‘, ‘Dombey și fiul’, ‘Timpuri grele’ etc.

Oliver Twist este un băiat orfan, a cărui viață se anunță a fi foarte grea. După ce fuge din casa unui antreprenor de pompe funebre, el ajunge în bârlogul unor hoți de buzunare, în compania „Șmecherului“ și a răufăcătorului Fagin. Oare va rămâne Oliver pentru totdeauna un copil al străzii?

Pe cînd Charles Dickens avea 12 ani, tatăl său a fost încarcerat din cauza unor datorii neplătite, toată familia însoțindu-l la „workhouse”, adică o casă de muncă unde săracii prestau muncă neplătită pentru a-şi plăti datoriile, primind în schimb doar mâncare și un spaţiu de locuit. El a fost repartizat la muncă într-o fabrică, unde lipea etichete pe sticle. Această experienţă amară l-a lăsat cu o puternică opoziţie faţă de munca infantilă şi faţă de tratamentul inuman al săracilor, în special al copiilor, fapt care se reflectă mai tîrziu în emoționantul roman Oliver Twist.

„Am vrut să arăt, în micul Oliver, principiul binelui care, în pofida tuturor circumstantelor potrivnice, învinge, în cele din urmă.” – Charles Dickens

Cartea ne spune povestea unui copil, Oliver Twist, care este exploatat la sânge într-o manufactură, apoi este plasat într-un orfelinat de unde fuge și rătăcește pe străzile Londrei unde îl va întâlni pe șeful unei bande de hoți de buzunare antrenată și folosită de bătrânul hoț Fagin.

Să pășim în poveste:

Povestea noastră începe acum aproape două sute de ani. O tânără femeie zăcea pe stradă. Era drăguță, dar foarte săracă și foarte bolnavă. Urma să nască un copil. Nimeni nu-i știa numele. Ea a fost dusă în clădirea urâtă a unui azil pentru săracii fără casă. În acea noapte, după ce a născut un băiat, sărmana a murit. Singurele ei bijuterii, un inel și un medalion, au fost furate. Bietul băiețel! Tatăl lui dispăruse, iar acum îi murise și mama. Cu alte cuvinte, rămăsese orfan. Nu era un început de viață foarte fericit.

Peter Pan

(Peter Pan – 1911)

J. M. Barrie

Ilustrator: Mel Howells

James Matthew Barrie a fost un scriitor și dramaturg scoțian cunoscut pentru crearea lui Peter Pan, băiețelul care a refuzat să crească. S-a născut în orașul Kirriemuir din subdiviziunea Angus, Scoția și a murit la Londra. O altă operă importantă de a lui este Micuța pasăre albă (The Little White Bird).

Suflă puțin praf de zâne și urmează-l pe Peter Pan. El îi duce pe copiii familiei Darling într‑o aventură, în lumea fantastică din Țara Nicăierea, un loc magic plin de pirați, sirene și zâne.

Peter Pan a apărut mai întâi în Mica pasăre albă, un roman din 1902 scris de J. M. Barrie pentru adulți. Cea mai cunoscută aventură a personajului a apărut  prima dată în 1904, sub forma unei piesă de teatru intitulată Peter Pan, sau Băiețelul care a refuzat să crească. După succesul piesei din 1904, publiciștii lui Barrie, Hodder și Stoughton, au extras capitolele 13–18 din Mica pasăre albă și le-au republicat în 1906 sub titlul Peter Pan în Kensington Gardens. Piesa a fost adaptată sub forma unui roman, publicat în 1911 sub titlul Peter și Wendy.

Peter Pan e un băiețel care a refuzat să mai crească, devenind un personaj simbolic, folosit ulterior ca metaforă pentru copilăria eternă și fuga de realitate, refuzul de a deveni adult. Personajul e conturat ca având o atitudine indiferentă, ușor iresponsabilă și superficială, însă neînfricat atunci când trebuie să înfrunte pericolul, toate specifice copilăriei.

Să pășim în poveste:

Familia Darling locuiește în Londra, împreună cu cei trei copii ai lor: Wendy, cea mai mare, John, mijlociul, și Michael, cel mic. Dădaca lor este o cățea din rasa Terra Nova, pe care o cheamă Nana. Este o dădacă bună, la fel ca una adevărată, dar domnul Darling, tatăl copiilor, se întreabă mereu ce cred ceilalți oameni despre asta. El lucrează într-o bancă, iar cei care lucrează în bănci își fac griji pentru tot ce cred oamenii despre ei. Doamna Darling se pricepe foarte bine să citească povești la culcare. Într-o seară, le citea lui Wendy și băieților o poveste de aventuri, când fata a arătat spre fereastră.

— O, priviți, e Peter Pan! A venit să asculte povestea.
— Cine e Peter Pan? a întrebat doamna Darling.
— E un băiat care a rămas copil, a răspuns Wendy.
— Știe să zboare, a spus John.
— N-are mamă care să-i citească povești, a adăugat Michael.

Robin Hood

(Robin Hood – 1912)

Henri Gilbert

Ilustrator: Alex Paterson

Henry Gilbert (1868-12937) a fost un autor popular pentru copii. Cărțile sale continuă să fie publicate; acestea se remarcă atât pentru exactitatea lor istorică, cât și pentru stilul lor. Henry Gilbert este cel mai cunoscut pentru cartea sa cu personajul eroic din folclorul englez, Robin Hood.

Robin Hood și ceata lui de haiduci fură de la bogați pentru a le da săracilor. Împreună luptă pentru a pune capăt domniei nemilosului prinţ John, dorind astfel să aducă pacea în Anglia.

Să pășim în poveste:

În Anglia, cu mult timp în urmă, când cei bogați trăiau în castele de piatră, iar cei săraci, în colibe de lemn, lucrurile nu stăteau cum ar fi trebuit. Bunul rege Richard plecase departe, ca să lupte cu dușmanii, iar regatul era pe mâna crudului său frate, prințul John. Acesta nu era interesat de soarta poporului. Le permitea celor cu putere să-i asuprească pe cei slabi. Avea grijă ca episcopii și stareții să se îmbogățească, în timp ce țăranii mureau de foame. Birurile crescuseră, iar sărăcia cuprinsese tot ținutul, la fel ca o molimă. Un singur om curajos lupta împotriva acestui rău. Îi prăda pe bogați ca să le dea săracilor; îi apăra pe cei fără putere; îi ataca pe tirani, le venea de hac și le dărâma fortărețele.
Acest om era cunoscut drept Robin Hood.

Robinson Crusoe

(Robinson Crusoe – 1719)

Daniel Defoe

Ilustrator: Vince Reid

Daniel Defoe (1660 – 1731) a fost un jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez.

Robinson Crusoe n‑ar fi plecat niciodată pe mare dacă ar fi știut ce avea să‑i rezerve viața de marinar. Descoperă cum a înfruntat el pirații, sclavia, dar și cum a supraviețuit timp de douăzeci și opt de ani pe o insulă pustie.

Robinson Crusoe este un roman scris de Daniel Defoe, publicat pentru prima dată în 1719 și este adesea considerat primul roman scris vreodată în limba engleză. Cartea este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat.

O carte absolut impresionantă, despre dorul de aventuri, lupta pentru supraviețuire și adaptare, prietenii neașteptate, inventivitate și speranță; o carte cu atât mai remarcabilă ținând cont că a fost scrisă în 1719, reușind să încânte generații întregi de cititori și inspirând și alți scriitori în romanele lor.

Să pășim în poveste:

Eu sunt Robinson Crusoe și aceasta este adevărata poveste a vieții și a aventurilor mele. Mai întâi, să explic de unde vine numele meu. „Robinson“ era numele de familie al mamei mele. Tatăl meu, originar din Germania, se numea „Kreutznaer“, dar, pentru a le ușura pronunția prietenilor lui din Anglia, și-a schimbat numele în „Crusoe“. M-am născut în York, Anglia, în anul 1632, fiind cel mai mic dintre cei trei frați. Cel mai mare frate a fost ucis în război, iar mijlociul a dispărut pur și simplu. E clar că nu eram o familie prea norocoasă. Din cauza asta, părinții mi-au spus să nu fac vreo prostie.
Tatăl meu m-a sfătuit astfel:
— Nu te aventura în lume. Rămâi în York și ia-ți o slujbă bună, rezonabilă, ca avocat. Dar se știe cum sunt tinerii. Am făcut exact pe dos față de rugămintea părinților mei.

Tom Sawyer

(The Adventures of Tom Sawyer – 1876)

Mark Twain

Ilustrator: Vince Reid

Samuel Langhorne Clemens (1835 – 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist şi umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinţ şi cerşetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” şi „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.

În ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul şi buna sa dispoziţie, datorită cărora s-a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume.

Tom Sawyer și prietenul său neastâmpărat, Huckleberry Finn, iubesc aventurile. Însoțește-i ca să afli cum au fugit de acasă, cum au ajuns să exploreze o peșteră înfricoșătoare și cum au căutat o comoară, toate acestea în timp ce încercau să nu dea de necazuri.

Să pășim în poveste:

– Nu-i corect, a mormăit Tom Sayer ieșind din casă cu o bidinea.

Mătușa lui, Polly, îl urma cu o găleată plină de var.

– Asta ca să te înveți minte să mai chiulești de la școală, Tom, a spus ea.

– Și să minți, a adăugat Mary, verișoara lui Tom, care a ieșit în urma mătușii.

Vîntul prin sălcii

(The Wind in the Willows – 1908)

Kenneth Grahame

Ilustrator: Vince Reid

Kenneth Grahame a fost un scriitor britanic, cunoscut mai ales pentru Vântul prin sălcii, unul dintre romanele clasice ale literaturii pentru copii. Kenneth Grahame s-a născut pe 8 martie 1859, în Edinburgh, Scoția. După un pic mai mult de un an, tatăl său, care era avocat, a obținut o numire ca ajutor de șerif în orașul Inveraray din ținutul Argyllshire, pe malul Loch Fyne. Kenneth a iubit marea și a fost fericit acolo, dar, pe când el avea vârsta de cinci ani, mama sa a murit, și tatăl său, care avea o problemă cu băutura, i-a dat pe copii în grija bunicii, care locuia în satul Cookham din Berkshire. Copiii au trăit acolo într-o casă spațioasă, dar dărăpănată, denumită The Mount, hoinărind în locurile vaste din împrejurimile localității și plimbându-se cu barca împreună cu unchiul lor, preot la biserica din sat. Biograful Peter Green crede că această ambianță, în special exploatarea de cherestea și râul Tamisa, ar fi inspirat spațiul în care se petrece acțiunea romanului Vântul prin sălcii.

Grahame a murit în Pangbourne, Berkshire, în 1932. El a fost îngropat în Cimitirul Holywell din Oxford. Vărul lui Grahame, Anthony Hope, și el un autor de succes, i-a scris epitaful de pe mormânt: „Memoriei frumoase a lui Kenneth Grahame, soțul lui Elspeth și tatăl lui Alastair, care a trecut râul pe 6 iulie 1932, lăsând copilăria și literatura mai binecuvântată pentru toate timpurile.”

Într-o zi, Sobolul a ieşit la suprafaţa pământului, la soare, unde i-a întâlnit pe Șobolanul cel isteț, pe Bursucul curajos și pe Broscoiul lăudăros. Descoperă cum a intrat Broscoiul la închisoare, cum a reușit să evadeze, dar și cum a ajuns să se lupte cu nevăstuicile. Oare își va da seama Broscoiul ce prieteni valoroși are?

Să pășim în poveste:

A fost odată un sobol care tr ăia sub pământ. Într-o zi, el a început curățenia de primăvară prin casă. Fiind o muncă grea, a făcut o pauză, moment în care a simțit că ceva îl cheamă afară, deasupra pământului – ceva luminos și fascinant. Era chemarea primăverii. Sobolul a zvârlit cât colo cârpa de praf și a început să scormonească pământul spre suprafață, până când năsucul lui roz a dat de lumina puternică a soarelui. S-a rostogolit pe iarba caldă a unei pajiști. Totul era înflorit și plăcut aici. Păsărelele cântau, florile creșteau, iar dincolo de pajiște se afla ceva ce el nu mai văzuse niciodată: un râu. În timp ce Sobolul se îndrepta spre râu, un Șobolan de Apă venea vâslind într-o bărcuță îngrijită, vopsită cu albastru și alb.
— Salutare! a spus Șobolanul când a observat că Sobolul se uita fix la el. Nu vrei să vii în barcă?
— Ba da, vreau! a strigat Sobolul.

Vrăjitorul din Oz

(The Wizard of Oz – 1900)

L. Frank Baum

Ilustrator: Alex Paterson

Lyman Frank Baum (15 mai 1856, Chittenango, New York – 6 mai 1919, Hollywood, California) a fost un important scriitor american de cărți pentru copii, celebru în special pentru cartea Vrăjitorul din Oz (1900) și alte treisprezece cărți bazate pe aceasta și cu acțiunea tot pe Tărâmul din Oz. Tărâmul respectiv, ce conținea patru regiuni conduse de un rege, se mai numea și Orașul de Smarald din Oz. A mai scris alte nouă cărți fantastice (ca Viața și aventurile lui Moș Crăciun), 82 de povestiri scurte, circa 200 de poeme și alte lucrări.

Dorothy a fost luată de lângă familia ei de o tornadă și purtată pe tărâmul magic al lui Oz. Fata își dorește mult să se întoarcă acasă. Va reuși ea să găsească drumul înapoi sau va fi împiedicată de Vrăjitoarea cea Rea de la Apus?

Una dintre cele mai frumoase cărți clasice, tradusă în peste 50 de limbi, „Vrăjitorul din Oz” a încântat generații întregi de copii, învățându-i ce înseamnă bunătatea, altruismul și curajul. Povestea o are în prim plan pe Dorothy, o fetiță orfană, care locuia la o fermă din Kansas, alături de mătușa Em și unchiul Henry. După ce casa în care locuia a fost luată pe sus de o tornadă, Dorothy și bunul ei prieten, câinele Toto aterizează în tărâmul magic din Oz, zdrobind-o în cădere pe Vrăjitoarea cea Rea de la Răsărit și eliberând poporul munchinezilor de dominația acesteia. Drept recunoștință, Vrăjitoarea cea Buna de la Miazănoapte i-a dăruit lui Dorothy pantofii magici ai vrăjitoarei cele rele, sfătuind-o pe Dorothy să urmeze cărarea din cărămizi galbene până la Orașul de Smarald, unde locuia Vrăjitorul din Oz, singurul care putea să o ajute să ajungă înapoi acasă, în Kansas. În timpul călătoriei, Dorothy îi întâlnește pe Scarecrow (Sperie-Ciori), Tin Woodman (Omul de tinichea) și The Cowardly Lion (Leul cel Laș), care i s-au alăturat în drumul către destinația ei, sperând să capete de la Vrăjitorul din Oz ceea ce le lipsea, respectiv un creier, o inimă și curaj.

Să pășim în poveste:

A fost odată o fetiță pe nume Dorot hy, care locuia cu mătușa Em și cu unchiul Henry. Căsuța lor se afla în mijlocul preriei din Kansas, o câmpie imensă, cu iarbă, care se întindea cât vedeai cu ochii. Nu era un loc prietenos – soarele fierbinte și vântul uscau totul, peisajul era mohorât, iar mătușa Em și unchiul Henry păreau epuizați de munca pe care o aveau de făcut zilnic la ferma lor. Singurul lucru care o ajuta pe Dorothy să se simtă bine, în ciuda peisajului cenuşiu, era Toto, cățelușul ei. Acesta avea o blană mătăsoasă, neagră și lungă, ochi sclipitori și un năsuc nostim. Se juca toată ziua și o făcea pe Dorothy să râdă. Într-o zi, vântul din prerie a bătut mai puternic decât de obicei, iar pe cer au apărut nori negri. Unchiul Henry a aruncat o privire peste câmp.
— Vine o tornadă! Repede, ascundeți-vă în adăpost!

Cărțile Editurii Paralela 45 pot fi comandate de pe edituraparalela45.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45

Recenzii și prezentări cărți pentru copii

Recenzii și prezentări cărți clasice