Crucea de foc vol.2, seria Outlander de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie

16

Crucea de foc vol.2, seria Outlander de Diana Gabaldon – recenzie

Crucea de foc vol.2 

(The Fiery Cross – 2001)

Diana Gabaldon

Editura Nemira

Traducere: Gabriel Stoian

Nr. pagini: 880

An apariție: 2018

0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzia
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzia
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – recenzia vol.1 + recenzia  vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – recenzia vol.1 + recenzia vol.2
5. Crucea de foc vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001 – recenzia vol.1
6. A Breath of Snow and Ashes – 2005
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
După ce au traversat oceane şi secole ca să-şi construiască o viaţă liniştită în feerica regiune a Carolinei de Nord, Claire şi Jamie nu au parte de pace. Revoluţia Americană e la numai câţiva ani distanţă, toată societatea americană e divizată, iar clanul lor se află în mijlocul tensiunilor.
Brianna şi Roger, proaspăt căsătoriţi şi părinţi ai micului Jeremy, îşi găsesc cu greu locul în lumea „nouă“. Roger, mai ales, e tot mai apăsat de propria legendă şi are îndoieli că va reuşi să se ridice, de fapt, la înălţimea aşteptărilor sau că va reuşi să iasă de sub umbra lui Jamie.
Crucea de foc vol.2 continuă șirul aventurilor extraordinare ale cuplurilor Jamie și Claire, Roger și Brianna în zbuciumatul secol XVIII.
Acțiunea acestui volum se petrece între anii 1771-1772, alternând pasajele scrise la persoana întâi din perspectiva lui Claire cu cele scrise la persoana a treia.
Galeria personajelor este, și de această dată, impresionantă, interacțiunea dintre acestea generând evenimente spectaculoase sau dramatice.
La începutul cărții asistăm la nunta Jocastei, mătușa lui Jamie, cu Duncan Innes, un scoțian ce-i fusese alături lui Jamie încă de când fuseseră amândoi prizonieri la Ardsmuir. La petrecerea organizată cu ocazia nunții, la plantația River Run a Jocastei s-au adunat o mulțime de oameni, inclusiv locotenentul Wolf, fostul pretendent al Jocastei, care sperase ca, prin căsătoria cu aceasta, să intre în posesia averii ei fabuloase.
Pe când petrecerea era în toi, mai multe evenimente bizare se produc. O sclavă moare otrăvită după ce băuse din paharul ce-i fusese destinat lui Duncan, se produce un incendiu în timpul căruia Jamie și Claire îl observă stupefiați pe Stephen Bonnet, iar în timpul nopții Jocasta și Duncan sunt atacați în camera lor, fiind găsiți legați fedeleș. Misterul se risipește oarecum după ce aceștia sunt eliberați, Jamie aflând uluit că totul avea legătură cu aurul trimis de regele Ludovic vărului său Charles Stuart pentru a-l ajuta în revoluție.
Era un mare mister legat de acel aur, neștiindu-se unde ajunsese și în posesia cui. Astfel, Jamie descoperă abia acum că aurul fusese primit de trei bărbați, dintre care unul era chiar Hector Cameron, al treilea soț al Jocastei. Din cauza acelui aur blestemat, toate cele trei fiice ale Jocastei muriseră tragic. Jocasta insista că Hector Cameron nu-și însușise decât câteva lingouri de aur, care îl ajutaseră ulterior să cumpere plantația River Run după ce cei doi soți ajunseseră în America.
Se părea însă că zvonul privind acel aur se răspândise și ajunsese la urechile lui Stephen Bonnet, care, convins că Jocasta deținea încă o bună parte din acel aur, se asociase cu locotenentul Wolf, ce era frustrat că averea Jocastei îi scăpase printre degete, și pusese la cale atacul pentru a afla locația aurului. Jocasta îi pusese însă pe o pistă fictivă, trimițându-i într-un loc unde nu aveau să găsească nimic.
Întrebat de Claire dacă avea încredere în ceea ce spusese Jocasta, Jamie a răspuns sec că da, atât cât se putea avea în cineva din neamul MacKenzie de Leoch…
”- Mătușa ta… ai încredere în ea? În legătură cu ce a spus despre aur?
– Da, sigur că da, a murmurat el în urechea mea, apoi și-a lăsat greu brațul pest mijlocul meu. Atât cât se poate.”
Vom descoperi ulterior că scepticismul lui era bine fondat.
Reveniți la Fraser’s Ridge, Jamie și Roger, incluși în trupele miliției, aveau de înfruntat revolta reglementatorilor. Deși, sufletește, ambii erau de partea reglementatorilor, înțelegându-le motivele și dându-le dreptate, propria lor poziție îi făcea vulnerabili, obligându-i ca pe față să se prefacă de partea puterii. Guvernatorul Tryon strânsese o trupă impresionantă și era decis să înăbușe în fașă revolta. Cu toate că Roger, Brianna și Claire știau din manualele de istorie că nu fuseseră lupte sângeroase în acea zonă în acea perioadă, nu puteau să se bazeze pe acest fapt.
Încercând să intermedieze o conciliere pașnică, Roger a plecat să discute cu conducătorul ad-hoc al reglementatorilor, Hermon Husband, în tabăra instalată de aceștia. Ajuns acolo, Roger a reușit să-l convingă pe Husband că reglementatorii nu aveau nicio șansă reală în fața trupelor numeroase și bine instruite ale guvernatorului, iar dacă ar fi continuat protestele nu ar fi făcut altceva decât să provoace un măcel. După plecarea conducătorului lor, reglementatorii l-au privit cu ură pe Roger, considerându-l ca fiind de partea puterii și dușman al lor.
În drumul de întoarcere spre Fraser’s Ridge, Roger a recunoscut-o între soțiile reglementatorilor pe Morag, tânăra al cărei copil îl salvase pe vasul ce-l adusese în America, copil care era chiar strămoșul lui! Emoționat și îngrijorat de soarta ei, Roger i-a spus să plece cât mai departe de acolo, întrucât urmau să fie represalii împotriva reglementatorilor. În plus, i-a spus că, dacă va avea nevoie vreodată de ajutor, să-l caute pe el în orice privință, dându-i un sărut afectuos de despărțire. Din păcate, tocmai atunci și-a făcut apariția William, soțul lui Morag și fiul lui Dougal MacKenzie și al lui Geillis. Orbit de furie, acesta a interpretat greșit gestul lui Roger, nedorind să asculte nici argumentele logice ale lui Roger nici rugămințile fierbinți ale lui Morag. Cu ajutorul unui alt reglementator, William l-a atacat pe Roger, luându-l prizonier și legându-l fedeleș. Îngrozit, Roger a remarcat că, pe lângă trăsăturile moștenite de la Dougal, care i se transmiseseră peste timp și lui Roger, în ochii verzi ai lui William sclipea nebunia lui Geillis, mama acestuia. Neînduplecat, William a încropit la repezeală un plan malefic, smulgându-i insigna lui Roger care-l identifica pe acesta ca făcând parte din trupele miliției, punându-i căluș și predându-l guvernatorului ca fiind unul dintre capii reglementatorilor.
După o judecată sumară, Roger a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare, autoarea făcându-ne să ne stea inima în loc crezând că acesta a murit în ștreang, momentul descris fiind deosebit de dramatic, simțind din plin regretul, disperarea și durerea lui Roger că și-a lăsat soția singură și copilul orfan…
