Corina de Eugen Mihaescu, Editura Rao – recenzie

22

Corina

Eugen Mihaescu

Editura Rao

Anul apariţiei: 2017
Nr. de pagini: 192
Romanul „Corina” este o ficțiune bazată pe fapte reale, cunoscute de autor pe vremea când era, așa cum îl descria Ecaterina Oproiu – o mare jurnalistă aruncată în uitare de invidie și ură – „un bărbat falnic, bărbos, elegant, celebru nici vorbă… un om împovărat de reușite internaționale…
Așa cum explică el însuși în cuvântul ce precede romanul: „Ceea ce ni se întâmplă zilnic ne poate surprinde mai mult decât imaginația scriitoricească, oricât de fantastică ar fi. Viața noastră cea de toate zilele nu poate fi inventată. Este o cavalcadă pe care niciun scriitor, chiar cu o pană măiastră, nu o poate născoci pentru a o așterne pe hârtie. Ceea ce veți citi este cruda realitate rostogolită peste bietele personaje. Aceasta carte descrie destinul a trei femei între doua revoluţii.”
Eugen Mihăescu s-a născut în satul Şoldăneşti, din judeţul Botoşani, la data de 16 iunie 1952. Studiile elementare le-a făcut în satul natal, iar pe cele liceale la Botoşani. Studiază la Liceul „Mihai Eminescu” din Botoşani, după care urmează cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, obţinând licenţa în Sociologie, 1976. Absolvă facultatea cu o lucrare despre receptarea presei scrise. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Romanul Corina m-a cutremurat, m-a întors pe dos și nu mi-a fost deloc uşor să o citesc, fiind nevoită să o recitesc pentru a fi sigură că am înțeles-o. De ce? Pentru că este  foarte greu să citeşti o carte în care afli de la prima pagină că personajul principal va muri.
Cartea este povestită de ultimul iubit al Corinei, de Emil. Aflăm din povestirile lui care a fost viaţa Corinei, cine i-au fost părinţii și ce idealuri a avut în viaţă și începe cu o scrisoare prin care acesta răspunde mesajului de condoleanțe din partea unui prieten. Totodată, aflam că a murit într-un spital din Paris.
Abia dupa aceste informații ne dezvăluie cu adevărat povestea.
Korin, tatăl Corinei, era un armean care se tragea dintr-o familie venită de la Baku.
“Părea făcut dintr-o bucată, cu maxilarele pătrate, puternice, din care strângea făcând zgomatele sa palpite. Cu un început de calviţie, sprâncene armeneşti bine desenate şi un nas drept, ai fi zis că e un om hotărât, care ştie bine ce vrea. Viaţa însă a dovedit că era exact pe dos, un om şovăitor. Era ridicol de amabil.”
Îi plăceau femeile frumoase, iar pe Nuți, cea care va urma să îi devină soție, a cunoscut-o într-un cabaret, unde era dansatoare.
“Nuti, o „fată de cartier”, din Grant, o imitaţie de buna calitate a unei frumuseţi de la Hollywood, Rita Hayworth”
In momentul în care Korin nu mai putea să îşi desfaşoare activititatea (vă las pe voi să descoperiți care era activitatea lui de bază), i-a propus lui Nuţi să fuga din România, și chiar o fac, însoțiți de o prietenă. După un drum lung care îi duce până în Italia și unde află că e însărcinată, Nuți dă dovadă de instabilitate, de imaturitate, dorind să revină în România, iar peste ani, exact la fel se va comporta și Corina. Nu degeaba se zice că aşchia nu sare departe de trunchi. La întoarcere, ca urmare a micii lor escapade, Korin a ajuns să facă cinci ani de închisoare.
Corina a venit pe lume în aprilie 1948, și ce credeţi că a facut Nuţi pentru a nu rămâne cu perspectiva de a avea un copil din flori? Citiţi si veţi afla.
Dacă în prima parte a cărţii, autorul ne povesteşte despre părinţii Corinei şi despre şcoliile pe care ea le-a urmat până la terminarea liceului, nereuşind să intre la faculatea la care s-a prezentat la examen, în cea de-a doua parte a cărţii ne prezintă viaţa Corinei din momentul în care l-a cunoscut pe Agapian, cel care îi va deveni soţ şi cu care va avea o fetiţă, pe Stepha.
“Agapian era înalt cât uşa. Figură tipică de armean cu ten basane, cum zice franţuzul. Ochii negri şi lucioşi ca două măsline în ulei te priveau pierziş. Deasupra sprâncenele stufoase, fruntea se ducea până spre ceafa groasă printr-o chelie lustruită. Nasul drept, scurt, fără să fie coroiat sau proeminent ca al armenilor, se lăţea cu nări puternic desenate din care ieşea părul unei mustăţi zburlite ca un tufiş ţepos deasupra buzelor răsfrânte.”
Pentru Corina nu a contat că Agapian era cu şaptespezece ani mai mare. Ea dorea să evadeze, să plece de lângă părintii care au ţinut-o ca într-o colivie de aur, să înceapa o viata luxoasa la Paris, exact aşa cum îi promitea el. În cele din urmă dorința i s-a îndeplinit. Corina a plecat la Paris cu Agapian, în curând devenindu-i soţie. Despre ce s-a ales de părinții ei, vă invit să descoperiți singuri.
Ajunsă la Paris, a început să-i placă luxul și a profitat din plin de el. În vara anului 1973, Corina a rămas însărcinată şi în februarie a adus pe lume o fetita, Stepha. Se spune că dragostea maternă se formează în cele nouă luni de sarcină. Din păcate, Corinei îi lipsea cu desăvârșire acest sentiment, văzând-o pe fetiță doar ca pe ceva care o ţinea legată de Agapian. Ţinând cont cât de uşor i-a cedat lui, nu am rămas deloc surprinsă când am aflat că a avut un amant, pe Dan, antrenor de ski nautic, un om fără coloană vertebrală, un parvenit. Cât a durat relaţia cu Dan şi care au fost consecinţele acesteia vă invit să citiţi.
Pot să spun că partea a treia a cărţii a fost mai pe placul meu. L-am cunoscut pe Emil, cel care, cred eu, că a fost singurul care a iubit-o cu adevărat pe Corina. Un om bun, cu un suflet mare, trecut si el printr-un divorţ, un pictor renumit, lucrările lui fiind pe coperțile multor reviste prestigioase.
Momentul când a văzut-o pentru prima data Emil pe Corina a fost foarte frumos descris de autor și cred că este citatul meu preferat din această carte.
“O tânără cu părul de culoarea veveriţei, căzându-i în valuri pe umerii dezgoliţi de un amplu decolteu bronzat. Pielea arămie răspândea, la propriu şi la figurat, un fin parfum parizian. Picioarele ei lungi păreau a se termina în gingii. Purta sandale şi degetele ei, de o fineţe antică, erau prinse în curele aurii. Potrivindu-şi pletele cu mâini nervoase, cu unghii îngrijit manichiurate, care parca zgâriau aerul, femeia se prezenta:
Sunt Corina…”
Dacă Corina a scăpat de sub tutela lui Agapian și dacă şi-a găsit fericirea în bratele lui Emil, vă las pe voi să citiţi. Este foarte interesant de urmărit cine a fost persoana care s-a străduit ca Stepha să fie pe drumul cel bun.
Mi-a plăcut foarte mult personajul Emil și mi-ar fi plăcut ca și Corina să îl aprecieze mai mult, să nu fi fost atât de naivă şi să fi încercat să gândească mai mult, pentru că am rămas cu impresia că, uneori, parcă altcineva gândea pentru ea. Îmi pare rău că această mamă nu a insistat mai mult pe relaţia cu Stepha. Un copil este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unei femei. Un copil te motivează, îţi dă putere şi te împlineşte cu totul.
Nu pot spune că a fost o carte uşoară, a fost o carte profundă, foarte legată şi detaliată, dezvoltată pe mai multe planuri. O carte în care se vorbeşte şi de politică, artă, afaceri, sport, comunism şi eliberarea din comunism.
Cu o copertă care este în ton cu conţinutul cărţii, chiar dacă eu nu am rezonat în totalitate cu personajele ei şi acţiunile acestora, Corina este cu siguranţă o poveste care merită citită.

Mulțumim Editura Rao pentru cartea Corina de Eugen Mihaescu, oferită pentru recenzie

Cartea Corina de Eugen Mihaescu

poate fi comandată de pe raobooks.ro, libris.ro, elefant.rolibrarie.netcarturesti.ro

Recenzii Editura RAO

About Author

22 de comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Multumes, Caro pentru recomandare! Nu am auzit de carte pana acum . Recenzia ta m-a facut curioasa!

  2. Mirela Nenciu on

    Felicitări, Caro pentru recenzie si pentru obiectivitate. Nu ma atrage povestea dar nici nu zic nu. Poate am să o citesc candva.

  3. O recenzie bine punctata, si un subiect interesant! Nu ma tenteaza cartea, desi, din citatele alese, se vede ca e foarte bine scrisa! Coperta mi se pare un pic… infricosatoare…

    • Carolina Bianca on

      Multumesc, Oli! Nu este o carte usoara, este foarte intensa!!! Nici mie nu mi-a fost usor sa o citesc!

  4. Catalina Dumbrava on

    O recenzie interesanta, coperta mi se pare tare trista si poveste la fel, nu stiu sigur daca i-as da o sansa cartii. Poate pierd ceva interesant, poate nu…..ramane de vazut!

    • Carolina Bianca on

      Multumesc! Da, o poveste de viata trista cu un final trist, dar este o carte foarte bine scrisa!

  5. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O carte care sigur nu este pe gustul meu Caro, iar recenzia ta minunata ma ajuta f mult sa stiu daca o vreau in biblioteca sau nu. Felicitari si pupici!

Spune-ți părerea!