Cum să te indrăgostești de Cecelia Ahern, Editura ALL – recenzie

19

Cum să te îndrăgostești 

(How to Fall in Love – 2013)

Cecelia Ahern

Editura ALL

355 pagini

Traducere : Iris Manuela Gîtlan Anghel

An apariție în România : 2015

Bestseller internațional
Noul roman al Ceceliei Ahern te ține cu sufletul la gură până la ultimul rând, oferind surpriză după surpriză şi câteva reţete simple, care îţi îmbogățesc sufletul. 
Într-o noapte târzie , Christine Rose se plimbă pe podul Ha`penny din Dublin, când deodată zărește un străin – pe Adam – care se pregătește să se arunce în gol. Pentru a-l convinge să se răzgândească, îi propune un târg: dacă Adam își amână cu două săptămâni gestul disperat, până împlinește 35 de ani, ea o să-i demonstreze că viața merită trăită din plin.
Dar timpul nu stă pe loc. Pe măsură ce se apropie termenul stabilit, Christine își dă seama că nu-și poate ține promisiunea și se vede nevoită să recurgă la metode disperate pentru a-l salva pe Adam. Întâmplările prin care trec împreună te fac să plângi, dar și să râzi, și mai presus de orice te învață să apreciezi viața clipă de clipă.
Un roman măreț, care te poartă de la întuneric la lumină.” – Glamour
Duios, haios, romantic.” – Marie Claire
Excepțional! Îți taie respirația și îți dă poftă de viață!” – Daily Express
Ahern are farmec. Imaginația ei îți oferă soluțiile câștigătoare în viață.” – The Independent

18161265

Cartea Cum să te îndrăgostești de Cecelia Ahern a fost oferită pentru recenzie de Libris
Cum să te îndrăgostești este o carte încântătoare și sensibilă, dulce-amăruie, care îți oferă, pe lângă o frumoasă poveste de dragoste, mai multe mesaje prețioase, mici picături de înțelepciune. Este o carte care îți atinge sufletul și te face să realizezi că viața este ceva extrem de prețios, care merită trăita, indiferent cât de grea pare uneori. Nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța, acest sentiment magic, care ne ajută să depășim cele mai dificile momente. Chiar când ai impresia că totul este pierdut, poți primi o mână de ajutor de unde nu te aștepți. Se spune că adevăratele miracole se înfăptuiesc prin oameni, iar cartea întărește din plin această idee. Cunoscând persoana potrivită la momentul oportun, aceasta îți poate deschide noi perspective, ajutându-te să vezi lucrurile într-o altă lumină.
Trăim într-o lume care judecă adesea lucrurile dintr-o perspectivă materialistă, iar valoarea unui om se raportează la bogăția pe care o are. De fapt, averea nu îți garantează fericirea și posesiunile materiale nu îți pot alina durerea sufletească, iar uneori singurul lucru de care avem nevoie este un strop de dragoste adevărată, complet dezinteresată.
Cartea ne demonstrează cu prisosință că adevărata fericire costă puțin. Ea vine din lucrurile mărunte pe care le trăim zi de zi, din ceea ce primim și dăruim din suflet.
Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Christinei Rose, o tânără sensibilă și altruistă. 
Fiind o bună mediatoare, Christine își deschisese o agenție de recrutare a forței de muncă, activitate în care punea mult suflet, propunându-și mereu să găsească persoana potrivită pentru slujba potrivită. Christine se simțea responsabilă pentru fiecare persoană care îi trecea pragul, simțind că are misiunea de a o ajuta să își găsească locul potrivit în lume. În acest scop, biroul ei era plin de cărți motivaționale. 
La rândul ei, Christine se afla la un moment de cotitură al propriei sale vieți. După nouă luni de căsnicie, Christine se simțea captivă în propria ei căsnicie, simțindu-se debusolată și profund nefericită.
„Indiferent cât de pasionale sunt, unele iubiri nu sunt menite să dăinuie pentru totdeauna.
Încercând să iasă din starea de depresie pe care o simțea, Christine a găsit un sfat prețios într-una din cărțile ei motivaționale, Cum să-ți găsești propriul loc al fericirii. Astfel, pentru a-ți putea construi propriul mecanism al fericirii, care să te ajute în momente de cumpănă, era important este să găsești un loc în care pur și simplu să te simți mulțumită, din indiferent ce motiv. Odată găsit acel loc, exercițiile din carte te ajutau să redobândești sentimentul de fericire asociat cu locul respectiv, în orice moment și oriunde ai fi dorit.
Încercând să își găsească propriul său loc al fericirii, Christine și-a amintit o întâmplare petrecută în copilărie, pe când ea avea cinci ani. Atunci participase împreună cu surorile ei la un meci de crichet în care juca tatăl ei. Mama ei murise doar cu câteva luni înainte. Era o zi însorită, iar tatăl ei a jucat foarte bine, la sfârșitul meciului fiind purtat pe umeri de coechipieri. Tatăl ei râdea, surorile ei zâmbeau încântate, iar acela a fost momentul în care ea și-a zis că o să fie bine.
Căutând terenul pe care se desfășurase acel meci, Christine a ajuns să fie părtașă la o situație dramatică, care a bulversat-o complet. Într-o clădire părăsită, evacuată din motive de siguranță, l-a întâlnit pe Simon, un bărbat în vârstă de treizeci și șase de ani, tatăl a două fetițe mici, care nu mai putea să plătească ipoteca pentru apartamentul în care locuia, întrucât își pierduse de curând slujba. Disperat, Simon luase hotărârea să se sinucidă, agitând un pistol încărcat. Deși, Christine, cu mult calm, reușise să îl convingă în primă fază să se răzgândească și să  accepte să cheme poliția pentru a-l ajuta, ceva l-a făcut pe Simon să își schimbe brusc hotărârea, împușcându-se în tâmplă.
Scena cumplită la care a asistat a traumatizat-o sufletește pe Christine, care era profund marcată de faptul că nu a reușit să îl salveze pe Simon.
Complet devastată, a luat hotărârea să nu se mai prefacă, să ducă o viață adevărată, în care totul să fie corect și cinstit. Astfel, a decis să divorțeze.
„Deși optimismul stă la baza multor lucruri frumoase, gândirea pozitivă nu poate să constituie, singură, fundația unei căsnicii.”
Cum era de așteptat, soțul ei nu a primit deloc bine vestea. În plus, de parcă suferise un transplant de personalitate, a devenit rece, crud și rău, considerând că apartamentul, mașina și orice lucru achiziționat împreună i se cuveneau toate doar lui. O hărțuia pe Christine, lăsându-i zeci de mesaje pe telefon, în care o jignea în toate felurile și le dădea telefoane prietenilor comuni, punând-o într-o lumină proastă față de aceștia. Din păcate, prietenii lor păreau a fi de partea soțului, neînțelegând nici ei prea bine motivele divorțului, întrucât propria ei nefericire, pe care Christine și-o ascunsese atât de bine până atunci, nu constituia un motiv serios decât în proprii ei ochi.
Pentru a scăpa de angoasele pe care criza ei matrimonială i le provocase, Christine a încercat, din nou, să își găsească un loc care să îi trezească amintiri plăcute și care să o ajute să își regăsească sentimentul fericirii. De data aceasta, s-a legat de o amintire din timpul facultății. Pe atunci, în timp ce plecase timp de un an de zile cu o bursă de studii în Spania, își potolea dorul mistuitor de casă privind la o vedere cu Ha’penny Bridge noaptea, sub bolta înstelată a Dublinului, cu luminile colorate ale orașului reflectate în râul Liffey.
Ajungând pe pod, priveliștea pe care o regăsește pare, la prima vedere, aceeași ca cea pe care și-o amintea, cu o singură excepție incredibilă. Un bărbat îmbrăcat în negru stătea agățat de balustradă, privind asupra râului rece și înșelător care trecea iute pe sub el. Paradoxal, pentru a doua oară în decurs de două săptămâni, Christine se afla în fața unui sinucigaș.
„Se spune că un fulger nu lovește niciodată de două ori. Neadevărat. Mă rog, e adevărat că oamenii susțin asta; nu e adevărat însă ca fapt științific.”
Mult prea marcată de experiența tragică de data trecută, Christine era decisă ca, de data asta, să facă tot ce îi stătea în putință pentru a-l salva pe bărbat. Astfel, îi propune un pact bărbatului respectiv, pe nume Adam. Astfel, el va renunța la gestul de a se arunca în gol, iar ea îi va demonstra că viața e frumoasă și merită trăită. Adam a impus însă și un termen limită, două săptămâni, până la ziua lui, când va împlini treizeci și cinci de ani.
Surprinzător, vom descoperi că Adam provenea dintr-o familie foarte bogată, însă din propriile lui motive, refuza să accepte moștenirea tatălui său. Mai mult, un concurs de împrejurări nefericite îl împinseseră la concluzia că nu mai avea niciun sens să-și mai continue viața, nemaigăsind nicio bucurie în nimic.
Extrem de generoasă, cu un suflet cald și cu o inimă plină de iubire de oferit, Christine a intrat într-o cursă contracronometru în care era decisă să-l convingă pe Adam că viața îți poate oferi extrem de multe surprize plăcute și că merită trăită, indiferent cât de imposibilă poate părea uneori.
Mi-a plăcut mult relația minunată pe care o avea Christine cu tatăl și surorile ei. Cu toții se iubeau și se susțineau necondiționat, în ciuda tachinărilor lor lipsite de răutate, pline de haz.
Aflând de tentativa de sinucidere a lui Adam, tatăl și surorile lui Christine abordează subiectul ca și cum ar fi fost un fapt banal. Câteodată, a trata cu umor o situație dramatică poate determina o detensionare a situației.
„- Așadar, cum ai cunoscut-o pe Christine ? (…)
– M-a împiedicat să mă arunc de pe podul Ha’penny Bridge, alaltăieri seară.
– Se pricepe de minune să strice plăcerea altora, a spus Adrienne pe un ton acuzator.”
De asemenea, observând implicarea emoțională maximă a lui Christine în tentativa ei de a-l salva pe Adam, nedorind nici măcar să ia în calcul posibilitatea unui eșec, tatăl ei i-a atras atenția asupra faptului că nu vei putea niciodată să ajuți pe cineva, dacă acea persoană nu-și găsește propria motivație pentru a depăși criza.
Ține minte un lucru: poți să-i oferi tot ajutorul din lume, dar dacă nu învață să-și poarte singur de grijă, eforturile tale vor fi în zadar. ”
Știind că idealismul lui Christine mergea până în pânzele albe, sfaturile tatălui ei sunt menite adesea să o aducă cu picioarele pe pământ.
-Cerșetorii n-au dreptul să aleagă.
 Dar nu sunt o cerșetoare, sunt fiica ta.
– Nici în privința asta nu ai dreptul să alegi.
Aș dori să mai menționez câteva citate, pline de miez, care mi-au plăcut în mod deosebit: 
Ce-am fi noi fără ziua de mâine? Ne-ar rămâne doar ziua de astăzi. Iar dacă lucrurile ar sta așa, aș vrea ca ziua de azi să fie cât mai lungă. Aș umple ziua de azi cu tine, făcând tot ce-mi place mai mult. Aș râde, aș vorbi, aș asculta, aș învăța, aș iubi, aș iubi, aș iubi. Aș face din toate zilele ziua de azi, pentru ca astăzi să mi le petrec pe toate cu tine și nu mi-aș face nicio clipă griji pentru ziua de mâine, în care nu o să mai fiu cu tine. 
Se întâmplă uneori să știi un lucru chiar dacă nu îl știi.
Întotdeauna va exista cineva care să te asculte și să te ajute. Întotdeauna!
Vă recomand cu mult drag această carte luminoasă, emoționantă și înduioșătoare, cu un final fericit, care conține un mesaj plin de speranță și îți demonstrează că o poveste minunată de dragoste poate lua naștere chiar și în cele mai neobișnuite condiții! 
”Da, în momentul acela se simțea foarte bine. Viața este plămădită din numeroase momente, iar momentele se schimbă mereu, ca gândurile, fie ele negative sau pozitive. Și, deși stă în firea umană să ne agățăm cu dinții de un anumit lucru, este absurd să ne lăsăm călăuziți de un singur gând, căci gândurile sunt precum oaspeții sau prietenii de ocazie. De îndată ce au venit, pot pleca. Chiar și celor cărora le-a luat multă vreme să apară pot să dispară într-o clipită. Momentele sunt extrem de prețioase; uneori zăbovesc mai mult în viața noastră, alteori își iau imediat zborul; dar multe lucruri poți să faci în doar un moment – te poți răzgândi, poți salva o viață, ba chiar poți să te îndrăgostești.” 

Cartea Cum să te îndrăgostești de Cecelia Ahern poate fi comandată pe libris.ro

 

About Author

19 comentarii

  1. Mirela Barbălată on

    Emoționantă recenzia!
    Cu siguranță o să îmi placă cartea, este pe gustul meu .
    Imi plac citatele alese.

  2. Încântătoare recenzie, am citit-o cu drag și mi-a adus aminte de carte, care mi-a plăcut foarte mult. E una din cele mai frumoase cărți ale Ceceliei Ahern.
    Felicitări Tyna, îmi plac mult ideile și mesajele pe care le-ai scos în evidență și emoția pe care ai transmis-o.

  3. Mihaela Petrea on

    În opinia mea a fost una din cele mai frumoase carti citite! Ea reda in cartile ei momente mai puțin frumoase din viata noastra, pe care le transforma in lectii motivationale. O autoare pe care o iubesc! ☺

  4. Fratiloiu Dorina Petronela on

    O recenzie minunata Tyna! Trebuie sa recunosc ca am pornit cu stangul in privinta acestei autoare, am citit doar Suflete pereche din cele de dragoste si m-a dezamagit. Dar cred ca trebuia sa incep cu altceva din cate imi dau seama!

  5. Imi place mult cum suna, am tot zis sa incerc si eu Cecelia Ahern, propunerile tale in acest sens le voi lua in considerare fiindca ma atrag mult.

  6. Daniela Balan on

    Foarte frumoasă și copleșitoare recenzia , felicitări Tyna ❤️o carte pe care doresc foarte mult sa o citesc !

Spune-ți părerea!

%d blogeri au apreciat: