Confesiunea unui preot de Sierra Simone, Editura Bookzone – recenzie

18

Confesiunea unui preot

(Priest – 2015)

Sierra Simone

Editura Bookzone

Nr. pagini: 352

Traducere: Adina Stephanie

An apariție: 2019

1. Confesiunea unui preot – Priest – 2015
    1.5. Slujba de la miezul nopții – Midnight Mass – 2015 – prezentare
2. Sinner – 2018
Sierra Simone este una dintre cele mai bine vândute autoare din SUA, datorită efervescenței cu care scrie, cât și datorită acelui element surpriză pe care-l adaugă într-un mod unic în fiecare roman al său.
Autoare a 20 de volume, Sierra Simone a devenit un punct de reper și un fenomen în categoria cărților erotice, nefiindu-i teamă să își expună cele mai întunecate fantezii și să scrie despre subiecte controversate.

Nu vrem să îți creăm așteptări false. În Confesiunea unui preot nu vei găsi o mărturisire religioasă și nici calea spre mântuire.
Dar ce vei găsi, cu siguranță te va lua pe nepregătite! Tabuul este dus la un cu totul alt nivel, scenele erotice sunt desprinse din cele mai întunecate fantezii, dar condimentul esențial, în cele din urmă, este povestea unică de iubire, o iubire interzisă.
Tyler are 29 de ani, este preot și are parohia lui de 3 ani. A jurat celibat și legământ față de Dumnezeu și de atunci a reușit să-și înfrâneze toate pornirile omenești. Până apare EA. Poppy. O tânără cu buzele roșii, senzuale, ce-i fură mințile pe nevăzute. La propriu. În confesional.
Când iubirea vine îmbrăcată în ispită, cum poți să-i reziști?
Mi-am adunat cu greu ideile pentru a scrie despre această carte care, pe de o parte, mi-a plăcut mult dar, în același timp, m-a tulburat. Totuși, nu pot să nu remarc că este o carte foarte bine scrisă, autoarea reușind să transmită foarte multă emoție și dorind intenționat să șocheze pentru a te provoca la propriile meditații asupra unor teme tabu, făcând o interesantă analiză spirituală și filozofică.
Confesiunea unui preot nu este în niciun caz o carte religioasă, din contră. Este o carte foarte romantică și intens erotică. Ceea ce o diferențiează de celelalte cărți de același gen este faptul că majoritatea scenelor de sex incendiar, descrise explicit cu lux de amănunte, au loc în biserică, ceea ce pentru o persoană religioasă poate fi destul de bulversant. Recunosc sincer că și eu am simțit un disconfort la câteva astfel de scene, mai ales la cele cu altarul și uleiul sfințit – care în mintea mea sunt niște simboluri sacre ce nu ar trebui profanate, mai ales de către un preot.
De altfel, autoarea își avertizează cititorii încă de la început despre ceea ce este vorba în carte, pentru ca oricine să fie prevenit dinainte și să continue lectura pe proprie răspundere.
„NOTA AUTORULUI
Mi-am petrecut majoritatea vieții în credința catolică și, în timp ce nu mai sunt catolică, încă am cea mai mare afecțiune și respect față de Biserica Catolică. În timp ce orașul Weston este real (și încântător), Sf. Margareta și Părintele Bell sunt pur și simplu invenții ale imaginației mele.
Acest roman este fictiv în totalitate și în totalitate pentru divertisment (și da, conține unele dintre opiniile mele cu privire la răscrucea dintre sex și spiritualitate), dar nu are intenția de a ofensa sau de a provoca. Acestea fiind spuse, acest roman este despre un preot catolic care se îndrăgostește, implică sex, și mai mult sex și, cu siguranță, ceva blasfemie.
Ai fost avertizat.”
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui Tyler Bell, un preot catolic în vârstă de douăzeci și nouă de ani, ce ajunge să se confrunte cu o mare dilemă morală: pe de o parte ar fi dorit să rămână dedicat misiunii nobile spirituale de a-și păstori credincioșii, vocație căreia i se dedicase în urmă cu trei ani, iar pe de altă parte ar fi vrut să-i ofere stabilitatea și confortul unei familii femeii de care ajunsese să se îndrăgostească. Autoarea surprinde foarte bine conflictul emoțional deosebit de puternic al lui Tyler Bell, în interiorul căruia parcă s-ar da o luptă foarte puternică între două entități separate, fiecare trăgând într-o direcție opusă și încercând să o învingă pe cealaltă cu propriile argumente.
Ca o paranteză, controversele legate de celibatul preoților catolici există de mult timp, cu atât mai mult cu cât preoții creștini ortodocși au posibilitatea să se căsătorească, iar cele două biserici au fost unite până la Marea Schismă din 1054. Ambele tradiţii, atât cea occidentală cât şi cea orientală, oferă propriile explicaţii pentru care amândouă variantele au fundament istoric şi religios.
În Biserica Romano-Catolică se crede că actul celibatului pentru preoţi este impus încă de autoritatea apostolică. Din punct de vedere teologic, romano-catolicii vor să imite exemplul vieţii caste duse de Iisus Hristos, prin urmare în acest cult se crede că cel care doreşte să fie preot trebuie să se căsătorească doar cu Biserica şi să slujească exclusiv acestei insitituţii religioase, nu vreunei femei.
Biserica Ortodoxă aduce ca argument faptul că, deși Sfântul Paul a preferat pentru sine celibatul, nu l-a cerut şi celorlaţi, iar sfinţii apostoli Petru şi Filip erau căsătoriţi.
Conform unei știri apărute de curând  se pare că, în urma multor discuții și argumente, există premisele pentru renunțarea la acest celibat, mai ales datorită faptului că în regiunile izolate există un mare deficit de preoți, aceștia renunțând la jurămintele de celibat pentru a se putea căsători.
Un document elaborat la Vatican în iunie 2019 prevede că Biserica romano-catolică ar trebui să ia în considerare hirotonisirea ca preoți a bărbaților căsătoriți dacă sunt mai în vârstă, au o familie stabilă și se bucură de o bună reputație în comunitățile lor, conform agenției de presă Reuters. Măsura ar urma să fie aplicată în regiunea Amazonului unde există un deficit de preoți, dar ar putea deschide calea către renunțarea graduală a obligativității celibatului pentru clerul catolic.
De altfel, anularea celibatului a fost invocată încă din 2017 de papa Francisc, acesta afirmând într-un interviu acordat unui ziar german că soluția poate fi aplicată în regiuni izolate, el dând exemplul insulelor din Pacific.
Cartea de față, scrisă în 2015, înaintea pozițiilor oficiale ale Bisericii Catolice menționate mai sus, scoate în evidență exact această idee: Biserica Catolică poate pierde preoți valoroși, buni, cumsecade și altruiști, complet dedicați misiunii lor spirituale, dar care nu își pot înfrâna dorința de a avea propria lor familie, mai ales dacă ajung să se îndrăgostească profund de o femeie.
Tyler Bell era un astfel de preot. Timp de trei ani își dedicase întreaga lui viață bunăstării parohiei pe care o păstorea, coordonând totodată mai multe misiuni umanitare.
Tyler nu intrase în rândul clerului ca urmare a unei irezistibile chemări spirituale, ci ca urmare a unei puternice traume sufletești. Poate că din acest motiv a fost și vulnerabil la ispită, atunci când aceasta a apărut în viața lui.
Natura lui Tyler nu era una melancolică și profund spirituală, ci era un bărbat pasional, cu nevoi sexuale puternice. În timpul colegiului, la care studiase limbile străine, Tyler avusese mai multe iubite, având preferințe sexuale destul de picante, plăcându-i sexul dur, consensual, în care să fie dominant.
O dramă familială extrem de dureroasă și-a pus amprenta însă pe întreaga viață a lui Tyler, influențându-i viitoarele decizii. Pe când avea douăzeci de ani, Lizzy, sora mai mare a lui Tyler, s-a sinucis, Tyler fiind cel care a găsit-o spânzurată în garajul familiei. Din scrisoarea ei de adio s-a aflat și motivul șocant pentru acel gest extrem: Lizzy fusese violată ani la rând de preotul parohiei, în care cu toții avuseseră încredere, nebănuind nimic în tot acest răstimp. Deși preotul fusese condamnat la doisprezece ani de închisoare, familia își pierduse cu totul încrederea în Biserică. Singurul Tyler găsise un sprijin în credință pentru a depăși acel traumatizant moment.
Deși întreaga familie și-a arătat fățiș dezaprobarea, Tyler a decis să devină preot, tocmai pentru a readuce speranța și credința în rândul enoriașilor, credință ce fusese grav zdruncinată de faptele abominabile comise de preotul vinovat de moartea lui Lizzy.
Viața pioasă și bine organizată a lui Tyler a fost zdruncinată din temelii din momentul în care în confesionalul său a intrat Poppy Danforth, o tânără cultă, frumoasă și sexy, marcată de propriul zbucium sufletesc.
N-aș putea zice că am înțeles-o prea bine pe Poppy și nici nu am fost de acord cu multe dintre deciziile ei, dar am apreciat transformarea ei până la final și faptul că a reușit să se rupă de greșelile trecutului.
Poppy provenea dintr-o familie bogată și aristocrată, primind o educație aleasă. Până când terminase colegiul, obținând o diplomă în administrarea afacerilor, Poppy fusese fiica ideală, încadrându-se perfect în tiparele rigide impuse de părinții săi. Ceea ce avea să-i schimbe radical optica asupra vieții sale a fost crunta lovitură pe care a primit-o în momentul în care părinții ei au primit o invitație la nunta lui Sterling, iubitul lui Poppy de care ea era îndrăgostită nebunește și care nici măcar nu se obosise să o prevină dinainte. Durerea lui Poppy era cu atât mai mare cu cât ea i se dăruise total lui Sterling, cu trup și suflet, încălcând convenția conform căreia sexul ar fi trebuit permis abia după căsătorie.
Complet bulversată, Poppy s-a revoltat împotriva falsității vieții care i se așternea înainte, decizând să înceapă o nouă viață, în care să fie complet independentă față de familia ei. Nedorind să folosească nicio diplomă obținută cu banii părinților, Poppy s-a folosit doar de abilitățile ei native, angajându-se ca stripteuză într-un club exclusivist și obținând ulterior o diplomă în dans. Totuși, în ciuda faptului că i s-au făcut zeci de propuneri avantajoase de a deveni o amantă de lux, Poppy a refuzat categoric de fiecare dată, în ciuda firii ei pasionale, să se culce cu clienții clubului. Totodată, Poppy nu putea să nu constate cu amărăciune că libertatea asumată de ea îi închisese portița spre o viață decentă, în care să fie soție și mamă, așa cum își dorise cândva și încă își mai dorea…
Ceea ce o făcuse pe Poppy să-și caute alinarea în credință fusese dezechilibrul sufletesc major prin care trecea în urma întâmplărilor care se produseseră după ce Sterling intrase pe ușa clubului. După ce își reprimase multă vreme propriile nevoi trupești, lui Poppy i-a fost imposibil să refuze să meargă într-o cameră privată cu Sterling, pe care încă îl iubea, în ciuda trădării lui și a faptului că a jignit-o încă o dată, mărturisindu-i că nu s-a căsătorit cu ea tocmai datorită firii ei pasionale, nedorind să-i fie frică în permanență că ea o să-l înșele.
Dezgustată de ea însăși, mai ales că partida de sex cu Sterling îi făcuse plăcere, Poppy a decis să renunțe la meseria de dansatoare, rămânând să lucreze în cadrul clubului pe un post administrativ.
Confesiunile lui Poppy l-au tulburat profund pe Tyler, stârnindu-i dorințe interzise, de mult timp reprimate. Lui Tyler îi era cu atât mai greu să reziste cu cât o întâlnise între timp pe Poppy și în afara confesionalului, descoperind că aveau același traseu de alergat dimineața și purtând dialoguri interesante.
”Era un memento de care aveam cu adevărat nevoie. Era un memento să practic abnegația, dar și un memento care îmi amintea de ce practicam abnegația, în primul rând.
O fac pentru Dumnezeu.
O fac pentru enoriașii mei.
 O fac pentru sora mea.
De aceea Poppy Danforth mă îngrijora atât de mult. Îmi doream să fiu întruchiparea purității sexuale pentru congregația mea. Îmi doream ca ei să aibă încredere din nou în Biserică; îmi doream să șterg rănile făcute de către oameni îngrozitori în numele Domnului.
Și îmi doream un mod să îmi amintesc de Lizzy fără ca inima să îmi fie sfâșiată de vină, de regret și de neputință.”
În curând devine evident că Poppy îi simțise slăbiciunea lui Tyler și, la rândul ei fiind foarte atrasă de el, îl ațâța în permanență cu noi și noi confesiuni tot mai nerușinate. Degeaba a încercat Tyler să reziste, căutând ajutor la simbolurile de cult și rugându-se la providența divină, ispita a fost mult prea puternică pentru a-i putea rezista.
”Mi-am mutat privirea spre intrarea bisericii – asupra crucifixului.
Ajută-mă, m-am rugat în tăcere. E vreun fel de test?”
Prima cădere în ispită, chiar în incinta bisericii, l-a bulversat teribil pe Tyler, stârnindu-i cumplite păreri de rău, dintre care cea mai puternică dintre ele era că, de fapt, nu îi părea rău…
”Îmi pare rău, m-am rugat. Îmi pare atât de rău.
Îmi pare rău pentru că trădasem încrederea cuiva din turma lui Dumnezeu. Îmi părea rău pentru că trădasem sanctitatea acelui loc și acea vocație, preacurvind după cineva care căuta alinare și îndrumare. Îmi părea rău că nu îmi stăpânisem dorința suficient de mult încât să fac un duș cu apă rece, să merg să alerg sau să recurg la oricare altă șmecherie pe care o învățasem pe psarcursul ultimilor trei ani, atunci când trebuia să-mi înăbuș pornirile.
Dar, mai ales…
Mai ales, îmi pare rău că nu îmi pare rău.
La naiba, nu îmi părea rău deloc.”
Pe măsură ce noi și noi păcate se tot adunau, Tyler se afunda tot mai mult într-un iad emoțional, fiind sfâșiat între două decizii imposibile, în fiecare caz simțind că producea o gravă trădare. În același timp, era conștient că nu putea prelungi la nesfârșit acea situație de ambiguitate, în care le trăda de fapt pe amândouă – atât vocația sa de preot cât și persoana iubită.
”Mi s-a tăiat respirația, gura mi s-a uscat; anxietatea mă imobiliza, ca și cum cineva îmi ținea un cuțit la gât și îmi cerea să aleg acum, dar cum puteam să aleg când ambele alegeri veneau cu un preț atât de mare?”
De fapt, părerea mea este că Tyler luase deja decizia în subconștient încă de când păcătuise prima dată, doar că a avut nevoie de timp ca să accepte și să se împace cu alegerea făcută.
Lucrurile se precipită și mai tare când Sterling apare în biserica lui Tyler, șantajându-l cu câteva poze compromițătoare, în care Tyler apărea sărutându-se cu Poppy, somându-l să renunțe la Poppy.
Șocurile emoționale erau însă departe de a se fi terminat pentru Tyler, care primește o nouă lovitură chiar în momentul în care reușise să-și găsească un echilibru sufletesc și să ia o decizie radicală.
Finalul ne mai rezervă însă o nouă răsturnare spectaculoasă de situație, iar deznodământul este unul fericit și, după părerea mea, cel mai corect, ținând cont de sentimentele celor implicați și de tot ceea ce se petrecuse.
”- (…) Cred că Dumnezeu are un plan pentru noi. Și oriunde voi merge – oriunde vom merge – și indiferent de ce lucruri groaznice se întâmplă, vom fi mereu consolați de iubirea Lui.”
”Într-o zi, ne vom întemeia o familie. Vom crea o viață împreună, care este probabil cel mai dumnezeiesc lucru pe care îl poate face o persoană.”
Confesiunea unui preot este genul de carte care îți rămâne mult timp în memorie. Poți să o adori sau să o detești, poate să îți placă sau să o contești, te poate șoca sau te poate entuziasma, dar în niciun caz nu te poate lăsa indiferent.
Sper să se mai traducă și alte cărți ale autoarei!

Cartea Confesiunea unui preot poate fi comandată pe bookzone.ro

Recenzii și prezentări cărți romantic-erotice

Recenzii și prezentări cărți Editura Bookzone

 

About Author

18 comentarii

  1. Carolina Bianca on

    Wowww! M-ai lăsat fără cuvinte. Ai făcut o recenzie perfecta. Dacă nu aveam cartea citita, cred ca inebuneam. Și eu am zis ca aceasta carte nu se adresează pudicilor, celor cu prejudecăți. Felicitări, Tyna!

  2. Superbă recenzie, foarte bine punctata, nuanțata și argumentată. Și irezistibilă, m-ai convins pe deplin, vreau să citesc și eu cartea asta!

  3. Fratiloiu Dorina Petronela on

    La cat tam tam s/a facut la aceasta carte si mai ales dupa recenzia ta Tyna cu siguranta ca o voi citi si eu! Felicitari!

  4. Cât de curând voi achiziona această carte.. M-a incantat de când am primit mail legat de ea. Sper să fie conform așteptărilor mele

  5. Un fel de Pasarea Spin contemporan? Recenzia este foarte reusita, e dificil sa prezinti in mod echitabil un astfel de roman. Subiectul celibatului preotilor catolici este interesant. Nu ma tenteaza fiindca, desi nu sunt un om pudic, nici cu prejudecati, nici macar prea religios, prefer erotismul in literatura mai putin explicit, mai rafinat. Efectiv, nu simt nevoia de detalii foarte amanuntite, nu mi se pare ca aduc un plus, de cele mai multe ori.

  6. Balan Daniela on

    Absolut superbă și bine argumentată recenzia , felicitări Tyna ❤️ Una din cărțile mele preferate a fost ,, Pasărea spin ,, o carte controversată și tulburătoare și aceasta pare a fi la fel ! Abia aștept să o citesc mai ales că recenzia este foarte tentantă !

  7. O recenzie captivanta, ce stârnește interesul. Un subiect puțin confortabil din mai multe puncte de vedere. Dar, ce atrage cititorul. Chiar sunt curioasa in privința cărții acesteia. Felicitări pentru recenzie, Tyna!

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: