Delicatese Literare
Recenzii

Comploturile împotriva lui Hitler de Danny Orbach, Editura RAO – recenzie

23 septembrie 2020 /12 Comments

Comploturile împotriva lui Hitler

(The Plots Against Hitler – 2016)

Danny Orbach

Editura RAO

An apariție: 2020

Nr. pagini: 480

Traducător: Veronica-Delia Zahareanu

Comploturi împotriva lui Hitler. Rezistența germană și arta conspirației

La un an după ce Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei, în 1933, toate partidele, cu excepția celui nazist, au fost scoase în afara legii și libertatea presei a devenit o amintire. Cu toate acestea, în următorii ani, au apărut grupări de conspiratori, formate din soldați, profesori, politicieni, diplomați, teologi, care au încercat în mod repetat să pună capăt regimului criminal al Fuhrerului.

Romanul lui Danny Orbach, plin de dramatism și suspans, spune povestea completă a acelor eforturi nobile, ingenioase și sortite eșecului.

O poveste puternică a conspirației germane împotriva nazismului – Kirkus Review

Comploturile împotriva lui Hitler de Danny Orbach este un roman extrem de complex și foarte bine documentat despre rezistență germană și conspiratorii din sânul ei, despre responsabilitate istorică, naționalism și moralitate. Este povestea celor care l-au urât pe Hitler și regimul nazist monstruos, poveste care aduce în prim plan motivele ce au stat la baza hotărârii de a-l asasina pe Fuhrer în perioada 1938-1944. Cartea are ca și surse primare jurnale, scrisori, memorii, documente, inclusiv dosarele interogatoriilor Gestapo-ului și ale proceselor membrilor nazișți din acea perioadă.
Adolf Hitler a fost și a rămas, nu numai în memoria germanilor, ci și a întregii omeniri, monstrul cu idei radicale care i-a terorizat pe toți cei care nu puteau fi convinși, cel care printr-o propagandă ucigașă a impus doctrina nazistă, cel care voia supunere din partea tuturor, megaloman, agresiv, dușman al umanității. Ca și cancelar al Germaniei, a reușit extrem de repede să distrugă  Germania, să inoculeze ideologia național-socialistă în toate domeniile societății ținându-și promisiunea că oricine se va pune în calea nazismului va fi eliminat.
Din punct de vedere al politicii interne, toți contracandidații partidului Național-Socialist au dispărut repede datorită forței cu care Hitler a înăbușit orice formă de manifestare alta decât nazistă, astfel că, după ce a  ocupat funcția de cancelar, în Germania exista un singur partid. Fuhrer-ul a  avut o politică externă extrem de agresivă, deloc agreată de conducătorii armatei germane, văzând cu toții prăpastia către care se îndrepta Hitler prin invazie și ocuparea forțată a teritoriilor Europei. S-a blindat împotriva tuturor cu forțe polițieneșți, SS, Gestapo și a cultivat antisemitismul, evreii fiind mereu un ghimpe în călcâiul lui. A cenzurat libertatea de exprimare, orice formă de manifestare a spiritului uman și a culturii, orice formă  de credință. Din ordinele lui au fost torturate, terorizate și ucise milioane de suflete, s-au desfășurat persecuții sadice, barbare, acțiuni inumane, un genocid scris cu sânge în istoria omenirii. A fost diabolic, iar asta a  atras ura unor personalități care se învârteau în  sfera lui de influență.
Oponenții lui Hitler au încercat, încă de când acesta a preluat puterea, să se organizeze în grupări de rezistență, deși Gestapo-ul avea ochi și urechi peste tot, anihilând orice încercare de a expune o părere contranazistă. Imaginea de ansamblu a conspirației germane din acea vreme arăta în felul următor: trei personaje extrem de importante  au format nucleul celulelor de rezistență și anume Hans Oster, antinazist ascuns, maior degradat ocupând totuși un post în serviciul de contraspionaj, Hans Gisevius care ura Gestapo-ul pentru că îl destituise și îl  marginalizase și doctor Carl Goerdeler, protector al culturii germane, scârbit de lipsa de respect a naziștilor pentru tradiție.
Prima tentativă de lovitură de stat a fost organizată cu oameni din conducerea militară a Germaniei, când Hitler și-a manifestat dorința de a invada  Cehoslovacia. La acel moment, Rezistența s-a bazat foarte mult pe presupusul ajutor al Angliei, ajutor care nu a mai venit, astfel încât lovitura de stat nu s-a mai produs pentru că englezii și francezii și-au retras sprijinul dat Cehoslovaciei, nefiind pregătite pentru un război cu Germania.
Un  personaj deosebit în istoria rezistenței germane a fost Georg Elser, un bărbat fără nicio legătură cu vreo rețea antinazistă, care a pus la cale de unul singur o tentativă de asasinat cu bombă ce a fost foarte aproape de succes, fără aliați politici, comandanți militari sau case conspirative. Circumstanțe neașteptate au făcut ca Hitler să scape teafăr înainte ca bomba să fie detonată și, ceea a fost uimitor pentru mine, acest om simplu, dar genial a construit singur atât bomba, cât și mecanismul declanșator, având curajul extraordinar să acționeze de unul singur și să planifice întreagă acțiune, reușind să însele vigilența armatei naziste și a Gestapou-lui, doar un ghinion teribil făcând ca planul lui să eșueze.
Între timp, gruparea conspirationistă recruta membrii, așteptând următoarea ocazie  pentru a-și pune în practică planurile, iar Hitler invada noi teritorii, anexandu-le  Germaniei,  ocupându-le militar, cu forța, semănând atrocități pe oriunde trecea. Polonia are una dintre cele mai dureroase pagini de istorie în acea perioadă, o țară în care monstruozitățile săvârșite de nazișți au determinat multe dintre personajele militare din vârful ierarhiei germane să se alăture rețelelor de rezistență. Astfel, antinazismul a luat amploare deși adepții lui se expuneau pericolului mortal de înaltă trădare și condamnare la moarte.
Altă figură importantă în conspirația germană a fost contele  Helmuth James Von Moltke, care a înființat Cercul de la Kreisau, dedicându-și timpul pentru ajutorarea evreilor care voiau să părăsească Germania. Rețeaua antinazistă construită de el cuprindea nobili, intelectuali, personalități germane, lideri de sindicat și acest grup se găsea într-o permanentă legătură cu nucleul de conspirationisti format de Oster și Goerdeler.
Colonelul Claus Von Stauffenberg a fost cel care s-a apropiat cel mai mult de Hitler în tentativa de a-l asasina, reușind însă doar să-l rănească, el fiind unul dintre cele mai reprezentative personaje ale grupării de rezistență, cel care a schimbat din temelii structura și dinamica grupării antinaziste.
După cum observați, aceste rețele aveau o  eficientă modestă, iar puterea lor era mică, deși membrii erau dintre cei care ocupau funcții militare înalte, ducând o viață dublă, plină de riscuri mortale, executând pe de o parte ordinele monstruoase date de Hitler, iar pe de altă parte refulând împotriva demenței acestuia în întâlnirile conspirative. Ca o concluzie, nu aveau nici puterea și nici susținerea de către forțele externe de a da o lovitură de stat și de a-l asasina pe Hitler, pentru aceste planuri fiind necesar să aibă antinaziști în toate pozițiile cheie, adică adepți cu putere de decizie, curajoși și hotărâți. Antinazistii însă au făcut greșeli, fiind mult prea încrezători în generali și mareșali, care își schimbau opiniile după cum bătea vântul victoriilor lui Hitler, iar unii dintre ei nu și-au asumat responsabilitatea până la capăt în planul pentru lovitura de stat.
Ar fi multe de spus despre povestea rezistenței germane și a celor care au fost sufletul acesteia, dar cele mai importante întrebări care s-ar pune, după ce veți lectura acesta  excelentă carte-document a unei părți a istoriei Germaniei, ar fi: cine au fost cu adevărat acești conspiratori? Au fost oameni morali sau doar niște oportuniști de moment? Ce motivații au avut? Să fie cruzimea strategiei militare naziste, motivele patriotice, sau atrocitățile războiului?
„Ființele umane sunt mereu complexe și deseori contradictorii. Conspiratorii nu erau mai diferiți. (…) După ce înțelegem că armurile lor nu străluceau ci erau mai degrabă pătate și zgâriate putem să  vedem „eroii” așa cum sunt ei în lumea reală: oameni capabili, poate doar pentru scurt timp, să treacă dincolo de ideologii și egoism și chiar de pericole existențiale, pentru un bine mai mare.”
„În astfel de circumstanțe, tiparul complex cunoscut drept „erou” schimbă mereu pe toată lumea și schimbă mereu definițiile tuturor.  Tu, (…), ai fi gata să-ți sacrifici cariera pentru a-i proteja pe cei persecutați (…)? Tu, (…), ai risca viețile prietenilor, celor dragi și familiei? Cum ai face față unui șir nesfârșit de dileme morale (…)?  Dacă aceste întrebări te fac să chibzuiești la ele, atunci înseamnă că mi-am împlinit misiunea cu care am plecat pe acest drum.”

S-ar putea să-ți placă...

O lady rebelă – seria Pasiuni texane de Susan Elizabeth Phillips, Editura Litera, Colecția Cărți Romantice – recenzie

23 iunie 2020

Pactul de Elle Kennedy, Editura Epica, Colecția EpicLove – recenzie

30 septembrie 2020

Luna de topaz de Alina Cosma, Editura Primus – recenzie

16 iulie 2019

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *