Contractul Paganini de Lars Kepler, Editura Paralela 45 – recenzie
Contractul Paganini
(The Nightmare – 2013)
Lars Kepler
Editura Paralela 45
An apariție: 2020
Nr. pagini: 480
Traducător: Elena-Maria Morogan
Titlu original: Paganinikontrakten
Al doilea volum din seria Joona Linna, după Hipnotizatorul
Poliția descoperă pe un iaht abandonat trupul neînsuflețit al unei tinere. A doua zi, un bărbat e găsit spânzurat în apartamentul lui. Când descoperă o legătură surprinzătoare între cele două morți, Joona Linna și Saga Bauer sunt puși într-o situație imposibilă: au de-a face cu un ucigaș necruțător, care e mereu cu un pas înaintea lor, și cu un om de afaceri dur, care se folosește de coșmarurile cele mai cumplite ale victimelor sale pentru a-și duce la capăt planurile sinistre. Cuplul Lars Kepler continuă să exploreze fața sumbră a Suediei într-un nou thriller care ține cititorul cu sufletul la gură, pe fondul traficului de arme și al embargourilor internaționale.
„Literatură polițistă încărcată de un suspans răscolitor.“ – The Boston Globe
„Acțiune, inventivitate, intrigă de cea mai înaltă clasă și eroi de proporții monumentale.“ – Los Angeles Times Magazine
Cu riscul de a vă plictisi, mai subliniez încă odată că autorii nordici sunt maeștrii desăvârșiți ai literaturii noir, ai suspansului și poveștilor complicate al căror deznodământ nu îl poți ghici până la final. „Contractul Paganini„, scris de cuplul de scriitori Alexandra și Alexander Ahndoril sub pseudonimul Lars Kepler, are o intrigă extrem de interesantă, ritm alert, suspans desăvârșit, o scriitură cinematografică, astfel încât cititorul „vede” cu ușurință acțiunea care se derulează, rezultând un thriller excelent care pune reflectoarele pe o temă extrem de importantă pentru omenire și anume vânzarea de armament.
Cu puțină cercetare am aflat că Suedia ocupa locul 11 în lume într-un clasament al exportatorilor mondiali de arme, clasament realizat de Institutul de Cercetare pentru Pace(Sipri). Eu nu m-aș fi gândit ca blonzii suedezi sunt fruntași în fabricarea și exportul de arme, deși Stieg Larsson m-a ”atenționat” prin poveștile sale din extraordinara serie Millennium asupra acestui aspect, dar și asupra multor altor aspecte ale corupției din sistemul politic și administrativ al acestei țări.
În martie 2003, în regiunea Darfur din vestul Sudanului, s-au declanșat lupte sângeroase interne între guvern și rebelii din Armata de eliberare a Sudanului și Mișcarea Justiției și Egalității, la conducerea Sudanului aflându-se Omar al Bashir, un președinte care „a sponsorizat” terorismul pentru a reprima revoltele rebelilor. Miliția sudaneză a atacat și incendiat așezări, ucigând și violând civili, fiind săvârșite astfel crime împotriva umanității, încălcând-se grav drepturile omului. Pentru a se impune cu forța, guvernul sudanez a importat arme și muniții de la comercianții de arme pentru că SUA și ONU au impus sancțiuni economice împotriva Sudanului datorită numeroaselor tentative, eșuate, de a menține pacea în regiune, dar și datorită genocidului și violențelor monstruoase săvârșite pe teritoriul acestei țări. În 2008 au venit și primele acuzații internaționale de la Curtea Penală Internațională la adresa unuia dintre cei mai vechi dictatori africani, președintele Sudanului, pentru crime de război și crime împotriva umanității, fiind emis și un mandat de arestare pe numele lui. ONU și Uniunea Africană de menținere a păcii au încercat, fără succes, să medieze conflictele din Darfur, regiune care devenise scena africană a unui război cumplit. Masacre și atrocități, sute de mii de vieți omenești luate sau schilodite. Și pentru ce? Pentru putere și bani. Și totuși, cu tot embargoul în ceea ce privea achiziționarea armelor de către guvernul sudanez, conflictul a continuat pana în 2019, cand Omar al Bashir a fost înlăturat de la putere, existând numeroși comercianți, avizi, vicleni, care să aprovizioneze și să se îmbogățească de pe urma celor uciși ce luptau pentru democrație.
În thrillerul „Contractul Paganini” veți cunoaște câteva dedesubturi ale „afacerii” din Darfur. dar și personaje din guvernul suedez și nu numai, care au profitat de ororile din Sudan.
Penelope Fernandez are douăzeci și patru de ani și este purtătoarea de cuvânt a Asociației Suedeze pentru Pace și Arbitraj. Mama ei, doctoriță, a fost o cunoscută activistă, implicându-se în campaniile de informare și militând pentru dreptul populației indigene din El Salvador de a-și organiza sindicate. Asa că tânăra a avut de la cine învața cum să lupte cu ticăloșii ce băgau pumnul în gura democrației, fiind în mijlocul conflictelor din Darfur pentru o perioadă de timp. Penelope critică vehement exporturile suedeze de armament, exprimându-și fățiș mania și frustrarea față de politica guvernului suedez în ceea ce privește activitatea companiilor producătoare de armament. Ura ei față de arme și război o transformă însă într-o țintă vie, când, împreună cu iubitul ei, Bjorn Almskog, și sora ei mai mică, Viola, petrec un weekend pe iahtul lui Bjorn, singurul lui bun moștenit de la un tată bogat. Departe de agitația orașului, acostează cu iahtul pe o insulă nelocuită din arhipelagul din sudul Stockholm-ului, și, printr-un joc al sortii, Viola rămâne pe iaht iar ei pornesc pe insulă într-o escapadă amoroasă, timp în care sora lui Penelope este ucisă de către un asasin profesionist, cei doi tineri fiind apoi vânați de către criminal, pe acea fâșie de pământ. Habar nu au care este motivul pentru care au fost transformați în pradă! Acest scenariu se desfășoară la câteva ore după ce este descoperit cadavrul unui bărbat care s-a sinucis prin spânzurare în propria casă, Carl Palmcrona, directorul instituției care ia deciziile în ceea ce privește exporturile de armament suedez. Fiind vorba de o personalitate din administrație și de un subiect sensibil, acela al armelor, pe fir intră și Serviciul de Securitate Suedez prin Saga Bauer, o persoană extrem de decisă, mai ales că există câteva amănunte ale acestui suicid care nu sunt ceea ce par a fi.
Protagonistul acestui roman este detectivul – inspector Joona Linna, care va colabora cu Saga și se vor ocupa de cazul Palmcrona, dar și de decesul suspect al Violei, găsită pe iahtul în derivă de către un bătrân pescar. Atât Penelope, hăituită de dementul asasin pe acea insulă pustie, dar și detectivul Joona, care caută cu încăpățânare o legătură între cele doua cazuri, vor face cunostință cu încercările criminalului de a elimina orice urmă ar duce la el, la cel care l-a angajat și la motivul altor crime oribile pe care le produce cu viclenie tocmai pentru a pune investigatorii pe piste false. Și dacă ar fi doar atât! Bjorn, iubitul Penelopei, ascunde și el secrete teribile, pe care detectivul Joona le descoperă cu multă inteligență, tânărul bărbat fiind una dintre cheile care leagă aceste două cazuri dar cea mai importantă piesă din acest imens puzzle este o fotografie. O fotografie care înfățișează patru personalități într-o lojă, la o masă, și un cvartet de coarde, renumit în lume, Cvartetul Paganini, în timpul unui concert. Patru oameni care fac bani din arme, parafează înțelegeri printr-o strângere de mână, devin inimaginabil de bogați, niște demenți pentru care loialitatea într-o afacere este mai presus de orice coșmar sau semnătură. Știați că este posibil să se descopere, dintr-o imagine fotografică a unui grup de instrumentiști, data la care a fost făcută fotografia, ținând cont de poziția degetelor pe instrumente, identificând astfel aria interpretată de aceștia și locul unde a avut loc concertul? Eu nu am știut, dar mi-a făcut o deosebita plăcere să aflu logica acestei metode citind acest thriller excelent!
Mi-a plăcut mult genialul inspector Joona, un tip extrem de migălos, cu aptitudini detectivistice deosebite și o tehnică polițienească extraprdinară, un tip ce gândește în afara tiparului obișnuit care este urmat într-o anchetă, cu instincte ascuțite, stăpân pe sine și perseverent, cu o iuțeală remarcabila a sinapselor. Din galeria de personaje secundare se remarcă Penelope Fernandez pentru curaj și determinare, Saga Bauer pentru inteligență, capacitate de reacție și insistența cu care își croiește drum în Serviciul intern de informații, un domeniu în care femeile sunt desconsiderate și etichetate incapabile, dar și Axel Reissen, posesorul unui destin tulburător, un tip strălucit în domeniul muzicii clasice, un fost virtuos al vioarei și cel care îi ia locul lui Palmcrona.
În ce este amestecată pacifista și democrata Penelope Fernandez, ce informații deține ea și care sunt motivele pentru care este vânată de un asasin profesionist? Ce se afla dincolo de aparente și mai ales, ce reprezinta Contractul Paganini? Dacă v-am trezit curiozitatea cu aceste câteva impresii, citiți acest thriller deosebit și veți fi captivați de povestea din spatele unei fotografii și a unui contract care nu poate fi rupt nici măcar prin moarte, a cărui miză sunt dorințe parcă desprinse din coșmaruri.
„Când iahtul este descoperit plutind în derivă în Golful Fecioarei, în arhipelagul din sudul Stockholm-ului, marea e calmă și noaptea de iunie luminoasă. Apa are o nuanță somnolentă, albastru-cenușie, și se leagănă moale ca ceața. Din luntrea la care vâslește, bătrânul strigă de câteva ori, deși bănuiește că nu va primi niciun răspuns. De aproape o oră urmărește iahtul de pe țărm, împins de-a îndărătelea, tot mai departe de uscat, de un curent leneș. Bătrânul își cârmește barca până se ciocnește de ambarcațiunea mai mare. După ce ridică vasele și amarează luntrea de platforma de înot a iahtului, se cațără pe scara de metal și trece peste balustradă. Pe puntea de la pupa, în afara unui șezlong roz, nu-i nimic de văzut. Bătrânul rămâne pe loc și trage cu urechea. Cum nu aude nimic, deschide ușa de sticlă și coboară în salon. (…) Bătrânul coboară o scară abruptă, printr-un culoar îngust și lambrisat, trece de cambuza întunecată și de baie și ajunge într-o cabină spațioasă. (…). Aproape de capul patului, pe marginea lui, o femeie tânără în jachetă de doc stă într-o rână; coapsele îi sunt depărtate; o mânî se odihnește pe perna roz. Femeia se uită drept în ochii bătrânului cu o expresie nedumerită, înfricoșată. Bătrânului îi trebuie un moment să înțeleagă că femeia e moartă. În părul ei lung și negru e prinsă o agrafă de forma unui porumbel: porumbelul păcii. „
8 Comments
Tyna
O recenzie minunată și foarte bine punctată! ❤ Un thriller excelent și foarte bine documentat! Nu știam multe din informațiile pe care le-ai evidențiat în recenzie. M-ai tentat foarte tare încă de la prima carte din serie – Hipnotizatorul -, iar acum m-ai convins pe deplin Vreau sa citesc și eu această serie! Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤
Carmen Simionescu
Mulțumesc mult, Tyna, cu mare drag recomand atât aceasta carte cât și Hipnotizatorul. ❤️Sunt deosebite și reflecta stilul unic al nordici lor. ❤️
Oli
Felicitări Carmen, foarte frumos construită recenzie, documentată și bine punctată! ❤ Un subiect dur, un thriller intens și foarte interesant, mulțumesc pentru recomandarea deosebită! ❤
Carmen Simionescu
Mulțumesc mult, Oli, cu mare drag! ❤️Sunt convinsa ca vei fi captivanta atât de poveste cât și de personaje și stilul de scriere. ❤️
anasylvi
Wow! Excelenta recenzia, o tentatie majora pentru toti fanii thrillerului nordic, care nu sunt putini. Ma tenteaza chiar si pe mine seria aceasta. De fapt, sunt atatea serii bune recomandate aici incat nici nu stii pe care sa o citesti. Multumesc pentru recomandare!
Carmen Simionescu
Mulțumesc pentru apreciere, Ana, cu mult drag! ❤️
Mirela Barbalata
Wow! Plină de patos recenzia! Felicitări, Carmen!
M-ai intrigat și fascinat, deopotrivă! Transmiți multă emoție!
familiasimionescuyahooro
Mulțumesc frumos, Mirela! ❤️