Crăciun cu Rosamunde Pilcher, Editura Vivaldi - recenzie

Crăciun cu Rosamunde Pilcher

(Christmas with Rosamunde Pilcher – 1997)

Rosamunde Pilcher

Editura Vivaldi

Traducere: Odette Sofronescu

Nr. de pagini: 134

An apariție: 2007

Născută în 1924, Rosamunde Pilcher a fost încurajată să scrie de timpuriu, primele povestiri fiind publicate de revista ”Woman and Home” la vârsta de optsprezece ani. În timpul celui de-al doilea război mondial a lucrat la Foreign Office, iar apoi în cadrul Serviciului Naval Regal, în flota Indiilor de Est. După război se căsătorește și se mută în Scoția, unde a trăit până la moartea ei în 2019. A avut patru copii și opt nepoți.

În toți acești ani, Rosamunde Pilcher a continuat să scrie romane și povestiri. Două dintre cărțile ei, Căutătorii de scoici și Septembrie, au captivat interesul cititorilor din întreaga lume. După cărțile ei s-au realizat de asemenea ecranizări pentru micul și marele ecran.

Suntem de faţă când Rosamunde Pilcher expediază primele ilustrate de Crăciun acasă la ea în Scoţia, când primele cadouri sunt împachetate şi întreaga familie se reuneşte pentru sărbători. Autoarea ne dezvăluie câteva trucuri speciale pentru masa de Crăciun, după care fireşte că putem pregăti curcanul şi budinca tradiţională. Povestea Crăciunului domnişoarei Cameron întregeşte această bogat ilustrată carte de citit şi gătit, dedicată Crăciunului.

Eleganță, căldură, simplitate și bun gust!

Vă invit să descoperim farmecul Crăciunurilor de altădată, însoțind-o pe Rosamunde Pilcher pas cu pas, din momentul în care expediază primele ilustrate de Crăciun acasă la ea în Scoţia până când ultimele pregătiri sunt finalizate, iar întreaga familie se reuneşte pentru a lua împreună masa de Crăciun.

În primul capitol al cărții suntem martori la sărbătorirea unui eveniment foarte emoționant: împlinirea a 50 de ani de la căsătoria dintre Rosamunde și Graham Pilcher. Nunta de aur a fost serbată, de Crăciun, într-un cadru extrem de pitoresc – în sătucul Zennor aflat pe coasta de nord din Cornwall.

Atmosfera este una deosebit de caldă, iar cu talentul ei unic și incontestabil Rosamunde Pilcher ne face să ne simțim parcă transportați în acel ținut magnific.

Începând din al doilea capitol, asistăm la pregătirea unui Crăciun obișnuit în casa familiei Pilcher. În fiecare an, Rosamunde Pilcher trimite celor trei sute de prieteni, rude și cunoscuți din toată lumea, câte o ilustrată de Crăciun și, pentru a se asigura că acestea ajung la timp, începe expedierea acestora de la mijlocul lunii noiembrie.

Din carte am aflat câteva informații extrem de interesante despre istoria ilustratelor cu urări de bine.

Obiceiul de a trimite cu ocazia sărbătorilor ilustrate cu urări de bine își are originea încă din antichitate: în vechea Romă se schimbau de Anul Nou mici daruri, crengi de măslin, fructe uscate, miere, monede și alte obiecte purtătoare de noroc. Creștinii au păstrat acest obicei pentru sărbătoarea Crăciunului și odată cu apariția artei tipografice a început istoria felicitărilor de Crăciun. Motivelor inițial religioase de pe cartoanele colorate manual le-au fost adăugate încetul cu încetul flori, păsări și ornamente. În Anglia, prima felicitare de Crăciun a fost comercializată în 1843, atunci când tradiția continental-europeană de a serba Crăciunul ca o mare sărbătoare de familie s-a impus treptat și în Marea Britanie.

Deși acum se trimit preponderent felicitări virtuale, nu pot să nu-mi aduc aminte cu nostalgie de vremurile când trimiteam și primeam ilustrate în format fizic. La fel ca și Rosamunde Pilcher, și eu le așezam cu drag prin toată casa, pentru a marca acel moment special.

Primele pregătiri pentru Crăciun sunt dulciurile, iar Rosamunde Pilcher ne pune la dispoziție cu mult drag câteva rețete tradiționale încercate de ea cu succes de-a lungul anilor.

În așteptarea copiilor și nepoților pentru a împodobi împreună bradul de Crăciun, Rosamunde a decorat, cu mult gust și căldură, toată casa.

Împodobirea bradului are un farmec aparte dacă este făcută împreună cu cei dragi, iar noi simțim din plin fericirea lui Rosamunde când este ajutată de nepoata ei, împreună cu o prietenă a acesteia.

În Anglia, pomul de Crăciun are o istorie relativ recentă, fiind introdus ca tradiție de Albert de Saxa-Coburg-Gotha, prințul consort al reginei Victoria, în anii patruzeci ai secolului XIX:

Ziua de Crăciun este plină de tradiții, împlinite cu multă plăcere de membrii familiei și prieteni.

Copiii se trezesc primii și coboară pe furiș scările pentru a-și lua Snockings, ciorapii pe care în timpul nopții Moș Crăciun i-a umplut cu ciocolată, nuci, portocale și alte mărunțișuri.

Când toți oaspeții s-au trezit, au băut prima ceașcă de ceai și au luat un mic dejun frugal, este vremea de mers la biserică. După liturghie, urmează o plimbare, la care se spun povești și sunt intonate colinde. Dacă este zăpadă, se veselesc cu toții la o bătaie cu bulgări de zăpadă. Ce mi-aș fi dorit și eu să fiu acolo! 😍

Întorși acasă, cu toții se odihnesc puțin, iar autoarea petrece un moment de relaxare alături de soțul ei, pe care îl prețuiește enorm, oferindu-ne o mică perlă de înțelepciune:

”Este minunat să ai o familie mare și casa plină de oaspeți, dar din când în când trebuie să te poți izola un pic pentru a-ți trage răsuflarea.”

După ce vin toți musafirii și membrii familiei, cu toți se reunesc lângă șemineu, schimbă vești, ascultă muzică, cântă colinde și joacă jocuri de societate, în special șarade, dar și Snapdragon, un joc nu tocmai lipsit de pericol: o cupă cu stafide mici și negre este umplută cu brandy și aprinsă. Jucătorii trebuie să încerce pe rând să înșface stafidele din flăcări și să le mânânce.

În meniul sărbătoresc pregătit de Rosamunde nu putea lipsi curcanul, un punct tradițional al mesei de Crăciun. Am aflat cu această ocazie de ce britanicii îl numesc Turkey, deși acesta provine din Mexic și în niciun caz din Turcia. Negustorii levantini au importat curcanul în secolul 16 pentru prima dată în Europa și după ei au numit britanicii această pasăre străină. Curcanii mexicani semănau mai degrabă cu bibilica, însă câțiva țărani din Norfolk au început numaidecât să-l crească și după câteva decenii curcanul se dezvoltase deja până la mărimea impozantă de astăzi.

Rețeta de curcan umplut al lui Rosamunde mi-a lăsat gura apă, dar cum la noi de Crăciun este tradițională friptura de părc, voi încerca această rețetă festivă cu o altă ocazie, cum ar fi de Anul Nou. 😍

Și restul preparatelor introduse de Rosamunde în meniul sărbătoresc par absolut deliciase, însă vă las plăcerea să ldescoperiți singuri toate rețetele în carte și, dacă doriți, să le încercați. 😉

Cu o mare atenție la detalii, Rosamunde a aranjat festiv masa de Crăciun. Totul este de o mare eleganță și de un bun gust desăvârșit. Am reținut și eu câteva idei de decorare pentru viitor.

Cartea se încheie cu o mică povestioară, sensibilă și caldă, foarte potrivită de citit în această perioadă. – „Crăciunul lui Miss Cameron”. Vă las plăcerea să descopriți singuri despre ce este vorba în ea.