Delicatese Literare
Prezentari carti

Cotloane întunecate de Ruth Rendell, Editura Trei

Cotloane întunecate

Ruth Rendell
Editura Trei
Genul: politist
Titlul original: Dark Corners

cotloane intunecate

 

Ruth Rendell (1930-2015) a fost o faimoasă scriitoare de cărți polițiste, care și-a câștigat statutul de legendă încă din timpul vieții. Senzaționalul său roman de debut, From Doon with Death, a fost publicat în 1964 și le-a făcut cunoștință cititorilor cu longevivul și popularul său personaj, inspectorul Reginal Wexford.
Cariera sa impresionantă acoperă o jumătate de secol, cu peste șaizeci de cărți publicate și vândute în toată lumea în peste 20 de milioane de exemplare.
Câteva dintre romanele sale au fost adaptate cu succes pentru televiziune.
Ruth Rendell a semnat o serie de cărți și cu pseudonimul Barbara Vine.
A fost recompensată cu numeroase premii, printre care Sunday Times Literary Award în 1990. De asemenea, a primit de trei ori Edgar Award, cea mai importantă distincție acordată de organizația Mystery Writers din Statele Unite ale Americii, de patru ori premiul Gold Dagger, precum și distincția Diamond Dagger pentru contribuția sa literară remarcabilă, acordată de prestigioasa Crime Writers Association din Marea Britanie. Membră a House of Lords, a fost una dintre personalitățile literare marcante ale epocii noastre.
Cotloane întunecate – O poveste extrem de captivantă despre șantaj, crimă și destine implacabile
Carl este purtat de vârtejul amețitor al evenimentelor într-o lume întunecată, devenind victima unui dușman invizibil de care nu mai poate scăpa.
Împletind ingenios două fire narative ce se întâlnesc în deznodământul șocant, Ruth Rendell descrie vârtejul amețitor care-l poartă pe Carl într-o lume întunecată și îl împinge apoi la crimă, în timp ce cade victimă unui dușman invizibil de care nu poate să scape.
După ce tatăl său moare, Carl Martin moștenește o casă mare și frumoasă în centrul Londrei. Ca să nu trebuiască să lucreze și să aibă timp de scris, închiriază etajul primei persoane pe care o intervievează, Dermot McKinnon.
Face astfel prima mare greșeală.
A doua mare greșeală este faptul că a păstrat colecția bizară de „remedii” homeopatice a tatălui său, pe care a găsit-o în dulăpiorul de medicamente, împreună cu niște pastile de slăbit dubioase.
A treia greșeală este să vândă cincizeci de astfel de pastile unei prietene, care ulterior este găsită moartă.
Ruth Rendell este neîntrecută în a spune povești despre obsesii, labilitate și coincidențe nefaste.” – Stephen King
Dacă nu ești familiarizat cu romanele lui Ruth Rendell, dacă, într-un fel sau altul, i-ai ratat cele peste șaizeci de cărți, dar ai deschis-o acum pe aceasta… felicitări: viața ta de cititor va deveni infinit mai bogată.” – Los Angeles Times
Ruth Rendell a îmbogățit cu dimensiuni psihologice profunde și sofisticate literatura polițistă clasică din Marea Britanie.” – Washington Post
Scrisul lui Ruth Rendell are intimitatea neliniștitoare a unei atingeri străine în întuneric.” – The New York Times Book Review
Fragment:

„Tom şi Dot erau vag îngrijoraţi că încă nu aveau veşti de la Lizzie, dar se obişnuiseră că ea să dispară cu zilele, pentru că apoi cei doi să descopere că faţă lor nu dispăruse de fapt, ci îşi văzuse pur şi simplu de viaţă ei. La urmă urmei, era o tânăra la douăzeci şi ceva de ani, nu o adolescenţă.
Tom observase cu interes, că, atâta vreme cât fiica ta locuieşte sub acoperişul tău, îţi faci griji când nu a ajuns acasă până la unsprezece, de exemplu. Îţi faci griji în ultimul hal dacă nu a ajuns acasă nici după miezul nopţii. Te uiţi la ceas şi baţi din picior, deschizi uşa din zece în zece minute şi te uiţi dacă se vede venind. Nici nu se pune problema să te culci. Dar, când s-a mutat de-acasă, chiar dacă ştii că iese la fel de mult seară, că stă până la ore la fel de târzii, dacă nu şi mai şi, nu-ţi mai faci griji aproape deloc. Te bagi în pat şi te culci. Te trezeşti dimineaţă şi nu ai nicio îndoială — asta dacă te gândeşti la ea — că a ajuns acasă pe la miezul nopţii sau pe la unu–două, teafără şi nevătămată. Oare de ce se întâmplă asta? De ce îţi făceai griji pentru copilul tău atâta timp cât stătea cu ţine, dar nu-ţi mai făceai după aceea? Se consultase şi cu alţi părinţi şi toţi aveau experienţe similare.
— Probabil că a încurcat zilele şi crede c-o aşteptăm la cină vineri, nu că am aşteptat-o aseară, îi zise lui Dot. Apare ea.

Când Lizzie se trezi, era ziua în amiază mare. Nu se trezise de la sine. Unul dintre bărbaţi — Scotty, bănuia ea — o scutură, în timp ce celălalt îi ţinea o cârpă rece pe faţă.”

Sursa : Editura Trei

dark corners

15 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *