Delicatese Literare
Recenzii

Contraste de Maria Metco, Editura Eikon – recenzie

Contraste

Maria Metco

Editura Eikon

Nr.pagini: 376

An apariție: 2018

O poveste de dragoste în timpul unei căsnicii ratate, durerea pierderii unui copil, bucuria unei noi sarcini, toate într-un melanj romantios plin de surprize. Un pretext literar bine strunit, pentru a observă și a redefini omul și societatea de azi, în care, pe alocuri, alienarea devine modus vivendi. Autoarea construiește, contrapunctic, cu sensibilitate și empatie, un text alert și incitant, în care îmbină veridic, armonios, cu real talent, întâmplări obișnuite cu vise și coincidențe stranii, pline de suspans, conspirații și incursiuni fantastice, aproape că în filmele polițiste.
„Contraste”, de Maria Metco este romanul zilelor noastre, contemporan până în ultima fibră însă scris cu grația și stilul secolului XX, care înglobează în structura sa o multitudine de aspecte. Este în același timp un roman de atmosferă, de moravuri, de dragoste, o radiografie a societății românești actuale suprapusă peste un cadru mai restrâns, regional dacă vreți, cu o culoare locală bine imprimată, care îi oferă un plus de farmec.
Primul capitol îl aduce în prim plan pe Șerban Nistor, întreprinzător în domeniul construcțiilor civile, urmând ca autoarea să poziționeze reflectorul abia din cel de-al doilea capitol pe Vali Stoian, protagonista romanului.
Este un risc asumat întâlnirea celor doi, rapiditatea cu care se derulează interacțiunea între ei, un început derutant, debusolant, care poate induce cititorul în eroare. Treptat, atât povestea cât și personajele capătă contur și claritate, totul fiind plasat în peisajul urban brașovean, executat cu finețea unui artist plastic. Se întrevede de-a lungul lecturii dragostea pe care autoarea o poartă acestui oraș medieval și împrejurimilor, legătura afectivă strânsă cu acest spațiu, nu doar din descrierile locurilor dar și din stilizarea personajelor episodice, limbajul lor, accentul, regionalismele foarte frumos redate, nuanțat fără afectare.
După cum spuneam, povestea se așază pe planuri distincte, care însă se suprapun armonios, formând un tot unitar. Aceste planuri sunt, pe scurt: povestea în sine, personajele și mesajele diverse pe care autoarea dorește să le aducă în atenția cititorului.
Șerban Nistor și Vali Stoian sunt doi profesioniști, doi oameni cu cariere frumoase dar care însă au eșuat în plan matrimonial, fiind la momentul întâlnirii lor fiecare în pragul divorțului. Vali Stoian este medic fizioterapeut și duce cicatricile unor răni adânci, cu multă demnitate. Nu numai că și-a pierdut părinții într-un accident în copilărie, dar a pierdut și o sarcină în luna a opta. S-a înstrăinat de soț, iar întâlnirea – profesională – cu Șerban îi trezește o senzație puternică, o intuiție care o determină să treacă la acțiune pe plan personal. Privind retrospectiv, trăim alături de ea drama pierderii copilului, dar și tot ce a urmat, ca să o regăsim în anul de grație 2017, sugerat prin trimiteri directe la evenimente și la politicieni greu de confundat. Destinul îi oferă o nouă șansă la fericire, însă înainte de orice trebuie să înfrunte nu numai trecutul, dar și amenințările prezentului, unde oameni apropiați nu sunt ceea ce păreau a fi. În mod surprinzător, dar plăcut, autoarea duce firul poveștii într-o zonă cu accente de mister și suspans, creând un punct culminant plin de vervă și de adrenalină, strecurând note de paranormal, totul în limite rezonabile, bine construite și argumentate, cu specific românesc.
Vali Stoian este întruchiparea eternului feminin, a acelei femei rafinate, culte dar fără a fi infatuată, naturală, onestă, care și-a format anumite principii și păreri foarte clare, cărora nu se sfiește să le dea glas. Ea este văzută în centrul relațiilor ei: cea cu bunicile, Tamara și Areti, foarte diferite între ele; cea cu soțul Paul, un specialist IT cu atracție spre vânătoare și cu o fire rece; cu prietena sa cea mai bună, Adela, actriță; cu Manu, un băiat surdomut care locuiește la ea; cu Mălina, Maria, Ioana și mama lor, Ana – pe care le-a întâlnit în circumstanțe dramatice și au legat o prietenie adevărată; inclusiv cu animalele de companie – Tașa din trecut și Lady, în prezent.
Maria Metco a reușit performanța de a aborda tema gemenilor (Șerban are un frate geamăn, Sergiu, cu o poveste impresionantă) fără să o transforme în clișeu cu iz de telenovelă.
Șerban Nistor este un om care nu a cunoscut fericirea, dar nici nu a căutat-o cu pasiune. Întâlnirea cu Vali îi schimbă viața, transformându-l dintr-un om cu un fond bun, dar superficial într-un bărbat adevărat.
Același lucru nu se poate spune despre Paul Stoian, la care lipsa acestui fond bun se vede, întrucât Vali, cu toate atributele ei nu a putut să îl facă să își deschidă inima.
Mi-a plăcut mult prietenia eroinei cu Adela, o femeie cu personalitate puternică, care are o căsătorie fericită cu Radu, în ciuda faptului că nu au copii. Această temă a maternității revine când și când, atât din perspectiva lui Vali cât și din cea a Anei sau Adelei, sau chiar a Venerei Nistor, mama celor doi gemeni Șerban și Sergiu. Tema maternității este privită în contrast cu cea a paternității, atitudinile diferite ale lui Șerban și ale lui Paul referitor la subiect arată legătura între cele două aspecte, echilibrul între masculin și feminin sau, dimpotrivă, lipsa lui.
Manu, deși personaj secundar, este o apariție de neuitat. Nici animalele de companie nu sunt lăsate deoparte și primesc importanța cuvenită în viața eroinei.
După cum spuneam, Vali Stoian înglobează o multitudine de fațete care creează o personalitate plină de carismă. Ea posedă un al șaselea simt, o înțelegere a lumii la un alt nivel, o legătură profundă cu universul, cu legile nescrise ale naturii, cu existența însăși. Totodată, este un personaj emblematic pentru societatea noastră, așa cum ar trebui să fie: văzând prin ochii ei filmul societății, ar putea fi exponentul celor care „vor o țară ca afară”, dar care și acționează în acest sens. Pe lângă lumea medicilor, a avocaților, a întreprinderilor mijlocii unde se desfășoară mare parte a acțiunii – o zonă upper middle class care în țara noastră nu este încă prea bine definită – remarcăm modul în care spiritul civic al autoarei se reflectă prin intermediul romanului. Astfel, păreri de bun simt și soluții pe teme dintre cele mai diverse (sociale, politice, referitoare la sănătate, educație, ecologie) apar presărate de-a lungul romanului. Autoarea își asumă un rol de formator de opinii, sau cel puțin arată intenția clară de a spune ceea ce are de spus.
Am remarcat un stil de scriere plăcut, agreabil, estetic. La începutul romanului a existat o oarecare abundență de semne de exclamare, dar totul s-a așezat apoi pe un curs din ce în ce mai armonios.
„Contraste”, de Maria Metco este un roman complex care, dincolo de povestea de viață pe care o conține între paginile sale, aduce într-un pachet elegant semnale puternice pentru societatea actuală românească, un personaj feminin emblematic și elemente de suspans care dau un plus de vigoare acțiunii. Toate acestea constituie argumente pentru o lectură bună, de calitate, care transmite cu succes emoții și idei de la scriitoare către cititorii săi.
„Continuă atunci să meargă mai departe, păstrând direcția, când deodată, chiar după colț, dădu peste ea. Peste Femeia-cocor, în scaunul ei cu roțile. Stătea acolo și plângea. Plângea singură, privindu-și desenul. Într-o mână ținea foaia, iar cu cealaltă își astupase gura ca să oprească strigătul. Și plângea. Plângea, așa cum nu mai văzuse vreodată pe cineva să plângă. Dumnezeu însuși, dacă ar fi fost fizic acolo, ar fi plâns și el.
Da, artistul întrezărise și el – în ochii ei – zborul. Hârtia preluase paloarea bolnăvicioasă a pielii și o tranformase în lumină. Era acolo, în desen, frumoasă și senină. Din sărăcăcioase și gri, hainele ei deveniseră simple și neutre, ca penele cocorului. Își dădu atunci seama că, dintre ele două, ea era cea infirmă.”
Îl văzu pe bunicul sprijinit în baston, înaintând greoi, trăgând întârziat după el piciorul accidentat, cu căciulă de oaie în mână. Lângă el bunica, cu lacrimi în ochi și glasul sugrumat de emoție: „Sărut mâna! Avem și noi un năcaz, domnu’ doctor!”. Smerenia aceea divină, a omului simplu, sfințenia încrederii lui nestrămutate că „domnu’ doctor” va descâlci ițele nenorocirii lui, o umpluseră – pentru veșnicie – de umilință. Era, mai mult decât orice, nepoata acelor țărani frumoși, care îi binecuvântaseră copilăria și o învățaseră să fie om. Nu vedea, în profesia ei de medic, decât o foarte mare răspundere. O răspundere enormă. Când absolvise facultatea, singurul loc de pe pământ unde simțise să se ducă fusese la mormântul lor. Le șopti amândurora încet, stând în fața crucii: „M-am făcut doctoriță!”…
” – Mă gândesc așa, cum ar fi dacă ideea asta, cu pachetele de țigări monocolore și fără siglă, s-ar aplica și cărților? se întrebă ea. Cum ar fi să se vândă cărțile așa, fără numele autorului pe ele și timp de o jumătate de an – să zicem – acesta să nu fie dezvăluit? De ce să nu aibă cititorul dreptul suprem de a decide? Uite, să zicem că tu, Adela Barbu, te duci acum în librărie și găsești pe raft două cărți alăturate: una de Agatha Christie și cealaltă no name. Care crezi că e opțiunea ta reală?Pe care alegi să o cumperi?
– Pe cea care are coperta mai mișto?! râse Adela.
– Nici nu știi câtă dreptate ai! oftă Vali.”

Mulțumim autoarei pentru exemplarul oferit pentru recenzie

Cartea Contraste de Maria Metco poate fi comandată pe libris.ro, emag.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

19 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *