Delicatese Literare
Recenzii

Conversații cu viața de Irina-Cristina Țenu, Editura Siono – recenzie

Conversații cu viața

Subtitlu: O carte ce trebuia scrisă

Irina-Cristina Țenu

Editura: Siono

Colecția: Memorii, biografii, jurnale

An apariție: 2021

Nr. pagini: 192

Pentru el însuși un mister, Omul a dorit dintotdeauna să-și afle propriul rost pe Pământ, iar teoriile și interpretările abundă în toate culturile. Antropomorfismul, o metodă facilă de a crea o identitate conceptelor, ilustrează dorința oamenilor de a afla răspunsuri, dacă nu la întrebările fundamentale, cel puțin la cele ce țin de realitatea imediată.

Într-un mod inedit, Irina-Cristina Țenu duce conceptul de antropomorfism un pas mai departe, personificând însăși Viața, provocând-o la un dialog cu cărțile pe masă: ce sunt eu, Omul, în raport cu tine? E suficient să exist pentru a trăi? „Ergo sum” al lui Descartes se aplică aprioric, odată cu apariția mea ca individ sau mai există ceva care mă definește dincolo de simpla existență?

Autoarea abordează axiologic fenomenul „Om”, iar dialogul devine o sumă de corolare care, citite și înțelese distinct, creionează imaginea apropiată de ideal a Omului conectat la propria Viață.

Am făcut cunoștință cu scriitura autoarei Irina- Cristina Țenu la începutul anului, atunci când m-am lăsat îmbrațișată de sonoritatea dulce și sensibilă a versurilor sale, așternute pe retina sufletului, dar și pe hârtie, în volumul de poezii Vers de catifea, publicat sub egida Editurii Siono în anul 2020.
Viața este ,,ca un fir de ață” spunea autoarea în lirica sa, un adevăr de netăguit, pe care îl readuce în lumina speranței în cartea Conversații cu viața, dar sub o altă formă. În stilul său caracteristic, plin de duioșie, dar și franchețe, Irina- Cristina Țenu ne invită să o însoțim într-o călătorie a sufletului său, dar și a Eului nostru interior, al fiecăruia dintre noi. Autoarea ne provoacă să fim părtași la un dialog plin de incandescență dintre OM și VIAȚĂ, o conversație inedită care, la finalul ei, ne va lăsa cu zâmbet pe chip, dar și greutate sufletească.
Trăim într-o lume a haosului, în care omul uită să se oprească din alergat și să privească în sufletul său. Pentru că Eul său interior este plin de frământări, incertitudini, întrebări care își așteaptă răspunsurile, dar ele nu vin ori apar prea târziu. Cine este de vină? Să fie timpul? Sau pur și simplu viața? Sau omul s-a obișnuit să-și ascundă neputința găsind vina în altă parte?
Dar dacă OMUL ar purta un dialog, onest și din suflet, cu viața sa? Contează dorința, dar și nevoia de a privi dincolo de întuneric, de a inspira izul parfumat al speranței. Și, poate așa, va găsi răspunsurile mult așteptate, poate se va regăsi pe sine sau poate, așa, emoțiile sale vor ieși la suprafață, în valuri învolburate, eliberându-i sufletul de forfota sa neînțeleasă. Este, oare, atât de greu?
,,Sunt un simplu om decis să-ți scrie ție, răsuflare invizibilă, bătaie uneori regulată, alteori neregulată de inimă.”
,,Cine sunt?
Cine suntem?
Gând, dor, păsări cu aripile-n zbor,
Iubiri ce nasc din propria cenușă, Actori ce-și caută necontenit menirea lor,
Pe scena pe care-și joacă rolul magistral.”
Fiecare zi este o nouă binecuvântare, un dar pe care Viața îl oferă Omului, doar că acesta, de prea multe ori, uită să se bucure de tot ce îl înconjoară, nu mai vrea să înțeleagă și să vadă frumusețea din spatele banalului, nu mai știe să creadă în el, să spere. Preferă asfixierea trecutului, fără să simtă prezentul, fără să dea o șansă viitorului, iar teama de eșec decimează fiecare nerv al inimii. Omul uită să TRĂIASCĂ.
,,Pe zi ce trece, alegeți să vă trăiți fricile, și nu visele. Zi de zi trăiți cu teama de nereușită în loc să încercați să găsiți o soluție care să vă arate calea spre reușită. Trăiți mereu cu teama de eșec, cu neîncrederea care, din ce în ce mai mult, pune stăpânire pe voi.”
Omul poartă cu el, zi de zi, atât gânduri amare, dorințe și iluzii deșarte, cât și cugetări frumoase, clipe senine, principii valoroase. Precum omul, și viața are strălucirea sa, dar și gustul pelinului; filele ei sunt precum petalele florilor, închise, deschise și căzătoare. Acesta este cursul naturii. La fel și omul, se naște, trăiește, moare. Acesta este cursul vieții. Iar între om, natură, viață este o conexiune indisolubilă, de aici întreaga măreție a existenței .
,,Fiecare zi care începe este o binecuvântare.
Fiecare zi care începe este o șansă care ți se dă și de care tu și semenii tăi trebuie să profitați cât mai puteți.
Fiecare zi care începe este o nouă șansă de a lupta pentru ceea ce îți dorești.
Fiecare zi care începe este o nouă șansă de a te bucura și mai mult de mine.”
Conversații cu viața de Irina-Cristina Țenu este o incursiune în sufletul autoarei, dar și o invitație la curaj, încredere, asumare și conștientizare; este un album de gânduri pline de receptivitate artistică, dar și un amestec dulce-amărui de liniște și frământare sufletească, bunătate și neomenie, bucurie și tristețe, binecuvântare și deșertăciune, deznădejde și speranță.
Mi-a făcut placere să citesc această carte; am descoperit printre filele sale un suflet sensibil, emoții ce curg precum luna în cascade, dar și multe gânduri, unele agitate, altele liniștite, precum valurile mării. O carte subțire, ce invită însă omul la introspecție, îl provoacă la o discuție cu el însuși.

14 Comments

Spune-ți părerea!