Cum mi-am petrecut vacanța de vară de T.O. Bobe, Editura Humanitas – recenzie

12

Cum mi-am petrecut vacanța de vară

T.O. Bobe

Editura Humanitas

Data publicării: 2019
Ediția a II-a
Nr. pagini: 288
T. O. Bobe s-a născut în 1969 la Constanţa. În 1995 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. În anul 2000 a fost bursier la Akademie der Kunste din Berlin, iar în 2003 și 2004 bursier la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart. A fost, pe rând, magaziner în portul Constanţa, secretar literar la Teatrul Mic din Bucureşti, redactor şi scenarist de televiziune, copywriter, iar în prezent este scriitor liber-profesionist.
Volume individuale: Bucla (Univers, 1999; Humanitas, 2015), Darul lui Moş Crăciun (Humanitas, 2003, 2011, 2017), Cum mi-am petrecut vacanţa de vară (Polirom, 2004, 2007; Humanitas, 2011), Centrifuga (Polirom, 2005), Contorsionista (Humanitas, 2011). A participat la mai multe volume colective și este prezent în antologiile Experimentul literar românesc postbelic (Paralela 45, 1998), Best Of. Proza scurtă a anilor 2000 (Polirom, 2013), 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română (Nemira, 2016). Volumul Bucla a fost tradus în limbile germană și engleză, iar fragmente din Cum mi-am petrecut vacanța de vară și Contorsionista au apărut în reviste sau antologii în engleză, germană, franceză, polonă, croată.
Premii:
Tablou de familie a primit premiul pentru debut al revistei Tomis, iar Bucla a primit Premiul Național Mihai Eminescu pentru debut în poezie. Ambele cărți au fost nominalizate la premiile ASPRO.
Cartea Darul lui Moș Crăciun a fost nominalizată la premiile AER.
„Una dintre cele mai profunde, mai bine scrise şi mai pline de umor cărţi de care am avut parte în ultimii ani. Romanul este o neaşteptată poetică a vulnerabilităţii, scrisă din perspectiva unui copil de 10 ani, fără recursul la psihologie, fără asezonări socio­logice şi, mai ales, fără inutile moralisme.“ (Simona Sora)
„Dacă psihoterapeuţii definesc creati­vitatea drept capacitatea de a face asociaţii relaxate între elemente care la prima vedere nu au legătură unul cu altul sau drept schizofrenie bine temperată, cum s-ar putea numi un scriitor de compuneri? Permiteţi-mi să mă recomand, deşi afon, compozitor.“ (T.O. Bobe) 
Copilăria este acel moment al vieții considerat de mulți privilegiat. Dacă este așa sau nu, depinde de la caz la caz, însă un lucru este incontestabil: copilăria are farmecul ei, greu de redat și de regăsit ulterior. Despre copilărie s-au scris foarte multe cărți, atât în literatura universală, cât și în cea română, multe dintre ele devenind clasice. Nu este de mirare, întrucât constituie o temă inepuizabilă.
Romanul Cum mi-am petrecut vacanța de vară, de T.O. Bobe este conceput ca o uriașă compunere, o temă de vacanță primită de personajul-narator, Luca, un băiat de 10 ani care tocmai a terminat clasa a patra. Luca este un puști cu o imaginație extrem de bogată, care trăiește undeva în capitală sau în apropiere – nu se dezvăluie exact locația, iar acțiunea se desfășoară în jurul anilor 2000.
Asemenea tuturor personajelor deja consolidate din literatura de gen, el ne descrie o serie vastă de aventuri și peripeții, cele ale unui copil al epocii sale.
Luca provine dintr-o familie destul de potentă financiar – tatăl, vicepreședinte al unei companii de asigurări, iar mama, redactor de știri la o televiziune. Ei locuiesc într-o vilă, împreună cu bunica maternă a lui Luca, numită laconic „mamaia”. Anul școlar tocmai a luat sfârșit, Luca a luat premiul I (deși, dacă te uiți la modul cum scrie și ce greșeli face, pe tot parcursul compunerii-roman, te miri că așa ceva a fost posibil), iar doamna învățătoare le-a dat drept temă de vacanță o compunere cu subiectul „Cum mi-am petrecut vacanța”. Luca este ambițios și vrea să facă o lucrare de proporții, cu care să îi ia fața Mirunei Nahabetian, fiica unui deputat și rivala sa la învățătură, care locuiește în apropierea reședinței lui.
El are doar un prieten mai bun – pe Robert – însă majoritatea celorlalți sunt considerați Japițe Ordinare, inclusiv tatăl lui. Deoarece părinții lui sunt ocupați cu serviciul, de Luca are grijă mamaia, care însă își găsește inopinat sfârșitul. Verișoara Kiti, care este apoi însărcinată cu supravegherea micului Luca, are un sfârșit la fel de neverosimil. Povestirea lui Luca devine din ce în ce mai încâlcită, în același timp amuzantă și sinistră pe alocuri. Limitele dintre realitate și fabulațiile lui Luca devin din ce în ce mai neclare, mai ales din momentul în care petrece concediul împreună cu părinții la Mamaia.
Un lucru rămâne cert: Luca se dedică din tot sufletul caietelor sale unde consemnează evenimentele, pe luni, încercând să respecte regulile unei compuneri – introducere, cuprins și încheiere. În poveste încep să apară, pe lângă personajele pitorești întâlnite în vacanță – vecinii de pe stradă, muncitorii veniți să lucreze la acoperiș, anturajul verișoarei Kiti, bodyguardul familiei Nahabetian și felurite alte persoane cu care Luca ia contact – alte facțiuni, majoritatea ostile și cu planuri tenebroase: Pirații, Teroriștii și chiar Extratereștrii.
Dacă doriți să aflați până unde merge imaginația lui Luca și care este încheierea acestei compuneri, care reflectă, până la urmă, universul interior al băiatului, vă invit să descoperiți romanul.
Greșelile de ortografie și gramatică strecurate de autor pe tot parcursul romanului îi conferă acea notă de autentic, la fel și expresiile folosite de copil. Ca o părere subiectivă, consider totuși că povestea a luat o amploare puțin exagerată, ceea ce poate deveni obositor pentru cel ce lecturează romanul. Ideea în sine este interesantă, în lumea lui Luca realitatea se amestecă aproape în proporție de unu la unu cu fantezia, dar nu sunt convinsă că a fost dezvoltată într-o manieră optimă, deși în final te ajută să ajungi la unele concluzii.
Autorul a reușit să dea glas cu umor realității percepute de Luca și să ridice întrebări asupra unor chestiuni de ordin psihologic, din viața unei generații de copii. Luca nu este neapărat simbolul acestei generații, dar este un exponent care trebuie luat în seamă, iar cartea poate conduce cititorul înspre o mai bună meditație și reflectare pe marginea acestor lucruri.
„Dar când m-am dat jos din pat deoarece acuma aveam voie să dorm singur mi-am dat seama că mi-am lăsat caetul jos în sufragerie unde am compus ziua și când m-am dus să îl iau tiptil am văzut că nu pot deoarece mama se uită la Televizor pe întuneric și îm-i era să nu mă ia iarăși la goană pe scări. De aceea am stat și eu mai așa în spatele ei pe hol unde era ușa deschisă și mai m-am uitat la Televizor dar nu puteam foarte bine findcă tot schimba posturile de la 1 la altul. Iar o dată când a trecut repede am văzut-o pe Nahabetian care stătea la ea la Vilă pe un deal și aduna de pe jos niște sticle de plastic care le-a aruncat lumea care a trecut pe acolo. Dar totuși nu am putut să văd mai mult și să îm-i dau seama despre ce este vorba căci a schimbat repede și nu îm-i venea să îi spun:
– Dă înapoi.
Ca să nu îm-i zică ea mie după aceea:
– Dă tu înapoi până în pat.
Așa că am rămas să mă uit cum spunea cineva ceva de niște Teroriști care s-au gândit să pună mâna pe toată Lumea ca să nu mai le fure cineva Benzina iar pe urmă a fost cu un astroid care vine spre noi dar poate că totuși nu ne ciocnim cu el. Iar dacă am mai stat puțin și am văzut că nu mai dă înapoi la Miruna m-am dus iarăși la mine în cameră ca să văd de la geam dacă mai este cineva pe stradă la ora aceea. Însă nu era nimeni și cred că nici Robert nu se ducea la Nahabetian cu toate că nu am cum să bat până acolo find după colț deoarece este o Japiță care îi place să doarmă. Adică Robert, nu Nahabetian.”

Cartea Cum mi-am petrecut vacanța de vară de T.O. Bobe poate fi comandată pe libhumanitas.rolibrarie.net, carturesti.ro, librariadelfin.ro

 

About Author

12 comentarii

  1. familiasimionescuyahooro on

    Felicitari pentru frumoasa recenzie, Ana si multumesc mult pentru aceasta recomandare deosebita!❤Tentanta povestea!❤

  2. Mirela Barbalata on

    Wow!! O carte cu un subiect tare interesant! M-ai facut tare curioasa . Desi, aparent, este o poveste simpla, deduc ca sunt aspecte profunde abordate. Acum, depiunde de fiecare cititor cum percepe.
    Multumesc pentru recomandare!

    • Da, asa este! Nu am vrut sa spun concluziile la care am ajuns, fiindca eu cred ca a le sti dinainte sau a-ti fi sugerate diminueaza intrucatva experienta lecturii. Fiecare trebuie sa citeasca si sa extraga propriile concluzii.

  3. O recenzie foarte frumoasă și tentantă! ❤ Pare o carte interesantă, care punctează anumite aspecte, dar cred că este și amuzantă. Mulțumesc mult pentru recomandare! ❤

Spune-ți părerea!