”A rămas atârnat, zbătându-se, și a auzit vuietul îndepărtat al mulțimii. A dat din picioare lovind în aer, zgâriindu-și gâtul cu mâinile. Cu pieptul încordat și spatele arcuit, a văzut negru în fața ochilor și mici fulgere licărind în colțurile ochilor. A întins brațele spre Dumnezeu, dar nu a auzit nicio rugăminte de îndurare în străfundurile ființei lui, ci doar un țipăt de nu! care i-a rezonat în oase.
Apoi impulsul îndărătnic l-a părăsit și și-a simțit corpul întinzându-se și eliberându-se, căutând și dorind să atingă pământul. O adiere răcoroasă l-a îmbrățișat și a simțit căldura liniștitoare a corpului care se golea. Înapoia ochilor i-a apărut fulgerător o lumină orbitoare și nu a mai auzit nimic decât explozia inimii și țipetele îndepărtate ale unui copil rămas orfan.”
Alertați de Morag, Jamie, Claire și Brianna au ajuns într-un suflet la locul execuției exact după ce Roger fusese spânzurat. În momentul în care l-au coborât, un geamăt slab a ieșit din pieptul lui. Deși mai trăia încă, Roger risca să moară prin asfixiere, neputând respira întrucât limba îi era umflată în urma compresiei ștreangului asupra gâtului. Folosindu-se de toate cunoștințele ei de medicină și riscând enorm efectuând o intervenție dificilă, Claire i-a tăiat traheea lui Roger pentru a permite aerului să pătrundă în pieptul lui. Din păcate, deși în acest fel i-a salvat viața, nu se știa dacă Roger va mai putea vorbi vreodată iar de cântat cu un glas melodios nici nu mai putea fi vorba…
Pentru Roger a urmat o perioadă cumplită, căzând în depresie și o perioadă doar supraviețuind, părând să nu-l mai intereseze nimic, compensația de 2020 de ha de teren primită de la guvernator pentru eroarea produsă lăsându-l complet indiferent. În cele din urmă, iubirea față de Brianna și Jemmy a fost cea care l-a ajutat să-și revină. Mai mult, grija față de micuț a fost și cea care i-a redat vocea. Extrem de neastâmpărat, Jemmy se apropiase periculos de mult de foc, neobservat de ceilalți din jur, moment în care Roger a strigat disperat: ”Ai grijă!”.
Încercările cumplite prin care vor trece personajele nu s-au oprit însă aici.
După o vânătoare cu multe peripeții a unui urs ucigaș de oameni, în care pericolele au fost mult sporite de forțele dezlănțuite ale naturii, a venit și rândul lui Jamie să fie la un pas de moarte. Fiind plecat doar cu Roger, la o zi și jumătate distanță de casă, Jamie a fost mușcat de un șarpe veninos și doar intervenția salutară a lui Roger, care i-a făcut rapid o incizie și a supt veninul, l-a ajutat să nu moară pe loc. Convins că va muri în curând, Jamie i-a cerut lui Roger să-i promită solemn că, după dispariția lui, o va trimite pe Claire în timpul ei, iar dacă Jemmy va putea trece și el prin pietre, să plece, de asemenea, și el cu Brianna și cu băiețelul.
”- Să o trimiți înapoi. Să o faci să plece. Iar, dacă poate trece și copilul, să plecați și voi. Dar ea trebuie să plece. Să o silești să treacă prin pietre.
– De ce? întrebase Roger încet. De ce să plece?
Era posibil ca Jamie să fie afectat de febră și să nu gândească limpede.
– E periculos să treci prin pietre.
– Fără mine, e periculos pentru ea aici. (…)
– Ea e o Bătrână. Dacă vor afla, o vor ucide.”
Din fericire, după o luptă îndelungată, în care toți cei din jur și-au adus aportul adunând mucegai pentru a face penicilină, iar Brianna încropind o seringă din colții unui șarpe cu clopoței, Claire va reuși în cele din urmă să-i salveze viața lui Jamie, fără a-i amputa piciorul.
Evenimentele dramatice se precipită din ce în ce mai mult pe măsură ce ne îndreptăm spre final.
Încercând să-l prindă și să-l omoare pe Stephen Bonnet, Jamie și Roger au căzut într-o capcană întinsă de acesta, fiind atacați chiar de oamenii care trebuiau să aplice legea, mituiți de Bonnet. În același timp, Bonnet le-a atacat pe femeile rămase fără apărare, intenționând să-l răpească pe Jemmy pentru a-l folosi ca monedă de schimb pentru aurul Jocastei. Vă las să descoperiți singuri în carte deznodământul acestor noi provocări pentru eroii noștri.
Mirajul aurului francezilor provoacă noi întâmplări încărcate de pericol, pe parcursul cărora vom descoperi noi informații șocante, precum și misterul dispariției doctorului Daniel Rawlings, a cărui trusă medicală completă o găsise și o folosea Claire.
Spre sfârșitul cărții își face o apariție spectaculoasă Ian, nepotul lui Jamie, însoțit de Rollo, lupul pe care acesta îl adoptase. Viața petrecută alături de tribul de indieni îl marcase pe Ian, ai cărui ochi păreau mult mai bătrâni decât vârsta lui, trădând multe suferințe prin care trecuse, dar despre care nu dorea încă să vorbească. Se părea că o tragedie o lovise pe soția lui indiancă, precum și pe fiul lui nenăscut…
Câteva indicii nou găsite vor dezvălui identitatea bărbatului cu plomba de argint, al cărui craniu îl descoperise Claire în peșteră în Tobele toamnei vol.1. Acesta, pe nume Robert Springer, era tot un călător în timp, un indian provenit din anul 1968, care se întorsese în urmă cu mai bine de două sute de ani pentru a încerca să schimbe destinul poporului său, redându-i acestuia locul cuvenit…
Atingând piatra prețioasă pe care indianul o purtase asupra lui pentru a-l ajuta să se întoarcă în timpul său, Jemmy a reacționat într-un mod surprinzător, cei din jur realizând că și el moștenise capacitatea de a călători în timp, ceea ce deschidea posibilități neașteptate pentru viitor.
Mi-a plăcut că, în acest volum, tensiunile dintre Jamie și Roger au dispărut cu desăvârșire, cei doi comportându-se unul cu celălalt întocmai ca un tată cu fiu și, pe rând, fiecare dintre ei salvându-i viața celuilalt în anumite momente critice.
Încă o dată, am apreciat noblețea lui Roger și puritatea sentimentelor lui, care îl iubea necondiționat pe Jemmy, în ciuda faptului că nu știa sigur dacă era copilul lui sau al lui Bonnet. Mai mult, când Claire s-a oferit să facă un test al sângelui care ar fi putut aduce un posibil răspuns în acest sens, Roger a refuzat categoric afirmând că, indiferent de sânge, Jemmy era fiul lui.
”Am auzit un sunet în spatele meu, semn că Roger se ridicase. M-am întors, iar el mi-a zâmbit cu ochi întunecați și moi ca mușchiul.
– Sângele nu contează, a spus el încet. E fiul meu.
– Da, am încuviințat și am simțit un nod în gât. Știu.”
Când micul Jemmy a fost la un moment dat în pericol de moarte, Roger nu a ezitat nicio secundă în a sări să-l salveze, punându-și propria viață în pericol.
”S-a lipit de pământ și l-a simțit pe Jemmy zbătându-se cu disperare, apoi a așteptat, devenind ciudat de calm. S-a întrebat dacă va muri de colți de mistreț ori de lup.
– Stai liniștit, Jem. Nu mișca. E-n regulă, te apără tati.”
De asemenea, ambele cupluri m-au impresionat cu tăria sentimentelor lor reciproce și puterea sacrificiului de dragul celuilalt.
”- Când va veni vremea aceea, când ne vom despărți, a zis el încet și s-a întors spre mine, dacă ultimele mele cuvinte nu vor fi ”te iubesc”, înseamnă că nu am mai avut timp să le rostesc.”
Pe lângă momentele tensionate și aventurile pe muchie de cuțit, autoarea ne-a oferit și câteva scene și replici pline de umor, în centrul acestora aflându-se îndeosebi Jemmy, un băiețel adorabil, foarte temperamental.
Astfel, la un moment dat, Roger avea impresia că va muri pur și simplu de frustrare sexuală, neputând avea niciun moment de intimitate cu Brianna, din cauza solicitărilor nesfârșite de atenție ale lui Jemmy față de aceasta. Iar când, în sfârșit, a avut impresia că micul terorist a adormit și va putea avea parte și el de câteva momente de pasiune, cine oare îl privea curios cu ochi mari și inocenți, spulberându-i tot cheful?
”Brianna a icnit și s-a întins cu voluptate. Și-a arcuit spatele, împingându-și fundul în sus într-un mod care l-a convins pe Roger că modul cel mai înțelept de acțiune era să dea deoparte pilota, să se rostogolească peste ea și să-și atingă scopul în cele zece secunde cât probabil avea să dureze totul.
N-a apucat decât să dea pilota deoparte. Când a ridicat capul de pe pernă, ceva rotund și palid a răsărit peste marginea pătuțului, precum una din lunile lui Jupiter. O pereche de ochi albaștri l-a privit cu o detașare aproape clinică.
– Of, rahat! a spus el.
– O, hat! l-a imitat Jemmy fericit.
S-a ridicat în picioare și a început să țopăie ținându-se de marginea pătuțului pe care deja o depășea de mult, scandând: hat-hat-hat, considerând că era un cântec.”
Mai apoi, dacă în primii doi ani de viață Brianna era clar preferata lui, după aceea Jemmy a început să caute tot mai des compania lui Roger, insistând, cu multă încăpățânare, să-l însoțească pe acesta peste tot.
La un moment dat, după ce reușise să scape de sub supravegherea femeilor, care îl căutau înnebunite, Jemmy a reușit să-i convingă pe Jamie și Roger să-l ia cu ei la construirea unui țarc pentru porci, lui Jamie revenindu-i misiunea de a le dea vestea femeilor, cu toate consecințele de rigoare.
”- Da, bine, a spus Jamie. I-a zâmbit nepotului, a ridicat bolovanul căzut și i l-a întins. Construirea unui țarc pentru porci e treabă de bărbați, nu? Nu e ca găteala sau țipatul, de care doamnele sunt dornice.
– Fiindcă veni vorba de țipete… Roger a arătat cu bărbia în direcția casei, unde strigătele căpătaseră un ton clar de enervare, amestecată cu panica. Am face bine să le spunem că e cu noi.
– Mă duc eu. Oftând, Jamie și-a lăsat sacul jos și a ridicat o sprânceană spre nepot. Ascultă la mine, flăcăule, îmi ești dator. Când femeile încep să se agite, se reped la primul bărbat ce le iese în cale, vinovat ori ba. Se prea poate să-mi iau eu niște palme la fund.
Și-a dat ochii peste cap, i-a surâs lui Jemmy, s-a întors și a plecat agale spre casă.
Jemmy a chicotit.
– Bătaie, bunicule! a strigat el”
La sfârșitul cărții mă simțeam de parcă mă plimbasem într-un montaigne-russe amețitor, năucită de toate întâmplările palpitante petrecute și noile informații aflate.
Sper să apară cât mai repede volumul următor, întrucât abia aștept să descopăr prin ce aventuri incredibile vor mai trece eroii noștri!

Mulțumim Editura Nemira pentru cartea Crucea de foc vol.2 de Diana Gabaldon oferită pentru recenzie

Cărțile autoarei Diana Gabaldon pot fi comandate pe nemira.roelefant.rolibrex.rolibris.ro, librarie.net, cartepedia.rocarturesti.ro, emag.ro

Recenzii Diana Gabaldon

Recenzii Editura Nemira

 

About Author

16 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Tu citeste cartile! Eu citesc recenziile! Nu știu când voi avea seria dar momentan mă delectez cu fiecare recenzie . Se simte ca ti-a plăcut!

Spune-ți părerea!