Crăciunul care nu a mai venit de Anamaria Ionescu, Editura Tritonic – recenzie

15

Crăciunul care nu a mai venit

Anamaria Ionescu

Editura Tritonic

Anul apariţiei: 2017
Nr. pagini: 185
1989. Iulian, un tînăr plin de vise şi speranţe încearcă să treacă clandestin frontiera şi este prins. Condamnat la închisoare, el îşi pierde viaţa la câteva săptămâni de la pronunţarea sentinţei. Ana, sora lui, este la vârsta năzuinţelor liceale când se întâmplă nenorocirea. Şi, din acel moment, viaţa ei si a familiei se prăbuşeste ca un castel de cărţi de joc. Revoluţia din decembrie `89 aduce un licăr de speranţă. Poate că visele ar putea renaşte. Şi vor putea sa afle cine este vinovat pentru drama familiei lor.
Fata se aruncă în viata cu impetuozitatea unei furtunii.  Şi, totuşi, fantoma fratelui ei este mereu prezentă. Uneori Ana se cufunda in amintirile despre Iulian. Alteori fuge de ele într-un mod distructiv. Ca să poată să se elibereze,să facă pace cu trecutul, trebuie să afle ce s-a intamplat în acea primavara blestemată când fratele ei s-a intors acasa între patru scanduri.Dar drumul către adevar e lung, sinuos şi, uneori, periculos. Iar descoperirea lui nu intotdeauna izbăveşte…
Un roman cu şi despre oamenii care au trăit tranziţia între comunism şi libertate.
Participând la o lansare de carte la Pitești, am avut ocazia să o cunosc personal pe autoarea Anamaria Ionescu. Titlul cărții mi-a atras atenția, iar descrierea făcută de autoare m-a convins să cumpăr cartea și să o citesc.
Autoarea îşi începe povestea în martie 1989 si ne duce până în octombrie 2005, parcurgând toate etapele vieţii prin care trece eroina noastră, Ana.
Ne aflăm în martie 1989, în Bucureşti, într-un regim comunist care părea de neînlăturat şi care persecuta oameni, după cum vom afla şi din cartea noastră.
Ceasul de pe Moghioroş nu mergea aproape niciodată. Când l-au pus, toata puştimea a fost in extaz. Era pătrăţos, roşu şi electronic. Arăta succesiv data şi ora. A mers bine vreo săptămână. Pe urmă a luat-o razna. Pe urmă n-a mai mers deloc. Apoi cele trei moduri de funcţionare au ajuns să se succeadă. De câte ori treceam pe acolo verificam starea ceasului din intersecţie. Acuma arăta o dată fantasmagorică.
Crăciunul care nu a mai venit începe prin a ne prezenta familia Anei – eroina noastă – într-un moment foarte dureros: pregătindu-se de înmormântare. Iulian, fratele Anei se sinucisese în închisoare, unde era arestat deoarece încercase sa fugă din ţară. Datorită regimului comunist, nici membrii familiei, în afară de părintii şi sora lui, nici prietenii nu au avut curajul să vina la priveghi sau înmormântare. Deoarece Iulian a încercat să fugă din tară, şi prietenii lui erau in vizorul securităţii. Singurii care au îndrăznit să vină seara târziu pentru a-şi prezenta condoleanţele erau cei trei prieteni ai lui Iulian: Dan, Piticu’ si Trocan,ultimul fiind cel mai apropiat prieten al lui Iulian, un prieten pe care te puteai baza, sau aşa iţi lăsa impresia. Niciunul dintre cei strânşi acasă la Iulian nu credeau că acesta s-a sinucis, dar nu ştiau de unde să înceapă cercetările şi le era si frica pentru ca securitatea era cu ochii pe ei. Tatăl Anei a făcut multe  memorii pentru a afla adevarul cu privire la moartea fiului său.
Ana este o adolescentă care s-a maturizat mult prea repede, toata viata ei dupa acea luna martie a fost încărcată de dorinţa de a afla adevarul cu privire la moartea fratelui său. Deoarece tatăl ei continua să trimita memorii la toate institutile statului pentru a afla adevarul, au fost amenintati ca ar fi mai bine să îşi vadă de treabă şi să nu mai răscoleasca nimic. Trocan, care mereu era aproape de familia Anei, i-a sugerat tatălui Anei să se refugieze vreo doua săptămâni la o casa, la ţară, să lase un pic lucrurile să se linistească. În acea mini vacanţă, Ana s-a îndrăgostit de Trocan şi mai tare şi a cunoscut fiorul primei iubiri.
La întoarcere lucrurile nu s-au liniştit, din contra. Uzina unde lucra tatăl Anei i-a facut acestuia dosar de pensionare, iar Ana – elevă în ultimul an de liceu – a fost exmatriculată pe motiv de comportament indecent, bazat pe așa zisele declarații că ea și Trocan ar fi fost văzuți tăvălindu-se prin fân.
Diriginta, care era o femeie bună, i-a propus să înceapă cursurile la seral şi i-a oferit şi un loc de muncă la un studio foto, sub îndrumarea lui Vlad Lascăr.
În următoarea săptămână am inceput lucrul la studio. Fotograful, șeful meu, era un bărbat în jur de 40 de ani, înalt și cu o construcție osoasă. Avea părul grizonat, un pic mai lung decât „regulamentar. Suvitele ninse încadrau o față aspră, cu o frunte înalta de sub care te ardeau doi ochi negri ca tăciunele.
Relaţia dintre Ana şi Vlad devine foarte apropiată, împărtăşind şi alte pasiuni comune pe langa arta fotografierii. De la Vlad, Ana va învăţa să devină un fotograf profesionist şi toate învaţăturile ii vor folosi în viitor. Ajungând la sfarşitul romanului şi împartaşind cu Ana toate trăirile ei, am ajuns la concluzia ca marea ei iubire a fost Vlad şi niciodata nu a avut mustrări de conştiinta ca a trecut  peste pragul unei simple prietenii.
Evenimentele din decembrie 1989 o găsesc pe Ana lângă familia ei, lucru care o nemulţumeşte si decide să plece la Comitetul Central, spre disperarea părinţilor.
 – Trebuie să fiu acolo, nu înţelegi? Cu iubitul meu, cu prietenii fratelui meu. Mergem să ne luăm viitorul înapoi.
Îşi dă seama repede că locul ei nu este acolo, la Comitetul Central, că Trocan nu este bărbatul de care  era indrăgostită, îl vede ca pe un străin şi decide să plece acasă. La plecare se întâlneşte cu Vlad, care a fost rănit, ea ajutându-l să ajungă acasă şi, din cauza evenimentelor, decide să rămână peste noapte la el. Cedând tentaţiei, se culca cu Vlad. Dimineaţa o găseşte pe Ana destul de confunză, ea dorindu-şi o relaţie cu el, dar acesta îi spune  ca între ei nu poate fi nimic şi că locul ei este lângă Trocan, un bărbat tînăr, care promitea să devină un om puternic şi care putea să aibă grijă de ea.
Tu eşti ca o floare, fragilă şi îndăzneaţă în acelaşi timp. Ai nevoie de un cactus care să creeze o reţea de spini in jurul tău pentru ca să nu poată nimeni să-ţi răpească frumuseţea şi îndrăzneala. Eu cu greu pot avea grijă de mine.
S-a întors la Trocan, care devenise un om important, fiind unul dintre cei mai activi oameni de la Comitetul Central, dar sufletul ei a rămas la Vlad,  petrecând mai mult timp cu el decât cu iubitul ei. Datorită pasiunii şi dedicării ei în arta fotografierii, după organizarea unei expoziţii foarte reuşite, Ana primeşte o bursă de studiu în domeniul fotografiei jurnalistice şi pleacă pentru 3 luni de zile la Berlin. La întoarcere află că părinţii ei şi cu Trocan, datorită ascenderii pe scara socială, s-au mutat într-o vilă şi, ca sa fie tacâmul complet, este cerută în căsătorie. Orice ar fi făcut Ana, de fiecare dată îi este amintit ce părere ar fi avut fratele ei despre aceea situaţie.
O fată normală  în ziua nunţii ei este agitată, are emoţii, se gândeşte la o mie de lucruri şi nu cred că îi trece prin cap ca în dimineaţa respectivă să îşi inchirieze un film şi să il vizioneze în timp de coafeza şi machioza se învârt in jurul ei. Ana aşa a făcut.
Căsnicia Anei nu a fost una fericită, visurile ei erau mari şi nu erau pe aceeaşi lungime de undă cu soţul ei care  îşi dorea o soţie de casă, docilă, ceea ce Ana nu era.
În urma unui infarct, tatăl Anei îşi pierde viata, dar cu ultimele cuvinte o roagă să nu se îngroape în trecut, să aiba grijă de ea si de visul ei. Greu de făcut, pentru că orice ar face gândurile nu ii dau pace, ea dorindu-şi să afle ce l-a împins pe Iulian la sinucidere şi cine l-a turnat pentru ca ea, la un moment dat, a aflat că cineva i-a furnizat securităţii toate informaţiile necesare prinderii lui Iulian. Vă invit să citiţi despre modul în care află Ana cine a fost turnătorul din cauza căruia a fost prins Iulian.
Mariajul cu Trocan merge din ce în ce mai prost, el fiind ocupat cu toate funcţiile importante pe care a ajuns să le deţină şi să se învârtă în lumea bună a politicii. Ana îşi vede în continuare de visul ei de a fotografia, dar când Vlad moare, ea rămâne distrusă şi orice ar fi făcut cei din jurul ei nu reuşeau să o scoată la suprafaţă! Timp de mai multe săptămâni s-a comporat ca o fantomă, singura ei dorinţă fiind să îşi înece amarul în alcool. Un telefon dat de Raluca, iubita lui Iulian de dinainte de a fi prins,  a scos-o din starea în care se află şi pleacă să caute un coleg de celula de-al lui Iulian pentru a afla detalii despre ultimele momente din viaţa  fratelui său. Vă las pe voi să citiţi ce se întâmplă cu acest fost coleg, ce lucruri noi află Ana şi ce urmare va avea această întâlnire!
Dacă în iulie 1993 ea va afla de cum şi-a petrecut ultimele zile fratele ei, în septembrie află că este gravidă, iar câteva luni mai târziu o aduce pe lume  pe Iuliana, lumina ochiilor ei, o fetiţă linistită cu ochii verzi. Iuliana a fost cel mai mare sprijin pentru Ana şi, din momentul când a născut-o, toată atenţia ei s-a dus către fată şi a fost o mama model, ea punându-şi mereu fata pe primul loc.
Mariajul cu Trocan se termină după ce îl găseşte în pat cu fosta ei amantă. Da, exact cum aţi citit, Ana a avut o relaţie  sexuală cu o femeie în timp ce era căsătorită cu Trocan…
Nu i-a fost usor să treacă mai departe, dar a scos-o la capăt şi a reuşit să se menţină pe linia de plutire. Ultimele pagini ale cărţii sunt o întreaga dezvăluie cu privire la viaţa Anei şi a fratelui său, Iulian.
Pe tot parcursul citirii cărţii am încercat să o înţeleg pe Ana, să fiu în pielea ei, să simt ca ea. Uneori am fost cu acord cu alegerile ei, alteori nu, dar nu mi-am permis să o judec deoarece nu aş fi vrut să mă aflu în situaţia ei. Din acel martie 1989 toată viaţa şi-a trăit-o în umbra fratelui decedat Iulian, căutând mereu răspunsuri, dorind să afle adevarul şi, când l-a aflat, toată viaţa i-a fost dată şi mai tare peste cap.
Este prima carte citită a autoarei, dar cu siguranţă nu va fi şi ultima. Stilul autoarei este foarte lejer, te introduce atat de bine în poveste încat ai impresia că toate faptele se petrec înaintea ta şi tu eşti un musafir în ea. Frazele parcă se aranjează singure pe hârtie, uneori vocabularul a fost dur, alteori a fost mai normal, câteodată având impresia că vedem părţi din viaţa autoarei, toate acestea alcătuind un roman de nota 10.
Vă recomand această carte, să faceţi cunoştiinţă cu Ana, o adolescentă de nici 18 ani care porneşte cu o cruce în spate în viaţa nebună care o aşteaptă şi o maturizează mult prea devreme!

Mulțumim Editurii Tritonic pentru cartea Crăciunul care nu a mai venit de Anamaria Ionescu primită pentru recenzie!

Cărțile autoarei pot fi comandate de pe tritonic.ro,  libris.ro, elefant.ro, librărie.net, carturesti.ro

About Author

15 comentarii

  1. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O recenzie minunata la o carte minunata cu un subiect ce cred ca are in spate mult adevar! Felicitari Caro pt recenzie, pupici!

Spune-ți părerea!