Comuniune de Ann Patchett, Editura Humanitas Fiction – recenzie

10

Comuniune ( Commonwealth – 2016)

Ann Patchett

Editura Humanitas Fiction

Colecția: Raftul Denisei
Traducere din limba engleză: Rodica Ștefan
An apariție: 2019
Nr. pagini: 321
ANN PATCHETT s-a născut în 1963 la Los Angeles, iar de la vârsta de șase ani a crescut în Nashville, Tennessee, unde locuiește și în prezent. Între 1981 și 1985 urmează cursurile de literatură de la Sarah Lawrence College, New York, începându-și cariera de scriitoare încă din studenție. Înainte de absolvire, prima ei povestire este publicată în Paris Review. Obține, în 1987, un masterat în creative writing de la University of Iowa. În 1990 primește o bursă din partea Fine Arts Work Center din Provincetown, Massachusetts, care îi permite să-și finalizeze primul roman, The Patron Saint of Liars, apărut în 1992 și ecranizat în 1998. În 1993 beneficiază de o bursă din partea Mary Ingraham Bunting Institute. Cel de-al doilea roman al lui Ann Patchett, Taft, este distins, în 1994, cu Janet Heidinger Kafka Prize, iar al treilea roman, The Magician’s Assistant (1997), ajunge pe lista scurtă la Orange Prize. În paralel, Ann Patchett colaborează la publicații prestigioase, cum ar fi New York Times MagazineThe Washington Post și Vogue. În 2001 îi apare Belcanto (Bel Canto; Humanitas Fiction, 2007), roman cu o spectaculoasă carieră internațională, recompensat cu PEN/Faulkner Award și Orange Prize, figurând de asemenea pe lista scurtă la National Book Critics Circle Award și IMPAC Dublin Literary Award. În 2007, Ann Patchett publică romanul Run, în 2011, Fascinație (State of Wonder; Humanitas Fiction, 2013), iar în 2016, Comuniune (Commonwealth; Humanitas Fiction, 2019). Ann Patchett este și autoarea a patru cărți de nonficțiune. În 2012 figurează pe lista celor mai influente 100 de personalități din lume apărută în revista Time. |
Roman finalist la National Book Critics Circle Award 2016 și la Goodreads Choice for Best Fiction • Cea mai bună carte a anului 2016 în publicațiile USA TodayNewsdayNew York TimesKirkus ReviewsWashington PostSan Francisco ChroniclePeopleBookPageNew York Magazine • inclus în Top 10 de către Time Magazine
Autoare de succes, deținătoarea unor prestigioase distincții (Orange Prize for Fiction șI PEN/Faulkner Award), Ann Patchett a cucerit publicul cititor prin romane ca Belcanto și Fascinație. Scriitoarea revine în forță cu un roman cu tentă autobiografică, Comuniune, o poveste lucidă și tandră ce urmărește de-a lungul deceniilor destinele a șase copii reuniți fără voie după divorțul părinților și reconfigurarea familiilor. Scris cu umor și compasiune în egală măsură, Comuniune vorbește despre profundele legături de iubire și loialitate care ne țin împreună.
În clipa în care Bert Cousins o întâlnește pe Beverly Keating la petrecerea de botez a fiicei acesteia din urmă, cei doi se simt atrași unul de celălalt cu o forța căreia nu i se pot împotrivi. Iubirea ce se naște între ei, subminând căsniciile în care amândoi se află deja, va duce la destrămarea acestora și întemeierea unei noi familii împreună cu cei șase copii cu vârste cuprinse între cinci și doisprezece ani. De-acum încolo, fetele lui Beverly, Caroline și Franny, și copiii lui Bert – Cal, Holly, Albie și Jeannette – vor pendula între două cămine. Acesta este, de fapt, punctul din care povestea pornește în forță, istorisită pe mai multe voci și din perspective diferite, fiecare dintre personaje deținând, pe rând, rolul principal și având posibilitatea de a-și desfăoura propria realitate. Patchett urmărește vreme de cincizeci de ani destinele celor șase copii ai celor două familii, interacțiunile dintre ei în momentele-cheie ale vieților lor și felul în care divorțul părinților și reconfigurarea familiilor le modelează parcursul și alegerile, trasând în tușe sigure profiluri psihologice veridice, de o mare subtilitate.
„Un portret de familie încântător, trist și în ultimă instanța copleșitor. […] Un moment culminant de umor, îngăduința și înțelegere a oamenilor aflați în situații de criză.“ – Publishers Weekly
„Să citești Comuniune e o experiența emoționantă. Este romanul lui Ann Patchett cel mai personal și, fără nici o urmă de îndoială, unul dintre cele mai bune ale sale.“ – Los Angeles Times
„Comuniune este un mare roman despre momente mici. Patchett are sclipitorul talent de a detecta cele mai neînsemnate inflexiuni ale comportamentului uman, care sugerează atât de multe.“ – The Irish Times
„Un fin amestec de povestire, satiră, compasiune șI umor.“ – The Washington Time

Comuniune de Ann Patchett mi-a atras atenția datorită copertei, minunată, strălucitoare, ce transmite multă căldură și seninătate. Culorile vii și primăvăratice m-au dus cu gândul la o poveste de viață emoționantă, o poveste de iubire fermecătoare, plină de emoție ce va dăinui în timp.
Pentru a evita dezamăgirile am învățat să nu am așteptări prea mari atunci când încep să citesc o carte. De aceea nu pot spune că romanul „Comuniune” m-a dezamăgit, dar nici nu m-a încântat. Povestea fermecătoare pe care speram să o descopăr s-a dovedit a fi una anostă, pe alocuri haotică, cu personaje slab construite, iar cele două planuri – trecut și prezent –  prezentate într-un mod confuz ceea ce a făcut ca lectura să fie, de cele mai multe ori, dificilă.
Povestea în sine este una simplă și, în același timp, complexă. Simplă pentru că o putem întâlni și în viața reală, dar complexă datorită consecințelor ce se resfrâng asupra tuturor celor implicați, cu sau fără voia lor.
Familia Keating – Beverly și Fix –  sărbătoresc venirea pe lume a celei de-a doua fiice, iar ceea ce se anunța a fi o zi frumoasă, de sărbătoare, se va dovedi a fi de fapt începutul sfârșitului pentru ei ca familie. Întâmplător, la petrecere ajunge, neinvitat, și Bert Cousins, un tânăr procuror, o simplă cunoștință datorită profesiei, dar nicidecum un apropiat al familiei .
Astfel se cunosc Beverly și Bert – soț și tată a patru copii – care simt o atracție atât de puternică unul față de celălalt, încât decid să pună capăt căsniciilor lor și să își întemeieze propria familie. Din acest moment viața tuturor, dar mai ales a celor șase copii – Caroline și Fanny, fiicele lui Beverly și ai lui Fix, Cal, Holly, Jeanette și Albie, copiii lui Bert și ai Terresei -, este dată peste cap într-un mod brutal, cu consecințe neplăcute ce vor lăsa urme adânci în sufletele tuturor.
Cei mai afectați sunt copiii care vor fi nevoiți să penduleze ani în șir între ambii părinți și să petreacă în fiecare an vacanța de vară împreună, ca o familie mare și fericită, chiar dacă nu se cunosc și nici nu își doresc. Fiecare reacționează diferit, după cum le spune inima.
„Iată lucrul cu adevărat remarcabil legat de fetele lui Fix și copiii lui Bert: nu se urau, dar nici nu dădeau dovadă de loialitate tribală. Cei patru frați Cousins nu căutau compania surorilor vitrege, iar acestea se puteau lipsi cu totul una de alta. Cele patru fete erau supărate că stăteau înghesuite într-o singură cameră, dar nu dădeau vina una pe alta. Băieții, care erau tot timpul furioși pe ceva, nu păreau deranjați că se aflau în compania atâtor fete. Cei șase copii aveau în comun un singur lucru fundamental, care împingea posibila antipatie reciprocă la coada clasamentului: își detestau părinții. Îi urau.”
Din păcate lucrurile niciodată nu sunt ceea ce par, iar toți joacă un rol „impecabil” doar că la un moment dat fisurile încep să apară.
Caroline și Fanny își doresc compania tatălui lor pe care l-au simțit mereu aproape de sufletul lor, dar Beverly are grijă să le distrugă năzuințele odată cu mutarea în alt stat. Nici copiii lui Bert nu sunt fericiți de noua turnură a vieții lor cu atât mai mult cu cât Teresa, mama lor, nu își dorește să mențină o relație apropiată de cel care i-a fost soț, ceea ce duce, inevitabil, la un haos emoțional cu repercusiuni în timp.
Acțiunea este relatată la persoana a treia din perspectiva mai multor personaje, alternând pe două planuri, trecut și prezent, și se întinde pe o perioadă de aproape 50 de ani. Odată cu trecerea anilor ni se înfățișează un portret de familie normală, cu bune și rele, cu momente fericite dar și triste, cu lacrimi, durere, visuri mărețe, speranță dar și moarte. Moartea va dezbina și mai mult cele două familii pentru ca la final, după ani, tot ea să le aducă iertarea.
Destinele celor șase copii sunt trasate de la început de acțiunile propriilor părinți. Deciziile luate de aceștia, comportamentul lor, activ sau pasiv, vor contura caracterul copiilor, le vor influența deciziile și acțiunile peste ani, adulți fiind. Destinul nemilos le va da o lovitură și mai mare prin moartea lui Cal, fiul cel mare al lui Bert și al Teresei. Moartea acestuia va produce o prăpastie și mai mare între cele două familii, dar mai ales între copii. Toți au fost martori și totuși niciunul nu știe ce s-a întâmplat. Între ei se instalează tăcerea. Și durerea! Durere ce le va macina sufletul zeci de ani.
„Teresa dorea cu ardoare fericirea copiilor săi, nu înțelegea însă de ce nu reușiseră s-o găsească mai aproape de Torrance. Unul plecase în lumea largă, dar ceilalți trei puteau să strângă rândurile, numai că se întâmplase exact pe dos; moartea lui Cal îi aruncase pe fiecare în câte-un colț îndepărtat de țară. Îi era dor de toți…”
Comuniune de Ann Patchett a fost tipul de lectură care nu m-a „mișcat” sufletește, nu mi-a transmis niciun fel de emoții, nu mi-a adus mulțumire sufletească. Din păcate!
Pe mine nu m-a cucerit. Stilul de scriere mi s-a părut greoi, plictisitor, personajele slab construite sau deloc, iar acțiunea de multe ori în dezordine. Cel puțin, eu așa am perceput întreaga poveste. Totul pleacă de la atracția subită dintre Bert și Beverly dar nu ne sunt oferite detalii despre povestea lor, cum a început, cum a evoluat în timp. Micile detalii sau, mai bine zis, lipsa lor, nu crează un tablou edificator. Tot ce știm este cum s-a terminat. Ironic, Beverly rămâne un personaj străin, remarcabil doar prin frumusețe, pe când Teresa, soția lui Bert, peste ani, va deveni o figură predominantă în poveste. Ca și Fix, primul soț al lui Beverly. Ca și cum autoarea ar fi vrut să-i răzbune, într-un fel sau altul, pe cei doi soți încornorați. Nu mi se pare nici deplasat, nici fără sens. Doar că nu există conexiunea. Cel puțin eu nu am văzut-o.
Dacă v-am făcut curioși și doriți să știți ce a pregătit destinul fiecărui personaj în parte, cum reușesc acestea să își depășească traumele emoționale și ce a provocat moartea lui Cal, atunci dați o șansă acestei cărți. Îmi doresc să citiți romanul lui Ann Patchett – Comuniune – tocmai pentru a observa și o altă viziune asupra acestuia.

Cartea Comuniune de Ann Patchett poate fi comandată pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, cartepedia.ro, librarie.net, carturesti.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

 

About Author

10 comentarii

  1. Subiectul romanului este interesant, pacat ca scriitura nu te-a convins. Nu am citit romanul sau orice altceva scris de autoare. O recenzie bine alcatuita si sustinuta, multumesc pntru impresii!

  2. Mulțumim pentru impresii! Și pe mine m-a atras subiectul cărții, precum și coperta foarte frumoasă. Am cartea, dar încă necitită. Voi reveni cu propria părere după ce o voi citi.

  3. O recenzie punctata si argumentata, multumesc pentru impresii! Si eu am remarcat cartea datorita copertei foarte frumoase si luminoase. Recunosc ca nu ma atrage subiectul in mod deosebit… Imi plac povestile de viata, dar in special povestile inspirate din partea frumoasa a vietii…

  4. Când am văzut coperta cărții am simțit la fel ca tine. Totuși, mă bucur ca am evitat sa o cumpăr la târg. Îți mulțumesc din suflet pentru impresii. Si te felicit ca ai reușit sa o citești.

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: