Cutiuța cu surprize – 10 decembrie

16

Cutiuța cu surprize – 10 decembrie

Închipuiți-vă că este seară… o seară rece de iarnă. Nu e foarte greu, nu? Să zicem că ați terminat toate treburile zilei și că v-ați așeza comod în pat sau pe o canapea, sprijiniți neapărat de multe perne, ați aprinde o veioză cu abajur sau o lumânare parfumată și v-ați gândi să vedeți un film…
Filme cu tematică de Crăciun sunt multe, atât de multe încât numai fanii adevărați ai producțiilor le au, probabil, undeva într-un catastif, unul cu multe file, între coperți strălucitoare și cu sunet de zurgălăi. Cei ca mine, să zicem, mai puțin cinefili, au și ei ceva filme preferate, care ar încăpea într-o broșură, poate? Dintre acestea, nu toate sunt potrivite pentru o seară rece precum cea pe care am descris-o, în întâmpinarea sărbătorilor de iarnă…
Dar filmul pe care l-am avut eu în minte și l-am (re)vizionat, dacă pot spune așa, chiar e unul potrivit. Nu este cu o tematică de Crăciun, acțiunea nici măcar nu se petrece iarna, dar te lasă cu acea aura magică atât de specifică sărbătorilor și rezoluțiilor.
Pelicula despre care vă vorbesc se numește Amélie, este un film franțuzesc din 2001 și o are în rolul principal pe actrița Audrey Tautou, o actriță foarte talentată, care mie îmi place mult. Amélie este o tânără ciudată, ar spune unii, care la vârsta de 23 de ani locuiește singură cu chirie în Paris și lucrează într-o cafenea, pe postul de chelneriță. Filmul prezintă foarte artistic modul în care a decurs viața Améliei de la naștere și până la acel moment, care îi va schimba destinul.
Totul începe atunci când Amélie, auzind la televizor știrea morții lui Lady Di, scapă dopul unei sticle de cosmetice care se rostogolește, mișcând din loc o placă de faianță din baie. În spatele acelei plăci, se află o ascunzătoare unde tânăra găsește o cutie de metal, ce pare să conțină comorile unui băiețel, comori vechi de vreo 40 de ani. Hotărăște să îl caute pe proprietarul de drept al cutiei și să i-o restituie, iar dacă acesta va fi impresionat, Amélie va începe să încerce să influențeze în bine viețile oamenilor. Evident, proprietarul nu e ușor de găsit, dar Amélie este foarte perseverentă în această chestiune și reușește să dea de el. În momentul în care deschide cutiuța, omul rememorează întâmplările copilăriei, cu bune și cu rele. Este profund emoționat și decide să facă pace cu fiica sa, cu care rupsese relațiile și să se apropie de nepoțelul său.
Acesta este semnul mult-așteptat: Amélie începe să se implice, începând cu cei apropiați: vecinul, un pictor cu boala oaselor de sticlă, Lucien, un tânăr maltratat de patronul la care lucrează la parterul clădirii unde locuiește Amélie, bătrânul ei tată, blocat în rutina lui, colegele de serviciu. O face subtil, pe ascuns, întocmai ca justițiarul Zorro, cu care se identifică. În timpul acestor misiuni, dă peste Nino, un tânăr la fel de neobișnuit ca și ea. Va fi în stare Amélie să facă și pentru sine ceea ce a reușit să facă pentru alții, să treacă peste fricile și obișnuințele ei și să îndrăznească să își asculte inima?
Filmul are o regie deosebită, un stil fermecător, artistic, actori care interpretează excelent. Pe scurt, este unul dintre filmele pe care le recomand călduros și sper să vă facă plăcere să îl vedeți sau să îl revedeți, după caz.

Vă invităm să descoperiți și celelalte cutiuțe cu surprize

Articole-surpriză de Sărbători

About Author

16 comentarii

  1. Waww, ce recomandare grozava! Nu am vazut filmul, multumesc, l-am trecut cu ”steluta” pe lista cu filme de vazut! Si ai dreptate, chiar merge vazut in aceasta perioada, mesajul transmis e perfect, iar pe undeva, "trezirea" lui Amelie si inceperea implicarii ei in viata celor apropiati m-a dus pe undeva cu gandul la Colind de Craciun…

Spune-ți părerea!