Cucereste-ma din nou de Lorraine Heath, Editura Litera, Colectia Iubiri de poveste – recenzie

23

Cucerește-mă din nou (Once More, My Darling Rogue)

Lorraine Heath 

Editura Litera / Alma

Colecția Iubiri de poveste

Traducere: Laura Berteanu

296 pagini

  1. O șansă la dragoste (When the Duke Was Wicked – 2014) – prezentare carte
  2. Cucerește-mă din nou (Once More, My Darling Rogue – 2014)
  3. Ducele și doamna în roșu (The Duke and the Lady in Red – 2015)
  4. An Affair with a Notorious Heiress – 2017
Născut în stradă, dar crescut în rândul înaltei societăți, Drake Darling nu poate scăpa de originile umile. Nu atunci când Lady Ophelia Lyttleton nu ratează nici o ocazie să îl privească de sus, reamintindu-i în mod constant că nu este cu adevărat un nobil. Dar, după ce o salvează dintr-o situaţie ciudată în care înfumurata aristocrată este în pericol să se înece, Drake își dă seama că aceasta nu își mai poate aminti cine este. Hotărât să îi dea o lecţie usturătoare, Drake reușește să o convingă că este menajera lui – fără să se aştepte nici măcar o clipă să se îndrăgostească de frumoasa fermecătoare.
Cum Ophelia nu-și poate aduce aminte nimic din viața ei de dinainte de Drake, nu are nici o îndoială că locul ei este alături de el. Spre uimirea lui Drake, fără atitudinea de moștenitoare arogantă, Ophelia se dovedește a fi o tânără plăcută, modestă și muncitoare. În plus, dorința pe care o simte pentru chipeșul ei angajator nu poate fi negată, indiferent de consecințe.
Așa că, atunci când memoria îi revine în final, Ophelia se simte devastată de imensa trădare a lui Drake. Acum acesta trebuie să facă tot ce-i stă în puteri ca să o convingă că merită să-i încredințeze încă o dată inima… de data asta, pentru totdeauna.
Cartea Cucerește-mă din nou este o carte deosebit de romantică, foarte caldă, care îți demonstrează cât de mult te pot înșela uneori aparențele și te convinge de puterea vindecătoare a dragostei.
Drake Darling, pe adevăratul lui nume Peter Sykes, crescuse în stradă. Viața îi dăduse multe lecții aspre și lovituri nemiloase. La vârsta de opt ani, tatăl lui o omorâse în bătaie pe mama lui și fusese condamnat la moarte prin spânzurătoare.  Drake asistase la execuția lui, cu sentimente amestecate. Pe de o parte îl ura și dorea să fie pedepsit pentru ceea ce îi făcuse mamei lui, pe de altă parte era sfășiat de durere, întrucât, în ciuda greșelilor pe care acesta le făcuse, își iubea tatăl…
Dar soarta îți oferă, câteodată, compensații neașteptate. A fost adoptat de Frannie Darling și de soțul ei, ducele de Greystone (a căror poveste o știm din În căutarea plăcerilor interzise)
De-a lungul anilor, Drake a încercat din răsputeri să-i mulțumească și să-i facă mândri de el, sperând să șteargă orice urmă din dureroasa moștenire lăsată de tatăl lui…
”Pentru că domnișoara Darling nu mai avea nevoie acum de numele de familie, l-am luat eu, într-o încercare de a mă curăța de păcatele trecutului meu.
Într-o seară, ducele mi-a arătat pe cer Constelația Draco și, acolo, între stele, am văzut formidabilul dragon pe care nimeni nu-l putea atinge. Și mi-am luat numele de Drake, încercând încă o dată să mă separ de trecut și de destinul pe care mi-l hărăzise tatăl meu. Împreună cu familia ducelui am călătorit prin lume, am văzut creaturi și creații fantastice, mituri ce depășesc orice imaginație.
Dar oricât de departe aș fi călătorit, nu puteam scăpa de originea mea dezgustătoare. Nu puteam fi nimic altceva decât ceea ce mă născusem să fiu.”

Lady Ophelia Lyttleton era o aristocrată stilată, cu maniere impecabile, blondă cu ochi verzi fascinanți, crescută într-o familie închistată în tradiții.
Când tatăl ei murise, îi lăsase o moștenire substanțială, în posesia căreia putea să intre doar la împlinirea vârstei de treizeci de ani sau dacă se căsătorea cu o persoană de același rang cu ea. În caz contrar, întreaga moștenire i-ar fi revenit fratelui ei, lordul Somerdale.
Lady Ophelia ascundea însă un trecut întunecat, care o făcea să fie reticentă față de orice bărbat. Însă Drake Darling, brunet și chipeș ca un diavol, trezea în ea senzații nedorite, făcând-o să se acopere instinctiv cu o armură de aroganță, neratând nici o ocazie de a-i reaminti originile sale modeste, tratându-l ca pe un servitor, în ciuda faptului că își făcuse un renume conducând un club faimos (Doger’s Club) și că ceilalți aristocrați îl tratau ca pe egalul lor.
”- Băiete! repetă ea, cu și mai multă aroganță în glas. Adu-mi un pahar de șampanie și vezi să te grăbești.”
Drake nu putea să îi riposteze, întrucât ar fi părut un necioplit și, în plus, lady Ophelia era cea mai bună prietenă a lui Grace, sora lui adoptivă. Deși nu era deloc imun la farmecele ei, Drake o considera pe Ophelia o ființă complet superficială, răsfățată, preocupată doar de nevoile ei.
”- Ești răsfățată pentru că toată lumea îți dă tot ce-ți dorești. Nu a trebuit să muncești niciodată pentru nimic. Nici măcar pentru atențiile unui gentleman.”
Cu toate acestea, Drake nu se poate abține să îi fure un sărut la un bal, care îi afectează în egală măsură pe amândoi.
În curând însă, blestemul trecutului o lovește din plin pe Ophelia. Unchiul ei apare pe neașteptate în ceas de noapte, cerându-i să îl însoțească la mătușa ei grav bolnavă.
În aceeași seară, plimbându-se îngândurat pe malul Tamisei, reflectând la sărutul împărtășit cu Ophelia, Drake are parte de șocul vieții lui în momentul când o pescuiește din apă chiar pe aceasta, inconștientă și plină de noroi!
Îngrijorat la culme, Drake o duce la el acasă, eliberând-o de hainele ude. Dar, în momentul în care ea își revine, Drake constată că, în ciuda atitudinii ei poruncitoare pe care și-o păstrase, Ophelia nu își mai amintea absolut nimic din viața de dinainte!
Ocazia era prea savuroasă pentru a fi ratată. Drake simte o adevărată plăcere de a se răzbuna, măcar un pic, pe desele ocazii în care ea îl umilise. În momentul în care ea solicită, pe un ton imperios, să vină fata din casă să o ajute, Drake o informează sec că tocmai ea era aceea, amuzându-se copios în sinea lui pe reacția ei.
”- Nu e posibil să fiu servitoare.
– De ce nu?
– Nu mi se pare… potrivit. Da, asta este. Pur și simplu nu mi se pare familiar. Care sunt îndatoririle mele, mai exact?
– Totul. Speli podelele, pregătești mesele, îmi lustruiești cizmele, îmi calci cămășile, îmi faci patul, îmi pregătești baia. Și faci ori altceva consider eu că trebuie făcut.
– Nu e de mirare că am sărit în Tamisa, mormăi ea.”
Drake nu intenționa să o țină mai mult de o zi, dar în momentul în care descoperă că ea avea coșmaruri noaptea, iar fratele ei se prezentase la club ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, decide să o mai păstreze încă o vreme, până se lămurește ce se întâmplase de fapt în acea noapte. Misterul se adâncește în momentul în care află că unchiul ei ajunsese acasă și se purta ca și cum nimic neobișnuit nu s-ar fi petrecut.
În tot acest timp, eliberată de masca în spatele căreia se ascunsese, Ophelia se dovedește a fi o persoană foarte caldă, săritoare, plină de compasiune față de cei aflați în suferință și dornică să învețe cât mai bine mersul gospodăriei, dovedind un remarcabil talent în a face târguieli și a amenaja casa.
Drake este uluit de transformarea ce se petrecuse sub ochii lui și simte o nevoie impulsivă de a o proteja. Începe să-i facă cadouri costisitoare și să-i interzică să facă muncile grele. Sentimentele lui față de ea cresc din ce în ce în intensitate, iar Drake Își neglijează tot mai mult afacerile de la club, care însemnaseră centrul vieții lui până atunci, pentru a petrece tot mai mult timp cu Ophelia.
„Nu se simţise atât de ademenit niciodată în viaţa lui. Nu era dată cu parfum și totuși reușea să miroasă a orhidee. Coapsa, șoldul ei erau lipite de ale lui. Când loveau o piatră de pe caldarâm, braţul i se atingea de sânul ei. Când îi vorbise de nevoile lui, mintea lui o apucase pe o cale de care ar fi trebuit să se ferească. Aproape că apucase între buze lobul urechii lăsat la vedere – pentru că părul îi era împletit în coadă – ca să îl sărute până când o auzea gemând de plăcere, rugându-l să nu se oprească.”
La rândul ei, Ophelia făcea cu drag toate muncile, dorind să-i facă plăcere lui Drake, de care se simțea atrasă și pe care îl aprecia pentru bunătatea și grija lui față de ea.
„Nu făcea treburile din casă pentru că asta era obligaţia ei. Le făcea pentru că voia să-i facă lui plăcere. Voia să-l facă fericit. Voia să-l facă să vrea să se întoarcă acasă, la ea. Voia să-l întâmpine cu un zâmbet și cu un sărut. Voia să o cuprindă în braţele lui. Voia să se întoarcă în miez de noapte, se să strecoare în pat, lângă ea și să o ia în braţe. Voia să doarmă lângă ea, cu respiraţiile împreunate.”
Drake realiza însă că nu avea dreptul să o păstreze și era îngrozit de momentul în care ea va descoperi adevărul, în ciuda faptului că ea îi declarase, inocentă, că îl place foarte mult. Intenția lui de a se răzbuna se întorcea acum ca un bumerang împotriva lui.
”Intenționase să o umilească, să o pună să-l servească și să-i îndeplinească dorințele. Și iată că acum el era cel umilit să o vadă străduindu-se atât de mult să-i facă pe plac. Se așteptase să se lamenteze tot timpul, să-și ignore îndatoririle, să stea degeaba, frângându-și mâinile. Nu se așteptase să-și îmbrățișeze rolul cu entuziasm, să accepte provocarea de a învăța cum să aibă grijă de casa lui.”
Unele amintiri sunt atât de dureroase încât, chiar subconștient, nu vrei să le mai scoți la suprafață. Deși nu își recăpătase memoria, Ophelia simțea instinctiv că nu fusese niciodată mai fericită ca atunci, așa că își bloca memoria, complăcându-se în starea de bine pe care o simțea. Nu același lucru se putea spune despre Drake, care era în continuu măcinat de frământări, pe de o parte realizând că trebuie să-i spună adevărul și să o redea familiei ei, pe de altă parte fiind incapabil să renunțe la ea, îngrijorat în același timp de faptul că nu știa încă ce îi provocase accidentul.
Deși Drake încearcă să reziste eroic, Ophelia, eliberată de orice amintire și constrângere, i se oferă cu multă dăruire și fără rezerve, cei doi petrecând o noapte plină de pasiune, în urma căreia însă Drake și-a dat seama de o parte din secretul ei…
„Plăcerea crescu și crescu până când nu mai rămase pe lume decât el, decât această clipă și această senzaţie. Fără amintiri, fără alt bărbat, fără urâţenie. Doar frumuseţe. Doar adorarea lui. Doar bucurie. Doar dorinţă. Fără rușine. Doar acceptare. Trăia senzaţii de o incredibilă plăcere, pe care nu le bănuise, nu știuse că există. Era o amintire care le eclipsa pe toate celelalte, dar tot nu era de ajuns.”
Dar, tocmai când Drake luase hotărârea ca, indiferent de consecințe, să-i spună lui Ophelia adevărul și să o provoace să-și amintească trecutul, apare la ușa lui Grace, înnebunită de îngrijorare întrucât aflase că Ophelia a dispărut fără urmă. La vederea ei, memoria i-a revenit brusc lui Ophelia, în valuri succesive, creându-i sentimente amestecate, mai întâi bucurie că știa cine era, apoi furie dându-și seama de trădarea lui Drake, ca la sfârșit să rămână o durere surdă, a pierderii a ceva nedefinit, dar extrem de prețios…
Drake a sesizat imediat momentul în care frumoșii ei ochi ei verzi și-au căldura, aruncând fulgere de gheață, iar ea s-a înfășurat în vechea ei platoșă de aroganță.
Deși nu credea că va fi iertat vreodată, Drake era decis să descopere cine i-a făcut rău în trecut, să o răzbune și să o elibereze definitiv de fantomele care o bântuiau noaptea, chiar riscându-și propria lui viață și libertate.
Vă las să descoperiți singuri în carte ce anume se întâmplase în trecutul Opheliei și cum a reușit Drake să o răzbune.
Diferențele de clasă și educație dintre ei păreau de netrecut, dar amândoi se schimbaseră mult și fiecare îl vedea acum pe celălalt așa cum era cu adevărat, și nu masca pe care fiecare o arătau lumii. Iubirea dărâmă orice bariere și merită orice sacrificii, astfel că, în final, Ophelia va avea curajul luării unei decizii, reclamate de Drake cu un ordin imperativ.
”- Mărită-te cu mine!
Nu era o întrebare, era un ordin. Era felul lui. Ca și al ei. Nu întrebai, atunci când râspunsul ar fi putut fi nu. Deși nu înțelegea ce motiv pe lume ar fi putut avea să nu se mărite cu el.”
Un motiv ar fi fost totuși, anume că pierdea întreaga sa moștenire dacă se mărita cu un bărbat de rând și era o sumă considerabilă… Alternativa era să aștepte până împlinea ea treizeci de ani, când averea i-ar fi revenit fără condiții, dar Drake a avut grijă să tranșeze lucrurile.
”Drake clătină încet din cap.
– Nici dacă ar fi bijuteriile coroanei.”
Mi-a plăcut mult că autoarea ne-a oferit, ca și în celelalte cărți ale sale, un epilog foarte romantic, în care aflăm evoluția cuplului peste ani și o concluzie emoționantă despre puterea iubirii necondiționate, care vindecă răni și împlinește destine.
”Am crezut cândva că sunt legat de trecutul meu sumbru și că nu există nimic suficient de puternic ca să mă poată elibera. Am subestimat puterea iubirii. Iubirea unei mame pentru un copil pe care nu l-a născut ea. Iubirea unui tată pentru un fiu care nu era al lui. Iubirea fraților pentru cineva care nu are sângele lor. Iubirea unei surori pentru un frate care nu s-a născut în familia ei.
Iubirea unei soții pentru soțul pe care și l-a ales. Iubirea unei femei pentru un bărbat care îi apreciază în aceeași măsură punctele tari, dar și pe cele slabe. Iubirea lui Phee, centrul amintirilor mele cele mai de preț, inima vieții mele. Adevăratul meu dragon care mi-a ucis demonii, la fel cum i-am ucis și eu pe ai ei.”

About Author

23 de comentarii

  1. Suna mai mult decât incitant! Si îmi place si coperta originala, de luat nu se pune problema ca nu o iau… abia o aștept!
    Dana, sa nu regreți după aceea…

  2. Balan Daniela on

    toate cartile autoarei sunt superbe ,inca n-am citit cartea din lipsa de timp dar sper sa o fac cat mai repede ! felicitari pentru recenzia superba <3

    • Mulțumesc mult! Și pentru mine Lorraine Heath e una din autoarele mele preferate din colecția Iubiri de poveste. Nici o carte de-a ei nu m-a dezamăgit! Abia aștept să citesc următoarea carte din această serie, care va apărea pe 18 februarie.

  3. Minunata recenzie Tyna!!! Stiam ca citesti cartea si iti asteptam cu nerabdare impresiile. Dupa cum stii, si pentru mine aceasta autoare e una din marile favorite de la Iubiri de Poveste, mi-au placut toate cartile ei! Urmatoarea la citit va fi, bineinteles, aceasta, desi inca n-am citit-o nici pe prima din serie, dar nu rezist, recenzia ta e prea tentanta…

Lasă un răspuns