Delicatese Literare
Recenzii

Coroana de spini și stele de Lina Moaca, Editura Librex Publishing – recenzie

Coroana de spini și stele

Lina Moaca

Editura Librex Publishing

Data apariție: Mai 2017

Nr. pagini: 313

Un contract cu o agenție de modelling o duce pe Medeea Pop la New York. Încercând să ajute pe cineva, intră fără voia ei într-un joc a cărui profunzime nici măcar nu o bănuiește, un joc blestemat din care nu mai poate ieși. Se pierde pe ea, pierde dragostea, visele, încrederea, demnitatea. În întuneric numai stelele și focul lor îi mai pot lumina calea pentru a se regăsi pe sine.
Daniel Atlasus Gabriel Roth, un tânăr lord și bancher egoist care ia totul și căruia i se cuvine totul, face parte dintr-o altă lume. O lume a diamantelor și-a puterii ce stabilește și impune regulile jocului, cântărind mereu numai câștigul. Daniel se strecoară încet în mintea Medeei, încercând s-o rătăcească.
Coroana de spini și stele este o carte despre lupte interioare, inocență și perversitate, egoism și dăruire, pasiune și iubire.
O carte a contrastelor, a extremelor, o poveste obsedantă, care te subjugă, te răscolește, te contrariază, te face să suferi, dar și să visezi, e mult prea mult și mult prea puțin în același timp, vrei să scapi, și, totodată, n-ai vrea să se termine…
Oferă o lectură complexă, bogată, plină de seva și nerv, luxuriantă și imprevizibilă ca o pădure tropicală în care te pierzi fără ghid, dar, odată ajuns la liman, n-ai schimba experiența pentru nimic în lume.
Nu am obiceiul să încep prezentarea unei cărți referindu-ma întâi la final, dar nu mă pot abține! Finalul acestui volum m-a scos de pe axă și nu știu ce să cred. Nu e o întorsătură de situație, e o cu totul altă direcție în care să privim. Un vis? Nebunie temporară? Nu știu cum să-l interpretez și nici măcar imaginația mea destul de bogată nu m-a ajutat de această dată prea mult. Nu mai insist, vă mai spun doar că interesul și curiozitatea mea sunt la cote astronomice în așteptarea volumului urmator.
Și acum, să începem cu începutul. ..
Am remarcat de la început coperta superbă și paradoxul din titlul foarte inspirat ales. Mi-a creat impresia că avem de-a face cu o carte fantasy, apoi am descoperit o poveste ancorată în realitate. Dar eu întrevăd în continuare și existența unor elemente fantasy, legate de o civilizație legendară…
Am remarcat și mi-au plăcut simbolurile românești inserate de-a lungul acțiunii: sculpturile lui Brâncuși, Luceafărul lui Eminescu, Blaga, porțile maramureșene, Mănăstirea Bârsana. Mi-a plăcut și profundul mesaj umanitar ce se desprinde din carte – ajutorarea copiilor și a oamenilor străzii – ca și atitudinea plină de patriotism a Medeei.
Galeria de personaje e bogată, diversificată și foarte frumos conturată.
Am îndrăgit-o pe Medeea, un personaj optimist, generos, de caracter. Mi-a plăcut că a fost consecventă cu valorile și principiile ei, fără abatere. Cu sentimentele proprii nu a reușit să se descurce prea bine, dar ce poți face când propria inimă te trădează, mai presus de dorință și voință?
Acțiunea ne poartă din București la New York și Londra, dar și pe meleagurile pitorești ale Maramureșului. Medeea, personajul principal al cărții, era fiică de cioban de pe Valea Izei, crescută de la șapte ani la București în sânul unei familii de evrei, Ana și Aaron. Orfană de mamă de mică, tatăl și bunicii ei se bucurasera de șansa pe care o oferise fetei plecarea la București.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Medeei Pop. La 22 de ani, era o tânără remarcabilă, muncitoare și ambițioasă. Făcea stagiatură la cabinetul de avocatură al lui Aron și demarase un proiect pentru ajutorararea copiilor străzii – ajutată fiind de bunii ei prieteni Sonia și Doru – înființând un centru de dans pentru a da acestor copii nedreptățiți de soartă o motivație, un reper luminos pentru a se îndepărta de lumea întunecată a dependențelor de tot felul.
Când i s-a oferit șansa de a pleca la New York pentru câteva săptămâni, obținând un contract de publicitate în calitate de model, a considerat acest lucru un noroc pur. Banii câștigați astfel dorea să-i investească în centrul de dans.
La New York urma să locuiască în apartamentul unui bun amic, Ștefan, care era la rândul lui model, și exact în acea perioadă obținuse un contract la Tokyo, astfel încât apartamentul era doar al ei pe perioada șederii acolo. Totodată, urma să se întâlnească, spre marea ei fericire, cu Jacob, nepotul lui Aron, un scriitor de succes de care ea era îndrăgostită în taină de câțiva ani. Mi-a plăcut de Jacob, dar nu o să insist asupra lui, mi s-a părut destul de nehotărât în ceea ce o privea pe Medeea. Poate că alta ar fi fost situația dacă el ar fi gestionat mai bine evidenta atracție dintre ei.
Încă din primele zile la New York o cunoaște și se împrietenește cu Jessica, o prietenă de-a lui Ștefan, a cărei poveste de viață fusese una marcată de droguri și alcool. Acum era ”curată” și se lupta din greu pentru custodia fiicei sale, acceptând pentru bani un aranjament de-a dreptul aberant pentru o persoană decentă, de fapt niște orgii pentru care primea o mulțime bani doar pentru prezență, chiar dacă nu era aleasă să participe efectiv.  Iar când iubitul ei o desfigurează în bătaie, se vede în situația de a pierde acest aranjament bănos, astfel încât o roagă pe Medeea să se ducă în locul ei, dar fără a-i spune clar despre ce este vorba. Impresionată de drama tinerei, Medeea acceptă, deși toate instinctele ei ”urlau” să o avertizeze să nu se ducă. Din nefericire, nu le-a ascultat…
Ceea ce a urmat e prea șocant pentru a fi descris fără să te cutremuri.
”Ridic capul și văd un bărbat zvelt, înalt, în pantaloni negri și cămașă albă. Stomacul mi se strânge. Chipul lui e acoperit complet de o mască neagră. Ținuta lui desăvârșită, postura umerilor, mersul, exprimă putere și control. Multă putere și control. (…)
Încerc să-mi trag mâna din strânsoare, dar forța lui nu-mi dă voie. Ochii mi se măresc de o groază de nedescris care-mi iradiază din fiecare nerv. E ireal, nu poate fi real, nu pot fi eu aleasa acestui bărbat.”
În ciuda protestelor ei vehemente, bărbatul o folosește la fel de impersonal ca pe un instrument în cadrul unei partide de sex. Iar ea fusese virgină…
”Un urlet îmi deschide pieptul Lacrimile îmi țâșnesc cu sânge. Intru în convulsii. Nu mai știu de mine. Aici nu sunt eu. Nu pot fi. E un coșmar cumplit. Îmi pierd cunoștința.”
În zilele următoare, chinul, suferința, neputința și regretele o vor măcina până la agonie…
E incapabilă să onoreze în continuare contractul, și se întoarce în țară. Din tânăra plină de viață și optimism rămăsese doar o umbră. Nu spune nimănui ce i s-a întâmplat, un tăvălug de evenimente fusese pornit, deși ea încă nu avea habar…
Trecutul o ajunge din urmă sub forma unui milion de dolari care apar misterios în contul ei bancar. Ca și când ea era de vânzare! Bineînțeles că returnează banii fără discuție. Nu mai dorea să aibă nimic de-a face cu acea noapte, dar urmările acelei greșeli își vor arăta colții: rămăsese gravidă! Aron și Ana, ca și prietenii ei, îi vor sta alături, dar tatăl ei îi dă de înțeles că e o mare dezamăgire pentru el…
Între timp, un fapt a venit să compenseze puțin întunericul din viața ei: este contactată de o mare fundație umanitară, Hope Trust, care i-au propus ca ea, ajutată de Doru și Sonia, să se ocupe de coordonarea centrului ”Alimenta”, un mare proiect de ajutorare a celor săraci, propunere pe care o acceptă cu brațele deschise. Mi-a plăcut felul în care se ”învinge” pe sine, dând durerea la o parte, pentru a-și ajuta semenii. Altruismul ei e de admirat.
”Deși începusem anul groaznic, acum mă simt grozav, am o țintă importantă, voi putea face ceva mai mult pentru cei mai puțin favorizați de soartă, le puteam da, pe lângă o masă caldă, o baie și haine curate, o direcție înspre mai bine. Întunecimea care îmi pătase pielea, carnea și sufletul, e pătrunsă de stropi mari de lumină. Mă simt necesară, de folos lumii. Îmi dau seama că viața este o lecție pe care toți o învățăm, fiecare în felul și ritmul său.”
Urmează o invitație neașteptată pentru ea și cei doi prieteni ai ei la o strângere de fonduri la un castel din Cannes, unde participa toată aristocrația lumii: se vor trezi alături de prinți și prințese, conți și contese, fără a realiza prea bine ce căutau ei între atâtea capete încoronate și buzunare pline de milioane de euro. Amfitrionul acelui eveniment era un personaj misterios: Daniel Atlasus Gabriel Roth, un tânăr lord și un bancher foarte influent, care se afla în spatele Hope Trust. Vom afla ulterior că influența lui Daniel era una covârșitoare, făcând parte din Camera Superioară a Lorzilor, ”superioară însemnând deasupra șefilor de stat și a regilor”.
”Un bărbat tânăr, înalt, atletic, cu părul blond cenușiu tuns scurt, într-un costum negru, cămașă și cravată se apropie. E…e impresionant.
– Vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația casei Roth. Simțiți-vă ca acasă! spune acesta pe un ton formal.
Vocea lui are un timbru incitant care încarcă fiecare cuvânt cu electricitate. E peste tot în aer, ne dizolvă în abis.
Sobru, cu o expresie de Sfinx sau de Luceafăr se așează în capul mesei. (…)
E într-adevăr copleșitor. Și nu are mai mult de treizeci de ani.”
Spre stupoarea celorlalți invitați, ca și a ei de altfel, Medeea are parte de un tratament special din partea acestuia: la întrecerea de călărie la care va lua parte, îi va oferi calul lui (o premieră absolută, nimeni în afară de el nu-l mai călărise până atunci), îi va oferi un tur privat pentru a admira operele de artă ale lui Brâncuși din castel, și, cireașa de pe tort, la dansul serii la care se licita pentru partenere, va licita un milion de euro pentru ea!
Iar ea simte o atracție neașteptată și nedorită pentru el. Mai ales în starea în care se afla…
”Adevărul e că știe exact, cu răceală și amabilitate, cum să-ți intre sub piele. Mă simt ciudat. Amețită de teamă și adorație. Simt împunsătura spinilor pe frunte și, în același timp, mirosul florilor. Nu mă pot hotărî.”
După întoarcerea de la Cannes, viața Medeei își urmează cursul, tânăra scoțându-și din minte seducătorul lord cu privire întunecată.
Treptat, sorocul nașterii se apropie.
Într-o zi, primește un mail prin care e invitată la o întâlnire cu un reprezentant al fundației, pentru a discuta despre noi proiecte. Ajunsă la fața locului, realizează că Daniel Roth va fi cel cu care se va întâlni.
”Încercasem, după zile și nopți de procesat emoții, cu destul efort, Să-l țin pe Daniel cât mai bine ascuns într-un colțișor întunecat al minții, să nu-mi miște măruntaiele și să-mi îngreuneze existența. Simplul gând că îl voi revedea îmi tulbură sângele. (…)
Pur și simplu mi se pare ireal, cum să am eu stabilită o întâlnire cu lordul Daniel Roth? …
Nu este posibil! Ceva nu bate, nu se leagă.”
Presimțirea ei era corectă, iar realitatea bătea orice închipuire!!!
”- Tu…, icnesc. Tu ești..?
– Tatăl copilului tău, spune el netulburat, cu chipu-i sculptat în piatră. ”
Vă închipuiți șocul Medeei …
Nu are foarte mult timp la dispoziție să realizeze toate implicațiile acestui fapt, căci copilul venea pe lume chiar în acea zi! Poate și datorită șocului celor aflate!
Mă opresc cu greu din povestit, aș vrea să vă spun mult mai multe, dar vă las să descoperiți singuri ce se întâmplă în continuare. Gesturile lui Daniel sunt de o grandoare rară. Cum o fi să ajungi să naști la o clinică ce s-a deschis vis-a-vis de casa ta, a cărei primă pacientă ești, totul e la dispoziția ta, iar clinica îți poartă numele?!
Dar să nu vă închipuiți vreun moment că dragostea avea ceva de-a face cu toate acestea! Cel puțin, nu din partea lui, chiar dacă unele gesturi așa păreau. În schimb, cu toată împotrivirea feroce a minții, și în ciuda avertismentelor lui Daniel însuși, Medeea se va simți din ce în ce mai atrasă de el. Chiar și după ce află că el e logodit și nu intenționează să desfacă logodna.
Vor începe să aibă o relație ciudată, disfuncțională, dar foarte intensă – un ”joc” în care fiecare își stabilește propriile mize – iar fetița lor, Ana, se va afla la mijloc, va fi ”arma” perfectă cu care Daniel o va putea manevra după bunul plac…
Însă nici el nu e complet indiferent.
Mi-a displăcut autocontrolul lui absolut, jocurile de putere și control pe care le juca cu cei din jur, nepăsarea arătată în unele situații față de sentimentele celorlalți. Nu ceda și zâmbea niciodată. Însă mi-a plăcut felul în care reacționa la micuța lui fiică, faptul că a recunoscut-o de la început.
”- Eu sunt mama, îi șoptesc zâmbitoare. Iar bărbatul taciturn de lângă noi care ne privește ca și când nu ar mai fi văzut atâta frumusețe, e tata.
Daniel îmi șterge lacrimile de pe obraz. Chipul lui e la fel de indescifrabil , însă privirea-i mă arde. Există în ea destulă emoție cât să răscolească fiecare milimetru din mine.
– E adevărat. N-am mai văzut, murmură într-un târziu.”
Iar gelozia lui absolută în ceea ce o privea pe Medeea era dovada că nu se simțea chiar atât de imun și sigur pe el în ceea ce o privea.
M-a intrigat felul în care autoarea a construit relația dintre cei doi făcând o analogie cu Luceafărul lui Eminescu. Foarte original și interesant!
”Eu pot orice. Din sfera mea venii cu greu, să te privesc de-aproape, am coborât cu-al meu senin și m-am născut din ape, murmură, ca într-o prezentare a lui însuși.
–  Oh, icnesc eu tulburată.
Totul în mine se contractă. Daniel chiar are caracteristicile unui Hyperion, e rece, frumos, are putere și strălucește. De la început l-am simțit așa, ca pe un Luceafăr sau Sfinx. Poate de aici și atracția irezistibilă. E foarte tulburător faptul că el citise Luceafărul lui Eminescu, poezia mea de suflet, mai mult, chiar îi memorase versurile. De ce? Cu ce scop voia să ajungă Daniel la sufletul meu?”

Vom avea de-a face cu o latură fantasy a cărții, legată de originea lui Daniel, avem deja câteva indicii în acest sens și referiri la legenda lui Atlas- Atlasus.  Dar asta vom vedea in volumul următor, pe care îl aștept cu mare nerăbdare.
Vă recomand cu drag această poveste senzațională, care m-a fascinat și cucerit. Am o ușoară rezervă în privința finalului, dar având în vedere că e primul volum, sunt curioasă ce curs va lua acțiunea. Eu deja schițez scenarii în minte și sunt curioasă dacă ceea ce va urma se va apropia cît de cât de ele. Însă recunosc că mă aștept să fiu surprinsă!
”Simt și plutesc, trăiesc…Adevărul oricum nu are cărare…Pe fruntea asta a mea, poți să așezi coroană de spini sau de stele…”
”Între mine și stele un geam de sticlă și milioane de ani lumină.”

Cartea Coroana de spini și stele de Lina Moaca poate fi comandată de pe site-ul Librex.

Cărţile autoarei Lina Moacă pot fi comandate pe librex.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți Lina Moacă

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

23 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *