Delicatese Literare
Recenzii

Contesa din Toscana de Dinah Jefferies, Editura Nemira, Colecția Damen Tango – recenzie

Contesa din Toscana

(The Tuscan Contessa: A heartbreaking new novel set in wartime Tuscany – 2020)

Dinah Jefferies

Editura Nemira

Colecția Damen Tango

An apariție: 2020

Nr. pagini: 384

Traducător: Maria Adam

Dinah Jefferies s-a născut în Malaysia, în 1948, iar la opt ani s-a mutat în Anglia. De-a lungul timpului, a călătorit mult și a rămas foarte atașată de Asia de Sud. A studiat la Birmingham College of Art și apoi la University of Ulster, unde a absolvit literatura engleză. În 2013 i-a apărut primul roman, The Separation, căruia i-au urmat bestsellerele Soția plantatorului de ceai (Nemira, 2017; The Tea Planter’s Wife, 2015), Fiica negustorului de mătase (Nemira, 2018; The Silk Merchant’s Daughter, 2016), Înainte de ploi (Nemira, 2018; Before the Rains, 2017), Văduva de safir (Nemira, 2020; The Sapphire Widow, 2018), The Missing Sister (2019), The Tuscan Contessa (2020). Cărțile ei au fost traduse în peste 30 de limbi.

Un război. Două femei. Vor putea să salveze oamenii pe care-i iubesc? 

În 1943, contesa Sofia de Corsi trăiește într-o vilă toscană liniștită, înconjurată de măslini, când trupe de soldați germani ocupă întreaga zonă. Disperată să-și ajute vecinii din sat, contesa hotărăște să adăpostească un soldat britanic rănit, ascunzându-l inclusiv de soțul ei, Lorenzo, deși știe prea bine că acest lucru le va pune viețile în pericol.

Apoi apare Maxine, membră a Rezistenței, cu care contesa va face o alianță dificilă. Încăpățânată și independentă, Maxine și-a promis să nu se îndrăgostească niciodată. Dar, când îl cunoaște pe partizanul Marco, își dă seama că nu-și poate ține promisiunea.

Cele două femei se vor trezi jucând un joc mortal cu naziștii. Cât vor mai putea să-i protejeze pe cei dragi?

„O minunată poveste despre dragoste și loialitate în vreme de război.“ – Rachel Hore

Îmi place cum scrie Dinah Jefferies, are o scriitură fluidă, elegantă, descriptivă. Am citit aproape toate cărțile ei apărute la noi (am încă necitită ”Fiica negustorului de mătase”, dar abia aștept să o citesc și pe aceea, ca și ”Sora dispărută”, de curând apărută la noi, de asemenea în colecția Damen Tango a Editurii Nemira) și fiecare mi-a plăcut în felul ei, sunt povești frumoase, romantice, pline de viață și culoare, desfășurate în ținuturi exotice.

Și în ”Contesa din Toscana”, ca și în celelalte romane ale autoarei, redarea atmosferei locului unde e plasată povestea este unul din ingredientele forte ale cărții. Cartea ne oferă o felie de istorie, surprinde povești emoționante de viață în vreme de război, pline de sacrificii și suferință, personajele sunt foarte bine redate – o galerie impresionantă de tipologii umane -, iar acțiunea în sine e foarte intensă și dramatică.

Stilul autoarei e bogat în detalii minuțios redate, astfel încât cititorul asistă la derularea acțiunii scenă cu scenă, percepând fiecare nuanță a decorului. Povestea e plasată în Italia, în timpul celui de-al doilea război mondial, din noiembrie 1943 până în septembrie 1945, și beneficiază de o atentă documentare. Acțiunea se petrece în pitoreștile și frumoasele sate toscane, dar și la Roma și la Florența. Superbe locuri, însă strivite de război. Dar spiritul oamenilor a rămas viu, de neîngenunchiat, căci luptele s-au dus nu doar pe front. Povestea nu curge lin, fiind marcată de tensiune și suspans, iar brutalitatea și urâțenia războiului ies pregnant la suprafață, ca și felul în care îi transformă acesta pe oameni, istoria și ficțiunea fiind țesute împreună pentru a forma o poveste captivantă care arată cele mai bune – și cele mai rele laturi ale naturii umane.

Contesa din Toscana este Sofia de Corsi, care locuiește la Castello de’ Corsi, împreună cu soțul ei, contele Lorenzo, a cărui familie a deținut de generații frumoasa proprietate din interiorul unui sat fortificat din Toscana. Lorenzo lucra pentru Ministerul Agriculturii, iar slujba sa îl ține departe de Sofia și Castello pentru lungi perioade de timp.
Avansul Aliaților a fost lent și o mare parte din Italia trăiește sub legea marțială germană. Italia nu numai că luptă împotriva germanilor, dar există și război civil între fasciștii loiali lui Mussolini, cunoscuți sub numele de cămășile negre și antifasciști – partizanii, o mișcare subterană implicată în acte de sabotaj împotriva germanilor. Cu diferite facțiuni una împotriva celeilalte, era greu să știi cine spiona, în cine să ai încredere și cine te va trăda.
Lorenzo nu este conștient de implicarea Sofiei în mișcarea partizanilor, el însuși fiind simpatizant al acestora, dar preferând ca Sofia – lumina vieții lui – să stea deoparte, în siguranță. Trecuți de patruzeci de ani, cei doi soți nu au copii, dar au o relație de dragoste profundă, deși fiecare are propriile secrete. Când ofițerii germani apar la Castello de’ Corsi, iar trupele germane ocupă întreaga zonă, viața Sofiei și a celor din jurul ei ia o întorsătură periculoasă. Am admirat-o foarte mult pe Sofia care își lua foarte în serios rolul de ”doamnă a conacului”, ducând grija celor ce lucrau pentru ea și a vecinilor, implicându-se în problemele acestora și ajutându-i cu tot ce-i stătea în putință. Și se implica și emoțional, nu doar material. Aflăm despre viața de zi cu zi de la Castello, îi cunoaștem pe cei ce lucrau și locuiau acolo, aflăm despre familiile lor și despre problemele acestora. Îi cunoaștem pe Carla și familia ei – Anna și Gabriella, și Aldo, cel plin de idealuri. Cu toții au un rol important în poveste.
Un personaj remarcabil este Maxine, o tânără americană de origine italiană, trimisă de la Roma la Sofia la Castello pentru a furniza informații din zonă Rezistenței. Curajoasă, inteligentă și cu o voință de oțel, Maxine lucrează pentru Aliați, transmițând informații despre germani, și are o istorie a ei, care ne este dezvăluită treptat de-a lungul poveștii.
Unul din cele mai remarcabile aspecte ale cărții îl reprezintă felul în care sunt prezentate femeile în acest context istoric: puternice, loiale, inventive, neînfricate. Autoarea subliniază rolul și importanța lor în timpul războiului, arătând curajul acestora și modul în care nu au ezitat să riște totul pentru libertate și pentru cei dragi.
Pe măsură ce avansăm în acțiune, suntem prinși într-o țesătură de comploturi, misiuni și drame. Sunt episoade care se citesc cu sufletul la gură și cu lacrimi în ochi. Cunoaștem eroii din spatele frontului, precum James și Marco, ce-și riscă viața fără ezitare, cu fiecare misiune. Citim și despre oameni obișnuiți, eroi în numele idealurilor și convingerilor lor, cum sunt părinții Sofiei. Citim despre sacrificii, moralitate și conștiință, riscuri enorme și trădări, vieți și destine frânte, dar și despre povești de iubire, despre prietenie și speranță, la final având parte de o răsturnare de situație neașteptată.
„Contesa din Toscana” este foarte frumos scrisă, o poveste realistă, plină de viață, bine documentată. La finalul cărții sunt trecute toate sursele de inspirație pentru cadrul acțiunii și călătoriile de cercetare întreprinse de autoare, aceasta reușind să aducă vremurile și evenimentele ”fără milă” la viață, transportând cititorul în locurile și timpurile evocate, în mijlocul evenimentelor dramatice ai căror martori ne face.
O poveste impresionantă, pe care o recomand cu drag!

„Sofiei nu i-a scăpat sticlirea din ochii ei și faptul că i se părea totul palpitant. Dumnezeule, juca un joc periculos. Sofia s-a uitat la Kaufmann, fiind întâmpinată de o privire rece și respingătoare și de zâmbetul acela strâmb al lui. Un torent de sentimente amestecate a năvălit în ea și stomacul i-a tresăltat de dezgust. Gata cu indiferența calmă! Dar mânia era cel mai greu de stăpânit. Sofia nu avea obiceiul să-și piardă cumpătul. Și-a pus mâna în buzunar și a simțit pistolul rece ascuns acolo. Când Kaufmann a ajuns la ultimul butoi, o senzație de dislocare -a umplut ființa. Era și nu era acolo. El părea că așteaptă ca ea să spună ceva și ea voia să strige: Nu! Voia să ridice mâna, să scoată pistolul și să apese pe trăgaci. Bineînțeles, nu putea. Era o idee nebunească. Mama ei spusese odată: Nu știm de ce suntem capabili până nu încercăm. Sofia nu credea că vorbise despre crimă.“

”Se întreba dacă generațiile viitoare, chiar vizitatorii viitori, aveau să înțeleagă ce se întâmplase acolo în timp ce admirau dealurile și văile, aleile cu chiparoși. Când vor vedea strălucirea primăverii – câmpurile îmbrăcate în macii de un roșu intens, marginile tivite cu flori sălbatice și aerul însuflețit de fluturi, ce aveau să creadă? Și când vor simți miros de pâine proaspăt scoasă din cuptor și se vor plimba prin grădinile cu miros de rozmarin și iasomie dulce, inima lor avea să cânte la fel ca a ei? Sau cu ochii minții aveau să vadă tancurile germane și soldații cu căști de oțel? Aveau să invidieze simplitatea vieții la țară sau să se întrebe cum supraviețuiseră oamenii?

În timp ce conduceau prin peisajul acela care-ți tăia răsuflarea, aveau să simtă pace? Pace – ce cuvânt mic pentru ceva atât de mare, pe care toți îl considerau de la sine înțeles până când îl pierdeau.

Poate era mai bine să nu știe nimic despre trecut.

Poate era vital să știe.”

Cărțile autoarei Dinah Jefferies pot fi comandate pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți Dinah Jefferies

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Colecția Damen Tango

Recenzii și prezentări cărți culturale

12 Comments

Spune-ți părerea!