Delicatese Literare
Recenzii

Crăciunul la Carnton de Tamera Alexander, Editura Casa Cărții – recenzie

Crăciunul la Carnton

(Christmas at Carnton – 2017)

Tamera Alexander

Editura Casa Cărții

An apariție: 2019

Nr. pagini: 224

Traducerea: Dana Ciupe

0.5. Crăciunul la Carnton – Editura Casa Cărții – Christmas at Carnton – 2017
1. With This Pledge – 2019
2. Colors of Truth – 2020

Crăciunul la Carnton este o poveste despre speranță și credință reînnoite de Crăciun.

Încărcată de istorie, presărată de romantism și punctată de meniuri delicioase, povestea imaginată de Tamera Alexander vorbește despre savoarea și vindecarea pe care le aduce a două șansă.

Alleta Prescott, o tânără văduvă, și căpitanul Jake Winston poartă fiecare amprenta de neșters a războiului. Răni sufletești și fizice, circumstanțe vitrege și lipsa unei lumini la orizont par a fi singurele ingrediente din care mai este alcătuită lumea. Și totuși, mantaua grea a poverilor nu a putut strivi frumusețea lăuntrică. Alleta și Jake descoperă fiecare că mai există speranța pentru care merită să lupte, că virtuți că dragostea și binele nu vor putea fi niciodată înlăturate de urâțenia urii și vrajbei.

O emoționantă poveste de Crăciun, o poveste de viață, caldă, plină de miez și substanță, documentată, bazată pe o realitate istorică, scrisă cu multă sensibilitate. E o poveste învăluită în dragoste și magie, cu un mesaj plin de speranță și cu impresionante lecții de viață presărate printre rânduri. Este o carte de atmosferă, care ne poartă în locul și timpul acțiunii: Franklin, Tenessee, în apropriere de Nashville, și Plantația Carnton, în perioada războiului civil american. Povestea îmbină ficțiunea cu realitatea, personaje, locuri, date și fapte reale cu cele imaginare, iar rezultatul este minunat.

Povestea ne poartă în luna noiembrie a anului 1863 în Franklin, Tennesse, într-o comunitate afectată de devastatorul război civil. Toți bărbații în putere luptau pe front, dar femeile lor duceau și ele, din greu, propria luptă pe frontul de acasă. Le măcinau dorul și frica față de soarta soților, fraților și fiilor lor, grija zilei de mâine și greutatea de a-și întreține singure copiii și căminele, zbătându-se la limita sărăciei, dar făcând față cu multă demnitate.
În această conjunctură o cunoaștem pe protagonista cărții, Alleta Prescott, al cărei soț iubit murise de curând pe front, iar ea rămăsese singură, fiind însărcinată și având un băiețel de șase ani, Andrew. Și, ca și când nu era destul de lovită de soartă, își pierde serviciul – alături de multe alte colege în situația ei, căci locurile de muncă erau rare ca aurul – și, neavând cu ce plăti ratele la casă, primește o înștiințare de evacuare de la bancă.
Un anunț în ziarul local, prin care se căutau bucătărese experimentate la un eveniment organizat de Crăciun la Carnton de către Societatea de Ajutor a Femeilor, o licitație pentru susținerea soldaților din Armata Confederată, îi dă o rază de speranță.
O cunoaște astfel pe doamna colonel McGavock, stăpâna proprietății Carnton, o femeie impunătoare, pretențioasă și practică, dar corectă și generoasă. Deși postul de bucătăreasă fusese ocupat – era așteptată să sosească o maestră patiser, școlită la Paris – soarta a lucrat în favoarea Alettei și a primit de lucru la Carnton, nu doar ca bucătăreasă, ci și ca tâmplar – era foarte pricepută în această neobișnuită meserie pentru femei, lăsată „moștenire” de tatăl său – pentru construcția unei iesle de Crăciun în mărime naturală. Ba, mai mult, i-a fost oferită casă și masă pe toată durata muncii. Deocamdată, până după Crăciun, viața ei era pe un făgaș bun. Iar micul ei fiu, Andrew, avea un prieten și tovarăș de joacă și învățătură, Winder, fiul doamnei McGavock, de aceeași vârstă cu el.
”Aletta se întoarse și îi văzu pe cei doi băieți alergând unul după altul afară, iar soarele de noiembrie strălucea deasupra lor și făcea ca aburul alb al respirației lor să strălucească parcă. Abia dacă putea să cuprindă cu mintea tot ce îi spusese doamna McGavock. Avea o slujbă, chiar dacă una cu caracter temporar, dar, mai mult de atât, ea și Andrew aveau un adăpost sigur în care puteau locui, unde avea parte și de un prieten, și de învățătură – până pe 1 ianuarie. Și, poate, dacă muncea din greu și își dovedea valoarea, chiar și după aceea, deși nu îndrăznea să-și facă speranțe chiar atât de mari.”
Însă, cu toată dedicarea ei, nu ar fi putut construi ieslea fără ajutor, care i-a fost oferit fără rezerve de către Jake Winston, un soldat rănit, în curs de recuperare, ce fusese trimis de către superiorii lui să dea o mână de ajutor pentru tot ce era nevoie pentru organizarea licitației de Crăciun de la Carnton.
Un personaj de care mi-a plăcut foarte mult este Tempy, o sclavă în vârstă, mărunțică, muncitoare și inimoasă, care aproape că făcea parte din familie, bucătăria fiind domeniul ei, iar ea și Aletta s-au îndrăgit de cum s-au cunoscut.
Urmărim pregătirea evenimentului caritabil în paralel cu derularea vieții de zi cu zi de la Carnton și cu formarea și evoluția relației dintre Aletta și Winston – ca și a lui Winston cu micul Andrew -, care simt o afinitate tot mai mare unul față de celălalt. Winston este îndrăgostit pentru prima dată in cei aproape treizeci de ani ai săi, dar Aletta este rezervată în privința sentimentelor ei, iubindu-și profund soțul și fiind legată de amintirea acestuia. Însă eroii noștri vor acea parte de puterea vindecătoare a dragostei alături de miracolul celei de-a doua șanse și al noilor începuturi. Un adevărat dar de Crăciun!
Nu vă spun mai multe, ci vă invit să petreceți Crăciunul la Carnton, urmărind desfășurarea generosului eveniment găzduit aici, și să descoperiți ce curs va lua viața Alettei odată ce Crăciunul va fi trecut.
M-am bucurat să aflu că aceasta e doar una din poveștile de la Carnton, făcând parte dintr-o serie, Seria Carnton, care sper să fie tradusă cât mai curând și la noi.

O poveste plină de frumusețe, dramatism, emoție și neprevăzut, dar și de mici miracole atunci când totul pare lipsit de speranță.

Tamera Alexander a creat din nou un univers epic complex, bogat în istorie și populat de personaje realiste, zugrăvind cu ajutorul cuvintelor tablouri vii, savuroase ca o ciocolată caldă cu frișcă servită alături de unul din delicioasele fursecuri cu unt ale lui Tempy – formidabilele fursecuri sudice -, a căror rețetă ne e oferită, alături de alte câteva asemenea bunătăți la finalul cărții. Enjoy!

8 Comments

Spune-ți părerea!