Delicatese Literare
Recenzii

Cum se scrie un best seller de Monica Ramirez – recenzie

Cum se scrie un best seller

Monica Ramirez

Editura Librex Publishing

An aparitie: 2017
Nr. pagini: 125

Tehnica americană de scriere creativă cu ajutorul căreia poți transforma o idee într-un roman de succes

Bănuiesc că tuturor ni s-a întâmplat să începem să citim o carte, a cărei idee principala să ne fi atras foarte mult la început, dar să renunțăm destul de repede datorită stilului neatrăgător și în special a greșelilor datorate nerespectării celor câteva reguli de baza. Chiar dacă porniți de la o idee bună, care ar putea deveni o poveste foarte atractivă, de cele mai multe ori va lipsesc cunoștințele de baza, tehnică și iscusința pentru a transformă acea idee într-un român de succes.
Dacă citiți această carte și respectăți regulile de baza, veți descoperi uneltele de care aveți nevoie pentru a scrie cartea mult visată. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să va îngrădiți imaginația și talentul. Există impresia greșită că dacă se respectă câteva reguli de baza, talentul este ucis din fașă. Și, culmea, această concepție greșită se adresează în mod exclusiv scriitorilor. În orice altă formă de exprimare artistică, fie că este vorba despre dans, muzică, pictură, sculptură, nimeni nu pune la îndoială faptul că talentul este total insuficient fără o baza foarte solidă, fără studii de specialitate. O apariție pe scenă a unei persoane care mustește de talent, dar care nu a luat niciodată lecțîi de balet, neavând astfel o fundație pe care să poată lucra, s-ar transformă în mod sigur într-un moment penibil. De ce cred unii, oare, că nu se întâmplă la fel și în ceea ce privește artă de-a scrie o carte? Indiferent cât talent are un scriitor, indiferent cât de minunată ar putea fi ideea unui român, dacă acel scriitor nu știe să creeze pe marginea unor reguli de baza, poate avea surpriză că cititorul să-i abandoneze cartea după doar câteva pagini, catalogând-o drept prost scrisă.
De cele mai multe ori, cititorul nu știe cum se scrie un roman, însă știe foarte bine cum să recunoască un român bun. Știe să facă imediat diferența între un scriitor talentat care respectă regulile de baza, creând astfel în mod profesionist, și un scriitor la fel de talentat, dar care scrie la voia întâmplării într-o voce cu iz de amator.
Știți cum se scrie un bestseller și care sunt ingredientele unei cărți de succes? Eu nu, dar am aflat citit cartea Monicăi Ramirez, care cu siguranță știe, dovadă toate cărțile ei apărute până acum. 
Cum se scrie un best seller mi-a oferit o lectură foarte atractivă și cu siguranță instructivă! E un îndrumar, pe care îl recomand în primul rând scriitorilor aflați la început de drum ca și celor aspiranți – publicul țintă al acestei cărți – dar și celor cu experiență, având în vedere că orice este perfectibil, și pot găsi aici câteva sfaturi și idei foarte utile. În același timp, recomand cartea celor care jonglează cu ideea de a scrie, pentru care poate fi impulsul de care au nevoie. E o lectură foarte interesantă pentru orice cititor, care de multe ori a simțit că ceva lipsește unei cărți care în mare parte i-a plăcut, dar nu a putut să-și dea seama ce anume. Ei bine, Cum se scrie un best seller ne dă instrumentele de care avem nevoie pentru a depista ce anume lipsește dintr-o carte. Și, nu în ultimul rând, o recomand celor care – asemenea mie – încearcă să prezinte cât mai obiectiv o carte pe care au citit-o. Am spus uneori că mi-a plăcut o carte, dar că era loc de mai bine. Simțeam că dialogurile erau cumva artificiale, dar nu recunoșteam ce le face astfel. Admiram personajele principale și felul lor de a acționa în anumite situații, dar nu reușeam să empatizez cu ele, iar acum îmi dau seama de ce! Nu le cunoșteam, autorul nu ne făcuse corect cunoștință, ca să spun așa… 
O idee care mi-a mers la suflet și sper ca mulți scriitori – începători sau nu – care citesc cartea Monicăi Ramirez să o rețină: decorul acțiunii, locul și timpul în care se petrece acțiunea, ca și momentul din zi în care este descris un anumit eveniment trebuie să te poarte pe tine, ca cititor, acolo! 
Arătați, nu povestiți! Ori ”Show, don”t tell”. Cititorul are nevoie de detalii ca să poată vizualiza scenele. (…) Folosiți-vă de toate simțurile, nu doar de voce. Folosiți scrisul ca pe un aparat personal de filmat.”
Să simți, de la caz la caz, parfumul de epocă, sau aromele orientului, sau să simți zbuciumul mării de pe faleza pe care care te afli, alături de personaje, de exemplu. Să simți culoarea locală a unor destinații foarte ofertante din acest punct de vedere, fie prin interacțiunea cu localnicii, fie prin descrierea a ”ceva” tradițional sau specific care să te ducă cu gândul la locația respectivă. Dacă e dimineața, să simți aerul proaspăt, dacă e iarnă, să simți mușcătura gerului. E nevoie de muncă de documentare pentru asta, un alt punct bine ”pus pe i” din carte. Și totul trebuie adaptat genului cărții și, foarte important, segmentului cititorilor căruia i se adresează! 
Cartea e foarte bine structurată pe capitole, iar ideile foarte bine și clar exprimate. Sunt date de fiecare dată exemple care susțin ideea expusă, iar autoarea ne oferă cu generozitate propriile sfaturi bazate pe experiența proprie. Am aflat despre reguli, tehnici, procedee și instrumente a căror cunoaștere și folosire poate transforma o poveste într-un best seller. 
Totodată, am aflat lucruri inedite despre scriitori celebri, la care se face referire în context. 
Mi-au plăcut în mod deosebit citatele din scriitori celebri, alese ”la fix”!
Citește mult și scrie la fel de mult. Studierea și înțelegerea alor stiluri te vor ajuta să-ți găsești propriul stil.” (Stephen King)
”Scrisul unui roman se aseamănă cu șofatul pe timpul nopții. Poți vedea numai până unde luminează farurile, dar chiar și așa poți ajunge la destinație.” ( El Doctorow)
Sunt enunțate opt reguli esențiale de pornire pentru a scrie și publica un roman, după care e dezvoltată fiecare din acestea în parte, după cum am spus, cu exemplificări, și nu doar simple exemple ci, foarte concret, cu ”așa da” și ”așa nu”. Cele opt reguli pe care se bazează autoarea și a căror respectare o recomandă sunt: Ideea de bază; Dezvoltarea ideii de bază; Dezvoltarea personajelor (extrem de interesant capitol); Dezvoltarea lumii/locului/perioadei unde și în care se petrece acținea (felicitări pentru acest capitol și pentru modul în care cele scrise aici se regăsesc în cărțile Monicăi); Dezvoltarea planului acțiunii; Procesul de scriere al cărții; Procesul de corectare; Trimiterea manuscrisului la edituri.
De reținut și aplicat recomandările referitoare la regulile de scriere! Ca simplu cititor, de prea multe ori am remarcat în cărți greșeli nepermise din acest punct de vedere.
O idee și o recomandare care mi s-a părut foarte utilă: o carte nu se scrie propoziție cu propoziție, sau frază cu frază, ci se construiește scenă cu scenă!
Un fragment edificator:
    „Substanța unei cărți de ficțiune nu este propoziția ori frază, ci scena.
    Fiecare scenă dintr-o povestire poate fi asemănată cu o piesă de puzzle. Asamblate cu grijă vor formă un întreg, redând astfel povestea pas cu pas.
    Spre exemplu, un tânăr curtează o față, sau președintele Americii da ordinul pentru declanșarea unui atac împotriva unui depozit secret de arme biologice. Probabil autorul dorește să sugereze cititorului că tânărul este timid ori foarte îndrăzneț. Sau că președintele Americii este un om fără conștiința ori un om foarte sensibil pus în față unei decizii îngrozitoare.
    În realitate, autorul este asemenea avocatului care-și prezintă cazul marelui juriu. Prezintă dovezile, apoi marele juriu oferă un verdict. Dacă autorul spune că tânărul este timid ori îndrăzneț, s-ar putea că cititorul să nu-l creadă. Dar dacă îi arată timiditatea prin gesturi, cuvinte și acțiuni, iar cititorul gândește: Of, săracul de el!, atunci scenă și-a atins scopul.
    Cât de lungă trebuie să fie o scenă? Suficient de lungă cât să-și atingă scopul. O scenă poate varia de la câteva rânduri, la câteva pagini. Când se termină, cititorul trebuie să știe mai multe despre personajele implicate, iar problemele lor trebuie să se fi amplificat.
    Ceea ce nu înseamnă o nenorocire continuă. Un succes poate deschide la fel de bine drumul unei noi scene mai tensionate.
    Spre exemplu, eroul a dezamorsat bombă de la metrou, dar publicitatea rezultată în urmă acțiunilor lui l-a transformat într-o țintă. Acum teroriștii vor încerca să-l ucidă ori să-i atace familia.
    Câte personaje ar trebui să fie implicate într-o scenă? Cât mai puține cu putință. O dezbatere a Senatului nu trebuie să implice toți senatorii.
    Hai să vă vând un pont: dacă acțiunea cărții dumneavoastră are o distribuție numeroasă – spre exemplu, eroul este comandantul unui pluton de infanterie – nu introduceți tot plutonul odată în povestire.
    Începeți cu personajul principal și creați o scenă în care să-i demonstrați calitățile de lider, curajul, mustrările de conștiința, sau orice altceva doriți. Apoi continuați prin a introduce personajele secundare în scene adiacente, punând accent pe calitățile/defectele fiecăruia în parte.
    În timpul acesta, adânciți profilul personal al personajului principal și mergeți înainte cu acțiunea romanului. Interesul cititorului va crește, acaparat de personajele variate și complexe. Tolkien a folosit aceeași tehnică în Stăpânul Inelului și Kurosawa în Cei Șapte Samurai.”
La finalul cărții e un capitol cu sfaturi pentru scriitorii aspiranți, plus o poveste mostră bonus, iar recomandarea autoarei este:
”După ce terminați de citit această carte, încercați să scrieți o povestire scurtă în care să experimentați și implementați toate elementele învățate. Mai departe veți găsi o poveste mostră. Citiți-o cu atenție și apoi scrieți propria poveste.”
”Înainte de-a te gândi să scrii o carte, trebuie să experimentezi viața în sine, să vezi lumea, să treci prin experiențe care te definesc ca om. Dragostea, eșecurile, victoriile, bucuriile, tristețile, dramele personale… mai ales dramele personale îți vor oferi ceva de spus.” – Monica Ramirez

Mulțumim autoarei Monica Ramirez pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

Cărțile autoarei Monica Ramirez pot fi comandate de pe tritonic.ro, elefant.rolibris.rolibrarie.net

Recenzii cărți Monica Ramirez

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

11 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *