Curtand-o pe Catherine de Nora Roberts, Editura Litera, Colectia Carti Romantice – recenzie

33

Curtând-o pe Catherine (Courting Catherine

Nora Roberts

Editura Litera / Lira

Traducerea: Graal Soft
Nr. pagini: 180

Colecția Cărți Romantice

1. Curtând-o pe Catherine – Editura Litera – Courting Catherine – 1991
2. Un bărbat pentru Amanda (A Man for Amanda – 1991) – prezentare carte
3. Din dragoste pentru Lilah (For the Love of Lilah – 1991) – prezentare carte
4. Cucerind-o pe Suzanna – Suzanna’s Surrender – 1991- recenzia
5. Perechea lui Megan – Megan’s Mate – 1995 – prezentare carte
Surorile Calhoun au probleme. Vechiul și impozantul conac al familiei e în ruină și nu-și pot permite să-l păstreze. Când mătușa Coco stabilește o întâlnire cu Trenton St. James, proprietarul unui lanț hotelier, nepoata ei Catherine, „C.C.“, se face foc și pară. Nu are de gând să renunțe la casa, la trecutul și la legendele familiei sale, mai ales că Trenton intenționează să transforme conacul într-un hotel de lux. Deși primește cu ostilitate vizita lui Trent, C.C. se simte atrasă de acesta. În același timp, frumusețea și temperamentul ei îl cuceresc pe pragmaticul magnat, dar acesta nu este deloc dispus să-și recunoască sentimentele. Tot atunci un alt secret este dezvăluit – Coco le vorbește despre un colier de smaralde care a aparținut familiei Calhoun, dar de a cărui soartă nu se mai știe nimic. Surorile se văd silite să accepte să vândă proprietatea lui Trent, ca să n-o piardă în favoarea creditorilor, iar Trent se întoarce la Boston. Însă dorul de C.C. îl face să-și dea seama că s-a îndrăgostit iremediabil de ea. Conștient că plecarea lui a rănit-o, Trent înțelege că singura soluție este să încerce să repare lucrurile și să păstreze casa în familia din care speră să facă parte și el.
Am început să citesc această carte, prima din seria surorilor Calhoun, având așteptări foarte ridicate și sperând să fiu cucerită de poveste, de subiect, de personaje, și, spre marea mea bucurie, așteptările mi-au fost pe deplin răsplătite. Am avut parte de o lectură minunată!
Cartea începe prin a ne deschide o fereastră spre trecut, purtându-ne la Bar Harbor, Maine, în anul 1912, unde o cunoștem pe tânăra doamnă Fergus Calhoun în timp ce se plimba cu micuțul său fiu, unul din cei trei copii pe care îi avea, pe țărmul stâncos al Atlanticului, și suntem martorii primei întâlniri al ei cu un pictor care picta foarte concentrat. Era înalt, brunet și tânăr și va fi marea ei iubire, după cum vom înțelege ulterior din alte câteva flashuri spre trecut pe care le vom întâlni în carte.
”Stă cu faţa spre ocean şi mă aşteaptă. Nu ne-am atins niciodată, nici măcar o singură dată, deşi durerea se află în amândoi. Am învăţat cât de multă pasiune poate exista în tăceri, în priviri lungi, tulburate.
Nu voi merge la el astăzi, ci voi sta doar aici şi îl voi privi. Când voi simţi că am puterea, mă voi duce la el doar ca să-mi iau rămas-bun şi să-i doresc tot binele.
În timp ce voi trece prin iarna lungă care mă aşteaptă, o să mă întreb dacă va fi aici vara viitoare.”
Acțiunea se reia în 1991. Suntem tot la Bar Harbour, pitoreasca localitate de pe malul Atlanticului, unde locuiau, într-o impresionantă casă de piatră, numită Turnuri, patru surori împreună cu mătușa lor, Coco, și cu cei doi copii ai uneia din ele. Erau urmașele tinerei doamne pe care am cunoscut-o în trecut.
Ajungem la Bar Harbour împreună cu Trenton St. James, un bogat om de afaceri, proprietarul unui vestit lanț hotelier, care venise la invitația mătușii Coco, pentru a discuta despre vânzarea Turnuri, pe care acesta era interesat să o achiziționeze pentru a o transforma într-un hotel de lux, iar cele cinci femei nu o mai puteau păstra din cauza dificultăților financiare în care se aflau, în ciuda atașamentului lor profund față de casa lor strămoșească. Singura problemă era că surorile Calhoun nu știau că mătușa lor demarase vânzarea, și nici că îl invitase pe acest potențial cumpărător să stea la ele câteva zile.
Cât despre Trent, acesta are o problemă cu mașina chiar la sosirea în oraș, și e nevoit să o ducă la atelierul local, C.C. Automotivation. Revenind după cele două ore necesare reparației…
Capota BMW-ului său era ridicată, iar de sub mașină se ițea o pereche murdară de bocanci. Mecanicul își lovea încălțările în ritmul zgomotos al muzicii (…)
Deși avea fața murdară și părul negru tuns scurt băiețește, corpul îmbrăcat în salopeta unsuroasă era în mod clar feminin. Fiecare centimetru sinuos din el. Nu se întâmpla foarte des ca Trent să fie dat pe spate, dar acum rămase pur și simplu holbându-se la C. C. În timp ce aceasta se ridică și îl înfruntă, lovindu-se ușor cu o cheie în palmă.
Asta a fost prima întâlnire a lui Trenton St. James al III-lea cu formidabila Catherine, C.C., Calhoun, cea mai mică din surori.
Să le cunoaștem pe scurt pe surorile Calhoun: Suzanna, Lilah, Amanda și  Catherine.
Suzanna era divorțată și își creștea singură cei doi copii, Alex, de șase ani, și Jenny, de cinci.
”Biata de ea, cu inima frântă de jigodia de nimic cu care se măritase.”
Urmau excentrica şi dezinvolta Lilah, ”cu minunatul său spirit liber” şi Amanda ”cea încăpăţânată şi cu picioarele pe pământ”.
Catherine era mezina.
Copila moştenise din plin încăpăţânarea familiei Calhoun. Închipuie-ţi, o fată frumoasă irosindu-şi viaţa reparând motoare şi pompe de combustibil. O maimuţă unsuroasă. Doamne, iartă-ne!” gândea exasperată mătuşa Coco…
Realitatea e că mătușa Coco, în dragostea  ei pentru fete, își imaginase un scenariu conform căruia tânărul magnat avea să se îndrăgostească de una din copilele ei dragi, și astfel se vor rezolva toate problemele lor, și nici nu vor fi nevoite să vândă casa. Dar socoteala de acasă…
Revenind la întâlnirea dintre Trent şi Catherine, aceştia reuşesc să discute cât de cât politicos unul cu altul, asta până în momentul în care fata realizează cine e el şi de ce venise la Bar Harbour. Şi atunci ies scântei!
Ea se îndreptă spre el până când ajunseră să stea faţă în faţă.
– Sunt Catherine Calhoun. Şi vreau să-ţi iei labele lacome de pe casa mea.”
Odată stabilite ”taberele”, interacțiunea ulterioară a celor doi a stat o bună perioadă sub semnul replicilor acide, agresive și ironice ale lui C.C., și a unei atitudini politicoase până în măduva oaselor din partea lui Trent. Umorul și situațiile savuroase nu au lipsit și au făcut deliciul multor faze din carte.
”- Nu știi nimic despre mine, și știm amândoi că ai o antipatie ciudată față de mine chiar înainte să afli cum mă cheamă.
– Nu mi-au plăcut pantofii tăi. Asta-l făcu să se oprească.
– Poftim?
– M-ai auzit foarte bine. Nu mi-au plăcut pantofii tăi, repetă ea aruncând o privire spre ei. Și încă nu-mi plac.
– Asta explică totul.
– Nu mi-a plăcut nici cravata ta. Împunse un deget în ea, fără să vadă străfulgerarea rapidă din ochii lui. Sau stiloul tău de fițe de aur.
El îi studie blugii, rupți în genunchi, tricoul și bocancii zgâriați.
– Spune asta, evident, un expert în modă.”
La Turnuri, Trent a fost primit cu multă amabilitate de către mătușa Coco, amabilitate de care au dat dovadă și celelalte surori, când au făcut cunoștință. Doar atitudinea lui Catherine a rămas aceeași, încărcată de ostilitate și antipatie, deși, pe undeva își dădea seama că nu era el de vină pentru situația în care se aflau. Era felul ei de a masca frustrarea și neputința pe care o simțea, pe care o simțeau toate de fapt, dar fiecare făcea față în stilul propriu.
Vizitând casa, Trent este impresionat de panorama care i se deschide în fața ochilor de pe terasă, iar imaginea e atât de bine descrisă încât parcă o ai în fața ochilor:
Se vedeau apele albastre ale golfului cu bărcile plutind ușor deasupra. Valea, cețoasă și misterioasă, se întindea ca o poveste. Un pescăruș, nu mai mare decât o pată albă, se înclină deasupra golfului și zbură spre larg.
– Incredibil!
Vântul îi ciufulea părul pe măsură ce traversa pasajul spre un alt șir de trepte, apoi spre altul. De aici era doar Atlanticul, sălbatic și bătut de vânt și minunat.”

Cum să renunți cu inima ușoară la așa ceva? Cum să poți pleca din casa strămoșească? Nici una din cele patru surori nu avea tăria să-și răspundă la această intrebare. Și totuși, ce altă alternativă aveau? În curând, urmau să le bată creditorii la ușă…
A urmat cina, la care mătușa Coco s-a întrecut pe sine. Dorea să facă impresie bună și, în același timp, stătea cu ochi de vultur pe Trent, urmărindu-i toate reacțiile și gesturile, pentru a descoperi spre care din fetele ei se va indrepta atenția acestuia. Nu avea nici o îndoială în acest sens, deoarece, fire înclinată spre paranormal, văzuse acest lucru în globul ei de cristal.
L-a urmărit interacționând firesc cu Lilah, cu Amanda, Cu Suzanna și copiii acesteia, a descoperit că îi plac copiii, dar scânteia nu a apărut, până când…
Coco își duse o mână la piept. ”Cine ar fi ghicit?” se gândi ea. Catherine a ei (…) Nu avea cum să se fi înșelat. De ce? Pentru că, atunci când Trent se uitase la mezina ei, și ea la el, acolo nu existase doar o scânteie. Ci o sfârâire.”
Lucru demonstrat din plin în aceeași seară, în timp ce Catherine îi arăta grădinile…
 „Ea nu se aşteptase ca gura lui să fie atât de fierbinte, atât de avidă, atât de nesătulă. Crezuse că sărutul avea să fie sofisticat şi dulce. Unul la care să reziste cu uşurinţă şi să-l uite la fel de uşor. Dar se înşelase. Periculos de tare (…)
El se gândise să-i dea o lecție – uitase despre ce. Dar învățase el ceva. Învățase că unele femei – această femeie – puteau fi puternice și delicate și încântătoare în același timp. Și pe măsură ce valurile se spărgeau departe sub ei, el se simți lovit de ceva neașteptat. Și nedorit”
Datorită exemplului negativ al părinților lui, Trent era un cinic în relațiile cu femeile, se folosea de ele, iar ele se foloseau de el. Și niciodată nu încalcaseră aceste granițe. Când ultima lui iubită dorise ceva mai mult din partea lui, un angajament (gândit la rece, nu din pasiune), el pusese capăt relației pe loc. După nici o lună, ea era deja logodită cu altcineva…cam atât despre implicarea sentimentală…
Însă acum, după acest sărut, care a zgâlțâit din temelii lumea inocentei și neexperimentatei Catherine, el a făcut o gafă majoră: și-a cerut iertare și i-a promis că nu se va mai întâmpla! Spre marea ei dezamăgire…
”Se întâmplase ceva înlăuntrul ei, dincolo de panică și plăcere, dincolo de tumultul de senzații – o strălucire caldă și aurie, ca o lampă în fereastră într-o noapte furtunoasă. Apoi el stinsese lampa, cu o mișcare simplă și indiferentă, lăsând-o din nou în întuneric.”
La bunul mers al relației lor nu a contribuit deloc nici faptul că Trent și-a dat seama de intențiile mătușii Coco și i-a adus acest lucru la cunoștință Catherinei, care a luat foc de nervi, negând hotărâtă ca ar fi vorba de așa ceva.
Următoarea dată când s-au întâlnit, el avea grijă de copiii Suzannei, rugat de mătușa Coco. S-a jucat cu ei, apoi, epuizați, au adormit toți trei pe covor. Așa i-a descoperit Catherine, iar postura lui a înduioșat-o.
Au căzut de acord să facă pace, amândoi conștienți de atracția dintre ei. Când Trent a sărutat-o din nou, neputându-se abține, și i-a spus că o dorește și că vrea să facă dragoste cu ea, Catherine, sedusă de sărutul lui, a spus da fără ezitare. Însă când se dă de gol că ar fi prima dată pentru ea, Trent nu știa cum să retragă ceea ce tocmai ceruse! Nu era pregătit pentru nimic mai mult decât o scurtă aventură, iar inocența ei cerea mai mult decât atât. Noroc cu micuțul băiețel al Suzannei care apare tocmai atunci și pune capăt unei situații ce începuse a fi stânjenitoare, cel puțin pentru Trent. În ceea ce o privește pe Catherine, aceasta a descoperit că …s-a îndrăgostit!!
Relația lor va lua un nou curs odată cu…ședința de spiritism, organizată, bineînțeles, de excentrica mătușă, la care au fost convocați cu toții. Vă las să descoperiți cum a decurs aceasta, și cum neîncrezătorul Trent și uluita Catherine au primit un semn…
Catherine s-a dus după aceea în camera lui să discute despre ce s-a întâmplat în timpul ședinței de spiritism și despre relația lor, și și-a pus sufletul pe tavă în fața lui.
”- Te iubesc. Îi atinse obrazul, cu ochii întunecați și strălucitori. Te iubesc, și nimic din ce-am simțit în viața mea nu mi se pare mai normal.”
Ce frumos și sincer moment! Din păcate, deși după această declarație el o sărută cu pasiune, se retrage rapid, îngrozit de perspectiva vreunui angajament.
„Când capul ei căzu pe spate şi degetele i se înfipseră în umerii lui, el simţi mişcându-se prin el ceva care era mai mult decât dorinţă şi mai profund decât pasiune.
Fericire. Speranţă. Iubire. Pe măsură ce recunoștea sentimentele, li se alătura și teroarea. Cu respirația oprită, el se retrase(…)
– Catherine, o femeie ca tine așteaptă…merită…mai mult decât îi pot oferi eu.”
Catherine, umilită și rănită, nu a mai avut decât mândria pentru a o ajuta să facă față respingerii lui.
Catherine își ținea capul sus. Dincolo de durere, chiar imediat sub ea, se afla mândria.
– Tu renunți la ceva…nu, nu renunți, se corectă ea. Tu înapoiezi politicos ceva ce nu vei mai avea niciodată. La ce-ai întors spatele în viață, Trent, ar fi fost cea mai bună parte din ea.
Îl lăsă singur cu sentimentul neplăcut că avea perfectă dreptate.”
În continuare, vom fi martorii regretului lui Trent de a o fi rănit. În sinea lui, era un bărbat sensibil și de onoare, iar realitatea era că simțea ceva profund pentru această femeie, și se vedea complet neputincios în fața acestei dileme.
Iar Catherine îl va pune pe jar odată cu invitația lui la o cină ”ca între prieteni” înainte de plecarea lui înapoi la Boston, luîndu-și revanșa…
Ce se va întâmpla în continuare, cum va evolua relația lor, și dacă cele patru surori vor vinde până la urmă casa, vă invit să aflați citind această captivantă carte.
O carte cu personaje adorabile, cu relații de familie minunat conturate, descrieri ale locurilor care te transpun de-a dreptul în peisaj, dialoguri spumoase, umor, magie, romantism și iubire – toate aceste ingrediente garantează o lectură încântătoare, o poveste din care te desprinzi cu greu și te fac să aștepți cu nerăbdare următorul volum al acestei serii, pe care eu am incadrat-o deja în rândul preferatelor mele.
Își opri lacrimile în gât și privi în jos la piatra verde montată în inelul simplu de aur. Strălucea spre ea, plină de speranșă și promisiune.”

About Author

33 de comentarii

  1. Catalina Dumbrava on

    o sa fie pe gustul meu cu siguranta! Ma gandeam la cartile scrise de Jill Shalvis, cu pensiunea. 🙂

  2. Nu am citit chiar toată seria MacGregor, încă mai am ultimile 4 vol necitite, dar mi-a plăcut. Sa speram ca aceasta serie este si mai frumoasa!

  3. Am citit-o, mi-a plăcut foarte mult și am revenit cu recenzia! Presimt ca mă voi atașa foarte mult de aceasta serie, îmi plac personajele ei și relațiile de familie din carte, abia aștept sa descopăr și poveștile celorlalte surori…

  4. Ai reusit sa transmiti foarte bine spiritul cartii in recenzie! Am citit-o si eu si mi-a placut mult. Le astept cu nerabdare pe urmatoarele din serie, care presimt ca ma vor incanta.

    • Ma bucur ca ti-a placut recenzia, chiar iti asteptam parerea, stiam ca ai citit deja cartea. Dupa cum am mai spus, eu presimt ca va fi una din seriile mele preferate dintre ale Norei, judecand dupa primul volum…

  5. Inca o serie. Si cat de bine suna!
    O recenzie descrisa frumos si care te face sa vrei sa pui mana pe carte, felicitari!

    • Multumesc! Este carte frumoasa, care anunta o serie frumoasa! Imi place acest gen in care personajele sunt legate intre ele prin frumoase relatii de familie.

  6. Super recenzia! Sunt sigura ca aceasta carte este foarte buna! Sper sa îmi fac timp de ea in curând. Bravo ella! Si mersi mult pentru recenzia la telefon de ieri!

  7. Pana aici, nu va atingeti de McGregor! Recenzia e placuta si ademenitoare , frustrant , mai ales pentru cei care nu au apuca sa citeasca cartea !!!

  8. Catalina Dumbrava on

    Eu stiu sigur ca o sa-mi placa, are umor, sarcasm, ironie, sensibilitate, romantism, exact cum mi-a prescris doctorul:)))) ! Frumos Oli! Bravo!

    • Mulțumesc! Chiar așa, are toate aceste ingrediente! O rețetă ideală pentru o stare de bine, știe doctorul ce prescrie 🙂

Lasă un răspuns