Confess de Colleen Hoover, Editura Epica – recenzie

25

Confess (Confess – 2015

Colleen Hoover

Editura Epica

Colecția EpicLove

Traducere: Iulia Roșca-Dromereschi

318 pagini

Și dacă adevărul rănește mai mult decât tăcerea?
Auburn Reed a pierdut tot ce avea mai de preț. Dar acum, în încercarea de a-și reface viața, știe exact ce are de făcut și e pe deplin conștientă că nu-și poate permite nicio greșeală. Cu toate acestea, nu se așteaptă ca, atunci când pășește într-un studio de artă din Dallas, în căutarea unui loc de muncă, să fie incredibil de atrasă de Owen Gentry, artistul misterios care deține studioul.
Auburn dă frâu liber sentimentelor sale, dar află apoi că Owen ascunde un secret teribil. Trecutul lui pătat amenință să distrugă tot ce Auburn iubește mai mult, și de aceea trebuie să-l îndepărteze pe Owen din viața ei.
Pentru a salva dragostea lor, Owen trebuie să-și mărturisească secretul. Dar, în acest caz, mărturia lui poate avea consecințe mult mai grave decât însăși fapta.
În stilul ei remarcabil și unic, Colleen Hoover ne poartă printr-o poveste emoționantă despre dragoste adevărată, familie și legături care nu pot fi nicicând destrămate.
Din când în când apare câte o carte care îți taie respirația. Aceasta este una dintre ele.” — USA Today
Lăsați-vă seduși de Confess, cufundați-vă în această carte, fără a fi citit nimic despre ea înainte.” — WOMEN’S HEALTH
Hoover vă va face inima să vă palpite cu această poveste de dragoste care are ca temă a doua șansă… o poveste îndrăzneață și plină de senzualitate.” — BOOKLIST
Confess este o carte deosebit de frumoasă și sensibilă, care îți încălzește sufletul și te face să vibrezi emoțional, impresionându-te prin sacrificiile pe care o persoană le poate face de dragul celor dragi, ca în final să te convingă de puterea iubirii, cea care poate dărâma bariere ce par imposibil de trecut, reunind suflete pereche ce păreau destinate dintotdeauna unul altuia.
Cartea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele din perspectiva lui Auburn cu cele din perspectiva lui Owen – cele două personaje principale ale cărții.
Prologul, scris din perspectiva lui Auburn cu cinci ani înaintea evenimentelor din prezent, reușește să te emoționeze până la lacrimi.
Auburn, în vârstă de cincisprezece ani pe atunci, este nevoită să-și ia un dureros rămas-bun de la Adam, prietenul ei de aceeași vârstă cu ea, aflat pe moarte.
Auburn se împrietenise cu Adam în urmă cu un an, când acesta se mutase împreună cu părinții în Portland, unde locuia ea. Din nefericire, în urmă cu șase luni, Adam fusese diagnosticat cu o boală extrem de gravă care evoluase nemilos, lăsându-i puține șanse de supraviețuire. În urmă cu cinci săptămâni, doctorii din Portland declaraseră că nu mai pot face nimic pentru el, astfel că părinții lui deciseseră să se mute înapoi la Dallas, în Texas, întrucât acolo se aflau toate rudele lor, inclusiv fratele lui Adam, Trey. Adam fusese de acord, cu singura condiție ca Auburn să vină împreună cu el, dorind ca aceasta să-i fie alături în momentul morții.
Din păcate însă, părinții lui Auburn nu aveau posibilitatea materială să o însoțească, astfel că Auburn era nevoită să se întoarcă la Portland, pentru ca părinții ei să nu fie acuzați de abandon școlar și să fie decăzuți din drepturi. Rugămințile fierbinți ale celor doi adolescenți nu reușiseră să-i convingă nici pe părinții lui Adam să-i sprijine pentru a rămâne împreună, mama lui Adam, Lydia, spunându-i sec lui Auburn că sentimentele ei aveau să-i dispară, probabil, într-o lună sau două, pe când dragostea ce i-o purtau părinții și fratele lui era mult mai puternică, datând încă de când acesta s-a născut.
Cumplit să nu poți să-ți demonstrezi sentimentele, deși erau  atât de intense!
”Cum ar putea o fată de cincisprezece ani să-și apere iubirea, dacă iubirea îi este trecută cu vederea de toți? E imposibil să te justifici în fața lipsei de experiență și a vârstei. Și poate că au dreptate. Poate că nu știm ce înseamnă iubirea așa cum știe un adult, dar cu siguranță o simțim.”
Iubirea dintre cei doi adolescenți, frumoasă ca o poezie tristă și plină de sensibilitate, te face să lăcrimezi, convingându-te că adevărata dragoste poate apărea la orice vârstă, arzând ca o flacără puternică. Deși viitorul, idilic și plin de fericire, închipuit de cei doi adolescenți, cu copii și o casă plină de iubire, nu era posibil, puteau totuși să împărtășească o experiență unică, fiind primul unul pentru celălalt în forma fizică a dragostei, momentul fiind plin de tandrețe și descris cu multă delicatețe.
”Ne-am sărutat în timp ce ne dezbrăcam, în timp ce ne atingeam, în timp ce plângeam. Ne-am sărutat până când am terminat și chiar și atunci am continuat să ne sărutăm, sărbătorind mica victorie împotriva vieții și a morții și a timpului. Ne-am sărutat și după aceea, când m-a ținut în brațe și mi-a spus că mă iubește.”
Acțiunea se reia cinci ani mai târziu. Auburn, ce urma să împlinească douăzeci și unu de ani în curând, venise de puțin timp în Dallas din Portland, având nevoie de sprijinul unui avocat priceput într-o chestiune vitală pentru ea. Din păcate, costurile cerute de acesta depășeau cu mult posibilitățile ei financiare, astfel că avea urgent nevoie de o sursă suplimentară de bani, pe lângă salariul de coafeză pe care îl primea de la un salon unde se angajase.
Pașii o poartă la atelierul unui artist, a cărui vitrină era înțesată de mărturisiri (confess) ale unor persoane necunoscute, în genul: ”În fiecare zi sunt recunoscătoare că soțul meu și fratele său seamănă perfect. Înseamnă că șansele ca soțul meu să afle că fiul nostru nu este al lui sunt foarte reduse.
Extrem de curioasă, Auburn le citește pe toate, până când observă un anunț de angajare, prea frumos ca să fie adevărat, anume că se ofereau 200 $ pentru o slujbă de doar două ore. Misterul se lămurește în curând, când ușa se deschide și un tânăr cu ochi verzi și voce plăcută o invită înăuntru, implorând-o să accepte slujba, fiind într-o situație disperată.

“- Nu prea avem vreme de întrebări, dar promit să nu te torturez, violez sau ucid, dacă ajută la ceva.”
Deși sceptică la început, Auburn simte o încredere instinctivă în Owen, al cărui al doilea prenume era Mason, la fel ca și al ei, inițialele numelui lui – Owen Mason Gentry formând amuzantul OMG (Oh My God – Dumnezeule!)
Auburn se lămurește rapid că Owen era un artist apreciat, ale cărui picturi se inspirau tocmai din confesiunile afișate pe vitrină, și care organiza o expoziție cu vânzare o dată pe lună. Din păcate, asistenta care trebuia să-l ajute la înregistrarea tranzacțiilor fusese prietena lui, care se despărțise însă de el în urmă cu o săptămână, lăsându-l într-o situație de criză.
Rezonând neașteptat de intens cu picturile lui, Auburn acceptă imediat postul, fiind totuși surprinsă să afle că Owen avea doar douăzeci și unu de ani, ochii lui trădând că trăise experiențe ce-l maturizaseră prematur.
”Aș fi crezut că e mult mai matur. Ochii lui nu arată de doar 21 de ani. Sunt întunecați și adânci, iar eu îmi doresc, brusc, să plonjez în profunzimea lor, ca să văd tot ce a văzut el.”
Următorul capitol e scris din perspectiva lui Owen, autoarea reușind să ne intrige prin faptul că, deși Auburn nu părea să-l cunoască de nicăieri, Owen o cunoștea chiar foarte bine pe aceasta, prezența ei cândva în viața lui lăsând o amprentă puternică, ce-i marcase chiar întreg viitorul.
”Ar fi șocată să știe cât de mult din trecutul ei a afectat prezentul meu și de aceea nu îi voi spune adevărul. Unele secrete nu trebuie mărturisite niciodată. Știu asta mai bine decât oricine.”
Owen este impresionat de faptul că Auburn pare răscolită sufletește tocmai de pictura inspirată din propria lui confesiune, o pictură încărcată de semnificații profunde, pe care orice persoană care a suferit o pierdere extrem de dureroasă o poate înțelege.
”Nu exiști, Doamne. Iar dacă exiști, să-Ți fie rușine.”

În urmă cu cinci ani de zile, mama și fratele lui Owen muriseră într-un accident de mașină, iar întreg universul lui se sfărâmase în bucăți.
”Uneori mi-e atât de dor de ei încât mă doare chiar aici, de parcă cineva mi-ar strânge inima cu puterea întregii lumi.”
Aș vrea să felicit editura pentru că a inclus în interiorul cărții reprezentările grafice ale picturilor lui Owen descrise în carte, care prin impactul lor vizual transmit foarte multă emoție.
După terminarea expoziției, care s-a dovedit un real succes, aproape toate tablourile expuse vânzându-se, Auburn ajutându-l pe Owen cu multă plăcere și pasiune, Owen realizează că nu poate să o lase pe Auburn să dispară din viața lui și o invită să mămânce împreună cu el la barul de peste drum.
Cei doi se recunosc instinctiv ca suflete pereche, sentimentele de iubire ce se înfiripă între ei simțindu-se aproape palpabil, ca o adiere caldă de primăvară.
”Nu am mai dansat niciodată pe o melodie lentă, așa că nu am element de comparație. Singurul lucru cu care îl pot compara este felul în care mă făcea Adam să mă simt, și e foarte aproape de asta. A trecut mult timp de când mi-am dorit să mă sărute cineva.”
Un alt moment încărcat de semnificație se produce în momentul în care Owen o conduce la locuința ei închiriată și vede expus în living un tablou despre care Auburn îi spune că fusese pictat de Adam. Adevărata poveste a acestui tablou o vom afla însă abia în epilogul cărții.
”Te voi iubi mereu. Chiar și când  nu voi putea.”

Cei doi se despart cu greu, fiecare simțindu-se conectat inexplicabil cu celălalt, convenind să se întâlnească a doua zi seara.
Însă Owen nu a apărut, neoferindu-i nicio explicație, frângându-i inima lui Auburn.
Destinul avea să-i reunească însă trei săptămâni mai târziu, când Auburn, copleșită de durere că fusese lăsată baltă de Lydia, mama lui Adam, tocmai de ziua ei când împlinea douăzeci și unu de ani, se îmbată în barul prietenului lui Owen, care îl cheamă pe acesta să vină să o preia în siguranță.
Curând, o parte din mistere se lămuresc. Owen descoperă că Auburn avea un fiu de patru ani, AJ, pe care îl iubea nespus, dar, lipsită de orice posibilități materiale atunci când îl născuse, semnase o hârtie prin care îl lăsa în custodia Lydiei, mama lui Adam, aceasta mutându-se la Portland și promițându-i că-i va permite să facă parte în permanență din viața acestuia. Însă, de curând, după moartea soțului ei, Lydia revenise la Dallas și căuta orice pretexte pentru a o ține pe Auburn departe de fiul ei, acesta fiind și motivul pentru care Auburn consultase un avocat, încercând să redobândească custodia fiului ei.
Un alt motiv de îngrijorare pentru Auburn era Trey, fratele lui Adam, care îi dădea mereu aluzii că ar fi vrut o relație amoroasă cu ea, deși ea nu îl încurajase în nici un fel, simțind o teamă instinctivă față de el.
În tot acest noian de temeri și emoții, Owen păruse un colac salvator, care nu o judecase în nici un fel aflând că avea un copil, ci o admirase pentru loialitatea și eforturile ei, risipindu-i îndoielile și încurajând-o că era o mamă foarte bună. Însă și Owen îi transmitea semnale foarte amestecate, stârnindu-i confuzia.
Auburn află într-un mod brutal motivul pentru care Owen nu ajunsese la întâlnirea din urmă cu trei săptămâni, Trey apărând pe neașteptate tocmai când AJ se afla în vizită la ea în același timp cu Owen și informând-o că Owen fusese arestat pentru posesie de droguri și urma să facă închisoare.
Deși Auburn realizează că povestea era mult mai complicată decât părea la prima vedere, în sinea ei fiind convinsă că Owen nu era vinovat de fapta comisă, toate aparențele păreau împotriva lui, iar o legătură cu el i-ar fi compromis orice șansă de a-și recăpăta custodia copilului, lucru de care amândoi erau dureros de conștienți.
”Mă sărută cu convingere, cu regret și cu furie și totul e, cumva, învăluit în tandrețe.”
”Și pe AJ îl iubesc mai mult decât orice pe lume. Voi face tot ce-mi stă în puteri să-mi recuperez fiul.
Totul.”
Auburn este un personaj extraordinar. Loviturile nedrepte pe care soarta i le-a dat au maturizat-o cu mult înainte de vreme. La vârsta când alte fete se duceau la petreceri și se preocupau de modă și de băieți, ea trebuise să-l vegheze pe prietenul ei muribund, iar apoi își luase responsabilitatea creșterii propriului copil, făcând orice concesii și sacrificii de dragul lui, renunțând la orice frivolități sau plăceri personale.
Atitudinea acesteia l-a făcut pe Owen să-și analizeze propria viață și să realizeze că trebuia să ia o decizie radicală, punând stop concesiilor pe care le tot făcea de dragul tatălui lui.
Owen te impresionează prin bunătatea, altruismul, sensibilitatea și capacitatea lui de a empatiza cu persoanele aflate în suferință. După tragedia care i-a lovit familia, Owen a încercat din răsputeri să-și ajute tatăl, să-l facă să iasă din starea de depresie profundă în care acesta intrase. În momentul în care a realizat că toate eforturile lui nu serviseră la nimic, tatăl lui complăcându-se pe mai departe în starea lui de nefericire, dar în schimb i-au răpit lui orice șansă la fericire alături de persoana iubită, Owen a găsit puterea de a riposta. Indiferent de pierderile suferite, faptul că mai avea un fiu sănătos și talentat ar fi trebuit să fie un imbold suficient pentru tatăl lui pentru a prețui viața…
”- Am văzut cum se poartă cu fiul ei. Am văzut ce sacrificii face pentru el, spun. Am văzut până unde poate ajunge un părinte ca să se asigure că un copil are parte de tot ce e mai bun în viață. Și când o văd cu el, mă gândesc la noi și la cât de distrus ești, tată. Am fost complet distruși încă din noaptea aceea. Și, în fiecare clipă de atunci, tot ce mi-am dorit a fost să văd că-ți revii. Dar nu ți-ai revenit. Situația s-a tot înrăutățit, iar eu nu pot sta aici să asist la asta. Te sinucizi, iar eu nu voi mai permite ca vina de a te vedea suferind să mai scuze tot ce fac pentru tine.”
Deși Auburn și Owen erau amândoi conștienți că relația dintre ei era practic imposibilă, nu pot să-și refuze șansa unei nopți împreună, care să le dea suficiente amintiri care să-i ajute să meargă mai departe.
”Nimeni nu m-a mai făcut să simt atât de multe. Nici măcar Adam. Și poate că felul în care mă simt când mă sărută este o senzație atât de rară încât nu o voi mai încerca niciodată după noaptea asta.
Gândul acesta mă sperie și îmi pecetluiește soarta până dimineața, fiindcă orice simt când sunt cu Owen ar trebui prețuit.”
Din păcate, la fel ca și în urmă cu cinci ani, Auburn este din nou nevoită să-și abandoneze persoana iubită, deși era conștientă că locul ei ar fi trebuit să fie lângă el…
”Zac pe pieptul lui și brațele lui mă înconjoară, iar eu nu m-am gândit că mă voi mai afla vreodată în postura asta: știu unde îmi este locul, însă nu pot face nimic ca să rămân acolo.”
Confesiunea ei, lăsată pe pernă după noaptea magică petrecută împreună, i-a frânt inima lui Owen, inspirându-l însă pentru un nou tablou, creat doar pentru sufletul lui. Este extraordinară această pictură, plină de semnificații și transmițând atâta emoție!
”Mă voi gândi mereu la noaptea trecută, Owen. Chiar și când nu ar trebui.”

Evenimentele se precipită, răzbunarea lui Trey fiind cumplită după ce a aflat de relația lui Auburn cu Owen. Părea că orice șansă pentru cei doi era pierdută pentru totdeauna, însă puterea iubirii și curajul disperării pot face minuni…
”Lumina s-a întors în ochii tatei. Lumină pe care nu am mai văzut-o din noaptea accidentului.  Nu știu cum, dar știu că sigur Auburn are legătură cu asta. Ea însăși e lumină, făcând să strălucească cele mai întunecate unghere ale sufletului omenesc.”
Ca într-un cerc care se închide, epilogul ne poartă din nou cu cinci ani în urmă, în care descoperim modul în care destinele celor trei personaje – Adam, Auburn și Owen – au fost conectate în mod miraculos.
”Sper, de dragul ei, că Adam are dreptate. Sper că va mai avea un destin. Fiindcă merită.”
Din fericire, ceea ce fusese doar o firavă speranță în urmă cu cinci ani se adeverise în cele din urmă, soarta revanșându-se față de persoanele cărora părea că le-a răpit totul la un moment dat, oferindu-le o nouă șansă magică la o viață plină de căldură și bucurii!
”Îi cuprind ceafa cu mâinile și o țin în brațe, așa cum îmi propun să o țin în fiecare zi, începând de azi.
Așa că niciunul din noi nu vorbește, fiindcă nu există cuvinte suficient de potrivite nici pentru mine.”

 

Mulțumim Editurii Epica pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

logo

Urmăriți promoțiile editurii și pe pagina de facebook Epica Publishing House.

Cartea Confess de Colleen Hoover, Editura Epica, Colecția EpicLove poate fi comandată pe librarie.netlibrex.rolibris.ro, elefant.rocartepedia.ro și carturesti.ro

 

About Author

25 de comentarii

  1. Chiar apare pe 5 decembrie? Intreb pentru ca nu mai am rabdare. Sper ca cei de la editura Epica sa nu ne amageasca cu aceasta data.

  2. Mirela Nenciu on

    Mi-a placut foarte mult,asa cum ma si asteptam! Sunt foarte bucuroasa ca se anunta alta aparitie anul viitor!

  3. O recenzie absolut superba! Îmi stârnești pofta de a reciti cartea! Am citit cartea cu mare placere si mi-a plăcut foarte mult!

  4. Lavinia M. Fulga (FALLON) on

    Cred ca atunci cand spui Colleen Hoover nu are cum sa nu-ti placa. Eu una, mi as dori sa i se traduca toate cartile :).
    Mi ar fi placut totusi ca pana la final sa aflu acele confesiuni scrise de fiecare in parte, ale lui Trey si Auburn. Voi nu?

Lasă un răspuns