Delicatese Literare
Recenzii

Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului de James M. Olson, Editura Meteor Press – recenzie

21 noiembrie 2020 /12 Comments

Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului

(To Catch a Spy: The Art of Counterintelligence – 2019)

James M. Olson

Editura Meteor Press

An apariție: 2020

Nr. pagini: 368

Statele Unite suferă pierderi în războiul contraspionajului. Serviciile de informații străine, în special cele din China, Rusia și Cuba, recrutează spioni americani și fură secrete importante din domeniul tehnologiilor de vârf.

În Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului, James M. Olson, fost șef al contraspionajului din CIA, trage un semnal de alarmă și oferă un ghid pentru o mai bună protejare a securității naționale și a secretelor comerciale. Olson conduce cititorul în zona de umbră a lumii contraspionajului, acolo unde și-a desfășurat, vreme de treizeci de ani, cariera în CIA. După o trecere în revistă a activității serviciilor de spionaj chineze, rusești și cubaneze în Statele Unite, autorul explică principiile și metodele fundamentale ale contraspionajului. Cunoaștem astfel aspectele specifice ale acestui domeniu, printre care se numără operațiunile cu agenți dubli și supravegherea. Cartea mai analizează și 12 studii de caz reale pentru a ilustra motivul pentru care unii își spionează propria țară, arta contraspionajului și situațiile în care contraspionajul repurtează succese sau înregistrează eșecuri. Fiecare studiu de caz este însoțit de o secțiune care cuprinde lecțiile învățate.

„Contraspionajul este o luptă de stradă vicleană, aprigă și cu miză mare între două servicii de informații rivale”
„Cum să prinzi un spion. Arta contraspionajului” de James M. Olson este o carte extrem de interesantă în care autorul, fost șef al contraspionajului din CIA, aduce în față cititorului o paletă de principii, îndrumări, recomandări și observații, extrase din propria experiență de ofițer CIA, despre modul în care arta contraspionajului poate fi îmbunătățită. Detaliile oferite m-au captivat la fel de mult ca și studiul pe cazuri reale și scenariile din lumea spionajului.
Informațiile secrete se fură permanent, serviciul de contrainformații fiind cel care ia măsuri împotriva spionilor pentru apărarea secretelor țării. În prima parte a cărții, James M. Olson aduce la cunoștința cititorului informații prețioase despre cei mai îndârjiți inamici ai SUA, și anume: China, Rusia și Cuba.
China este principala amenințare la adresa Americii prin acțiunile de spionaj și atacurile cibernetice întreprinse, ajungând o mare putere, atât în spionajul comercial, cât și în cel militar. Țintele de recrutare sunt frecvent din rândul chinezilor care trăiesc în SUA și care colaborează cu serviciul secret chinez sub acoperire jurnalistică, studențească, diplomatică sau comercială. Capcanele sunt reprezentate de banii oferiți de serviciul de spionaj chinez, răzbunare sau orgoliul. Chinezii sunt renumiți pentru atacurile cibernetice în rețelele de computere ale guvernului american sau în companiile americane Google, Yahoo, Adobe, extrăgând în acest mod informații extrem de importante. Obsedați să fure secretele SUA, chinezii au făcut și fac contribuții ilegale în campaniile politice din America, pândind permanent tehnologia americană secretă. Această obsesie a chinezilor, numită SUA, se datorează în special sprijinului dat de americani Taiwanului. Spionii chinezi sunt duri și impersonali, fiind cei mai de temut dușmani ai  Statelor Unite.
Rusia este a doua mare amenințare la adresa secretelor SUA, fiind agresivă prin două organizații extrem de brutale: SVR – echivalentul CIA și FSB – echivalentul FBI. Țintele rușilor fac parte din rândul personalului militar american, din rândul politicienilor, dar și al opiniei publice americane. Putin este cel care dă tonul, stăpânul absolut al SVR și FSB, fiind cunoscut faptul că acesta a făcut parte din KGB. Ofițerii ruși sunt recunoscuți ca mari maeștri ai recrutării, dar și nemiloși cu cei care îi trădează, folosind celebrele metode de pedeapsă, glonțul sau otrava. Spionii ruși sunt dușmănoși și disprețuitori față de SUA, fiind legendară competiția între aceste două servicii de spionaj care posedă cea mai mare și pusă la punct rețea de contraspionaj.
Cuba se situează pe locul trei în clasamentul care amenință contraspionajul la adresa SUA. Pricepuți și nemiloși, cubanezii au fost și au rămas dușmani renumiți ai americanilor, mai ales datorită războiului personal dus de Fidel Castro împotriva CIA, ale cărei eforturi de a-l da jos de la putere pe Castro au eșuat lamentabil. Bineînțeles că președintele cubanez s-a orientat rapid și a fraternizat cu Rusia, primind ajutor economic și militar din partea acestei țări. Stimulul principal folosit de cubanezi în jocul recrutării este ideologic de cele mai multe ori, agenții cubanezi recrutați de SUA reușind să le dea peste nas celor din CIA prin jocul dublu făcut de aceștia.
În continuare, bazându-se pe propria experiență, autorul prezintă „cele zece porunci ale contraspionajului” explicând în termeni clari care sunt principiile, tehnica și etica spionajului – ofensivitate, productivitate, ingeniozitate, cutezanță, control, perfecționare, sunt doar câteva dintre ele, contraspionajul fiind un  „conglomerat format din mai multe discipline și însușiri”.
Un alt subiect abordat de către autor este noțiunea de „agent dublu” și de ce operațiunile care folosesc acest tip de agenți reprezintă  „delicatesa operațiunilor de contraspionaj”. Astfel, cititorul află care sunt obiectivele acestor tipuri de acțiuni, cum se stabilesc misiunile agentului dublu, cum se stabilește relația dintre agentul dublu și ofițerul de caz și cum sunt coordonate acțiunile ce implică acest tip special de agent.
În ultima parte a cărții, Janes M. Olson prezintă câteva studii de caz din contraspionaj, cazuri reale, foarte captivante, cu spioni care au adus mari prejudicii securității naționale a SUA. Prin analiza de la sfârșitul fiecărui caz, autorul evidențiază atât punctele forte, cât și slăbiciunile contraspionajului american, modul în care colaborează diferitele agenții ce asigura securitatea SUA, modalitățile de filaj precum și aplicarea tehnicilor de investigație.
Dacă am reușit să va rețin atenția cu aceste câteva impresii, vă invit să participați la lecția „Cum să prinzi un spion”, predată cu pasiune de experimentatul ofițer CIA James M. Olson, profesor la Bush School of Government and Public Service din cadrul Universității Texas.
Fragmente:
„Contrainformatiile reprezintă toate măsurile pe care le ia o națiune pentru a-și apăra cetățenii, secretele și tehnologia de spionii străini. În cadrul contrainformațiilor circulă o axiomă potrivit căreia există țări prietene, dar nu și servicii de informațîi prietenoase. Cu câteva excepții, toată lumea spionează, prieteni și dușmani deopotrivă. Peste optzeci de țări – de care avem cunoștință – fie au spionat cu succes împotriva Statelor Unite, fie au încercat s-o facă.”
„În primul rând, contraspionajul este cea mai solicitantă disciplină din domeniul informațiilor, iar mulți dintre cei care urmează o carieră în securitatea națională, bărbați și femei, sunt deschiși la o asemenea provocare. Contraspionajul nu eșuează niciodată în a stimula mintea. Îi atrage pe cei cărora le place să rezolve puzzle-uri, să descâlcească noduri și să navigheze prin labirinturi. Există totodată o frumusețe inerentă în a-ți dedica viața prinderii spionilor și trădătorilor și în a zădărnici mașinațiile unor adversari vicleni. Am avut onoarea să-mi petrec cea mai mare parte a carierei mele la CIA prinzând spioni și pot depune mărturie că nimic din activitatea informativă nu se compară cu extazul resimțit atunci când rezolvi un caz important de contraspionaj.”

S-ar putea să-ți placă...

Septembrie de Rosamunde Pilcher, Editura RAO – recenzie

1 septembrie 2020

Dragă John de Nicholas Sparks, Editura Litera, Colecția Blue Moon – recenzie

30 martie 2021

Origin de Jennifer L. Armentrout, Editura Leda – recenzie

18 iulie 2017

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *