Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie

Crăciunul lui Poirot este o adevărată capodoperă a genului mystery-crime, în genul binecunoscut al Agathei Christie. Avem un grup restrâns de suspecți, fiecare dintre ei ar fi avut atât motivația, cât și oportunitatea săvârșirii crimei, indiciile sunt adesea contradictorii, nimic nu este ceea ce pare a fi la prima vedere,iar fiecare din întrebările cheie care se pun într-un caz de crimă Cine? Cum? Când? De ce? va avea un răspuns cu totul neașteptat și uluitor. Cumva, acest caz mi-a adus aminte de ”Asasinarea lui Roger Ackroyd”, întrucât și acolo adevăratul făptaș a fost atât de bine deghizat încât nu i-am putut bănui identitatea până la final. Cei ce au citit ambele cărți vor ști la ce mă refer.

Fiind vorba de Poirot, de la bun început ne dăm seama că nu vom avea parte de prea multă veselie sau de o atmosferă liniștită, deși totul începe ca o reuniune de familie în vederea sărbătoririi împreună a Crăciunului, după mulți ani în care fuseseră despărțiți.

Simeon Lee, un multimilionar tiranic și excentric, chinuit de probleme de sănătate și ajuns la o vârstă venerabilă, își invită cei patru fii, împreună cu soțiile lor, pentru a petrece împreună de Crăciun.

Alfred, fiul cel mare, era un bărbat calm și echilibrat, cumpătat și foarte devotat tatălui său, cu care locuia de ani de zile. Lydia, soția lui, o femeie energică și eficientă, îi reproșa adesea lui Alfred că se lasă folosit de tatăl lui și nu încearcă niciodată să-și impună punctul de vedere.

Harry, cel de-al doilea fiu, era oaia neagră a familiei. În urmă cu douăzeci de ani, refuzase să se conformeze planurilor tatălui lui și fugise de acasă cu o importantă sumă de bani. De atunci, intrase de nenumărate ori în diverse belele, telegrafiind acasă și cerând sume consistente de bani pentru a putea ieși din impas. Paradoxal, tatăl lui îi onorase de fiecare dată cererile.

George era un politician versat. Deși era genul avar și își cântărea fiecare bănuț, nu putea refuza să-i satisfacă toate capriciile Magdalenei, soției lui, mai tânără decât el cu douăzeci de ani.

David era muzician și foarte sensibil. Fusese foarte atașat de mama lui și nu-și iertase niciodată tatăl, care o făcuse adesea să sufere cu infidelitățile și comportamentul lui grosolan. După moartea mamei, alesese să-și urmeze vocația în domeniul muzicii, în ciuda opoziției tatălui și a amenințărilor acestuia că-l va dezmoșteni. Soția lui Stella, care îi împărtășea pasiunea pentru muzică și cu care avea o căsnicie fericită și echilibrată, a fost cea care l-a convins să accepte totuși invitația tatălui lui. 

„Nu e nimic complicat. I s-a taiat beregata ca unui porc. A murit in mai putin de un minut.”