Crucea de foc vol.1 – seria Outlander partea a V-a de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie

22

Crucea de foc vol.1 – seria Outlander de Diana Gabaldon – recenzie

Crucea de foc vol.1

(The Fiery Cross – 2001)

Diana Gabaldon

Editura Nemira

Traducere: Gabriel Stoian

Nr. pagini: 670

An apariție: 2018

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzia
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzia
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – recenzia vol.1 + recenzia  vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – recenzia vol.1 + recenzia vol.2
5. Crucea de foc vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001 – recenzia vol.2
6. A Breath of Snow and Ashes – 2005
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
Povestea lui Jamie Fraser și a lui Claire continuă pe continentul american. Prinși în tumultul de dinaintea Războiului de Secesiune, în prima rebeliune deschisă împotriva taxelor impuse de englezi americanilor, cei doi încearcă să-și protejeze familia cu orice preț. Jamie urmărește și să construiască o comunitate în jurul Fraser’s Ridge. Așa că trebuie să joace bine cartea diplomației între rebeli și guvernul instabil, dar încă periculos de puternic.
Devenită vraciul comunității din Fraser’s Ridge, Claire ajută pe toată lumea, dar încă se luptă cu fantoma lui Frank, în vreme ce Brianna și Roger își adaptează cu greu obiceiurile de oameni ai secolului XX la noua viață.
Dincolo de istorie, călătorie în timp și mici elemente fantastice, inteligența poveștii și ironia, bătăliile, eroii și dușmanii lor, cititorii rămân fideli seriei Outlander datorită portretelor remarcabile ale cuplului Claire-Jamie.“ – The London Free Press
În Crucea de foc vol.1 de Diana Gabaldon aventurile continuă în același ritm amețitor, chiar dacă în acest volum nu mai avem treceri spectaculoase prin portalul prezent-trecut și nici călătorii pe distanțe lungi. Astfel, evenimentele din carte se petrec între anii 1770-1771 pe teritoriul Carolinei de Nord.
Așa cum ne-a obișnuit și din precedentele volume, autoarea a dovedit o foarte bună documentare asupra evenimentelor istorice reale petrecute atunci, reușind să ne introducă în atmosfera acelei epoci tensionate, măcinată de frământări. Erau numeroase indicii care prevesteau Războiul de Independență , despre care Claire știa că va izbucni în curând, în anul 1775.
În acest volum ne-am întâlnit cu multe personaje cunoscute din volumele precedente, dar au fost introduse în acțiune și multe alte noi personaje pitorești, fiecare cu o poveste fascinantă de viață.
Mi-a plăcut că autoarea nu a idealizat niciun personaj, cu toții au slăbiciuni, defecte și propriile lor temeri în anumite momente. De asemenea, realitatea nu este înfrumusețată, sunt pasaje în carte pe care le digeri greu, întrucât reflectă realitățile dure ale acelei perioade, inechitățile sociale, lipsa de confort și de minimă siguranță. Simți practic cum o pagină de istorie, cu bune și cu rele, se scrie sub ochii tăi…
Cartea debutează cu pregătirile de nuntă ale cuplului Brianna-Roger, pe fundalul unor tensiuni sociale cauzate de revoltele spontane izbucnite ca efect al creșterii taxelor.

La fel ca și în precedentul volum, Tobele toamnei vol.2, am admirat simțul onoarei și altruismul lui Roger. Știind că, în acea vreme, foarte multe femei mureau la naștere, Roger era dispus să accepte chiar și o căsătorie platonică, pentru a nu-i pune în vreun fel viața în pericol Briannei.
”- Of, Doamne, Bree, a murmurat el în părul ei. Vreau să-ți spun că te voi feri de toate, pe tine și pe Jemmy, de orice v-ar putea amenința – întotdeauna. E îngrozitor să crezi că eu aș putea reprezenta amenințarea, că te-aș putea ucide cu iubirea mea, dar este adevărat.”

Dar Brianna îl iubea nespus, la rândul ei, pe Roger, astfel că nici nu vrea să ia în calcul abstinența, în ciuda tuturor riscurilor.
”- E-n regulă, a spus ea în cele din urmă, dorind să-i ofere ușurarea pe care el nu i-o putea oferi. Sunt convinsă că va fi bine. Am șoldurile potrivite pentru asta, toată lumea o spune. Ca o carafă, așa sunt.”
Însă Brianna, deși își mai dorea un copil, nu ar fi vrut ca acest lucru să se întâmple prea curând. Întrucât paternitatea lui Jeremy nu era clară, din motivele pe care le știm deja din Tobele toamnei vol.2, Briannei îi era teamă că Roger l-ar prefera evident pe cel de-al doilea copil, despre care ar fi știut sigur că era al lui.
Deși Roger îl îndrăgise pe micuțul Jeremy și rostise și un jurământ solemn prin care se legase prin sânge de el, promițând să-l protejeze mereu, în secret spera să se dovedească totuși că era fiul lui natural. Când Brianna i-a povestit că fusese la Stephen Bonnet pentru a-i mărturisi că era însărcinată cu copilul lui, dorind să-și elibereze propriul suflet de ura care-l măcina și vrând să-i ofere acestuia o ultimă consolare înainte de moarte, întrucât era convinsă că Bonnet va fi executat a doua zi, Roger a avut fără voia lui o strângere de inimă. Și el era ultimul din neamul lui și ar fi dorit să aibă un copil biologic al lui…  Reacția lui era perfect umană și mi-a plăcut că autoarea nu l-a transformat într-un sfânt.
”- I-am spus că era copilul lui; urma să moară și poate că asta avea să reprezinte o mângâiere pentru el, să știe că va… va rămâne ceva în urma lui.
Roger a simțit cum gelozia îi cuprinde inima atât de brusc încât, pentru un moment, a crezut că durerea era fizică. Ceva din el. Dar din mine? Dacă voi muri mâine – și s-ar putea întâmpla asta, fato! Viața e la fel de riscantă aici pentru mine, ca și pentru tine – ce va rămâne din mine?
Știa că nu trebuia să pună acea întrebare. Jurase să nu dea glas niciodată gândului că Jemmy era copilul lui, indiferent de circumstanțele nașterii sale. Și totuși a simțit cuvintele venind, arzătoare ca un acid.”
Dar Brianna l-a asigurat că ”va exista o dată viitoare”, iar promisiunea ei a contat pentru Roger, în acel moment, mai mult chiar decât cuvintele rostite, sub cerul nopții, la prima lor nuntire…
Însă faptul că Roger părea apărut de nicăieri, fără nicio rudă sau cunoștință veche, nu scăpase celor din jur. Pentru a se lămuri în privința lui, Jocasta, mătușa lui Jamie, l-a supus pe Roger unui test, pe care acesta l-a trecut cu brio. Astfel, Jocasta l-a informat pe Roger că și-a schimbat testamentul și i-a lăsat toată averea micuțului Jeremy și nu Briannei, cum dorise inițial, pentru ca Roger să nu poată avea acces la aceasta. Jignit și înfuriat, Roger i-a replicat că nici el, nici Brianna și nici fiul lui nu aveau nevoie de banii ei, indicându-i în același timp și locul exact unde putea ea să și-i vâre, din partea lui. Departe de a se supăra de limbajul colorat folosit de Roger, Jocasta s-a liniștit pe deplin, realizând că Roger îi iubea cu adevărat pe Brianna și pe Jeremy și nu era condus de scopuri mercantile.
Așa cum ne-a obișnuit și în volumele precedente, cartea conține multe pasaje sau replici pline de umor, care reușesc să detensioneze atmosfera încordată a cărții. Astfel, departe de a fi un înger de copil, Jeremy (Jemmy) își arătase încă din scutece temperamentul aprig, manifestându-și zgomotos nemulțumirile și punându-i la respect pe Jamie și Roger, care erau depășiți de personalitatea micuțului tiran. M-a pufnit râsul când am citit soluția găsită rapid de Roger în situația de criză, ca un tată cu experiență ce era: ”Unde este Bree?”. Vă invit să citiți întregul citat, sigur o să vă amuze! Eu am râs în hohote!
”Dulce” nu era tocmai cuvântul pe care l-ar fi ales Roger. Cuvântul ”furie” ar fi fost mai aproape de adevăr. Copilul era roșu la față, cu dârele de lacrimi pe obraji, și sugea cu ferocitate degetul lui Roger, ținând în același timp ochii strâns închiși în efortul de a scăpa de o lume clar nesatisfăcătoare. Părul, atât cât avea, era umed de transpirație, tot numai smocuri și vârtejuri. Copilul scăpase din strânsoarea scutecelor, care atârnau acum jalnic. În plus, din motive evidente, mirosea ca o privată neîngrijită.
Tată cu experiență, Roger a luat imediat măsuri.
– Unde e Bree?
– Dumnezeu știe și El nu vrea să ne spună, a răspuns scurt Jamie. Am căutat-o pe tot muntele încă de când copilul s-a trezit în brațele mele și a socotit că nu e mulțumit de tovărășia mea.
Și-a mirosit bănuitor mâna cu care îl ținuse pe nepot, apoi s-a șters pe poalele hainei.
– Nu e încântat nici de tovărășia mea, așa se pare, a replicat Roger.
Jem molfăia degetul, iar saliva i se scurgea pe bărbie și pe mâna lui Roger. În plus, scotea sunete care îi trădau frustrarea.”
Capitolele scrise la persoana a treia alternează cu cele scrise la persoana întâi din perspectiva lui Claire. Adesea istovită de desele urgențe medicale care-i solicitau din plin abilitățile medicale, Claire sesiza cum rotițele destinului se puseseră în mișcare, totul convergând către războiul despre care ea știa că va izbucni în curând. Însă, așa cum se lămurise mai înainte, istoria nu putea fi rescrisă, exemplul dureros în acest sens fiind bătălia de la Culloden, al cărui deznodământ sângeros nu a putut fi împiedicat, în ciuda eforturilor uriașe făcute de ea și Jamie…
Deși fusese avertizat de Claire asupra deznodământului Războiului de Independență, în care rebelii urmau să aibă câștig de cauză, Jamie era legat sub jurământ de Coroana britanică și nu putea refuza însărcinările primite, fără riscul unor repercusiuni drastice. Jamie primise de la guvernator în arendă, în mod gratuit, o suprafață întinsă de teren, pe care își întemeiase o fermă, Fraser’s Ridge, în jurul căreia adunase o întreagă comunitate, care depindea de el. Însă, conform legilor de atunci, era obligatoriu ca cel care primea în arendă gratuită un teren să fie protestant. Jamie era însă catolic, iar guvernatorul știuse de la bun început acest lucru, păstrând informația ca mijloc de constrângere, Jamie riscând să fie desproprietărit în cazul în care încerca să i se opună.
Astfel, Jamie nu a avut încotro decât să accepte funcția de colonel al Miliției, însărcinarea lui fiind aceea de a aduna o armată care să li se opună Reglementatorilor, adică celor care se răsculaseră contra noilor taxe impuse, sperând să poată schimba tabăra la timp în viitor.
Titlul cărții reprezintă un simbol al modului în care Jamie și-a adunat oamenii în jurul lui. Întocmai cum proceda și unchiul lui Dougal MacKenzie când dorea să-și adune clanul, Jamie a împletit o cruce uriașă din vreascuri, căreia i-a dat foc, fiind vizibilă de departe. Fascinați de ritual, Brianna și Roger nu au putut să nu remarce că în același mod aveau să procedeze și căpeteniile Ku-Klux-Klanului peste mai bine de o sută de ani mai târziu, realizând că aceștia se inspiraseră probabil din tradițiile strămoșilor lor scoțieni care emigraseră în Lumea Nouă.

Deși nu erau încă pe deplin compatibili, relația dintre Jamie și Roger începe să se îmbunătățească, Roger fiind impresionat în momentul în care Jamie, înconjurat de trupa lui, l-a numit pe Roger mâna lui dreaptă.
”- Stai alături de mine, Roger cântărețul, fiul lui Jeremiah MacKenzie.
Uitându-se fix la Jamie, Roger a rămas neclintit o clipă, apoi s-a apropiat de el ca un somnambul. Mulțimea era încă emoționată, însă strigătele au încetat, iar oamenii și-au plecat capetele pentru a auzi cuvintele lui Jamie.
– Să stai alături de mine în luptă, a zis el în gaelică, cu ochii ațintiți asupra lui Roger și cu mâna stângă întinsă, pentru a fi sigur că va fi înțeles. Să fii scut pentru familia mea – și pentru a ta, fiu al casei mele.
Expresia lui Roger a părut să se dizolve, ca o față văzută pe luciul unei ape, atunci când o piatră cade în ea. Apoi s-a închegat la loc, și el a prins mâna întinsă a lui Jamie, strângând-o cu putere.”
Pe parcursul acțiunii, un alt amănunt tulburător iese la iveală. Surprins de talentul deosebit pe care îl avea Brianna la mânuirea armelor de foc, Roger a aflat cu surprindere că Frank fusese cel care insistase ca ea să se instruiască, încă din adolescență ducând-o la poligonul de trageri, deși pentru o fată din acele vremuri nu era o ocupație obișnuită. După cum am aflat în volumul precedent, Frank fusese cel care pusese piatra funerară falsă a lui Jamie la Inverness, pentru a putea fi găsită de Claire. Oare Frank descoperise indicii despre prezența Briannei în trecut și dorise să o pregătească pentru acea viață sălbatică? Sper că vom afla răspunsul în viitoarele volume ale seriei.
Și în acest volum, Stephen Bonnet este pomenit de mai multe ori, amintirea faptelor sale bântuindu-i adesea pe cei implicați. Mai ales Jamie nu precupețea niciun efort pentru a-i da de urmă și a-l distruge definitiv. Faptul că tocmai el îi salvase cândva viața acelui ticălos îi apăsa conștiința lui Jamie, care se simțea ca și cum ar fi eliberat un câine turbat și l-ar fi trimis în mulțime.
După multe întâmplări impresionante, iar altele neobișnuite, șocante sau bizare, autoarea ne lasă cu multe fire în aer și întrebări fără răspuns, al căror mister sper să-l putem desluși în volumul următor, Crucea de foc vol.2, pe care eu abia aștept să îl citesc.

Mulțumim Editura Nemira pentru cartea oferită pentru recenzie

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.rolibrex.rolibris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro

Recenzii Diana Gabaldon

Recenzii Editura Nemira

 

 

About Author

22 de comentarii

  1. Felicitari Tyna, minunata, complexa si detaliata recenzie! Savurez recenziile tale la seria aceasta, si abia astept sa ajung si eu „la zi” cu ea!

  2. Fratiloiu Dorina Petronela on

    Se vede din recenzia minunata cat de mult iti place aceasta serie! Sper sa o incep si eu la un moment dat!

  3. Felicitări, Tyna! Extraordinara recenzia! Plină de acțiune, cu răsturnări de situație la care nu m-as fi așteptat, aceasta serie reușește sa mă uimească volum de volum. Categoric, Gabaldon știe cum sa atragă cititorii!

Spune-ți părerea!