Cutiuța cu surprize – 16 Decembrie

– Primul brad împodobit vreodată a fost în anul 1510, în Letonia. Zece ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklenburg aduce tradiţia în Franţa, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans. Ulterior acestei date, bradul de Crăciun se răspândeşte în toată Europa.

– Abia în anul 1605 bradul împodobit a fost expus într-o piaţă publică. Acest lucru s-a întâmplat în Strasbourg, iar în pom au fost agăţate mere roşii şi dulciuri. În 1611, la Breslau, Polonia, ducesa Dorothea Sybille von Schlesien împodobește primul brad așa cum îl cunoaștem noi astăzi.

– În Statele Unite ale Americii, tradiţia ajunge la începutul anilor 1800, odată cu imigranţii germani stabiliţi în Pennsylvania, însă împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în 1836, în statul Alabama.

– Brazii de Crăciun au devenit foarte populari mai ales după inventarea instalaţiei electrice. În 1895, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Grover Cleveland, a decorat bradul de la Casa Albă cu becuri colorate, iar această idee s-a răspândit rapid în toată ţara. (Sursă: Cercul de Istorie Contemporană Românească)

– Prima felicitare de Crăciun din lume este expusă la Muzeul Charles Dickens din Londra. Concepută de Henry Cole și ilustrată de John Callcott Horsley, felicitarea, desenată de mână, litografiată pe carton tare și colorată manual, înfățișează o familie reunită în jurul unei mese festive și conține mesajul „Un Crăciun Fericit și un An Nou Fericit”.

Dintre cele 1.000 de exemplare tipărite inițial, au supraviețuit doar 21, iar cea care va fi expusă a fost împrumutată muzeului de către un anticar din San Francisco, relatează Agerpres.

Felicitarea a fost tipărită în 1843, anul în care Dickens a publicat celebra nuvelă „A Christmas Carol” – „O poveste de Crăciun” – al cărei protagonist, Ebenezer Scrooge, își schimbă atitudinea după ce primește vizita spiritelor Crăciunului trecut, prezent și viitor.

– În Evul Mediu, sărbătoarea lui Adam și Eva se ținea pe 24 decembrie, iar simbolul ei era un brad împodobit cu mere roșii.

– În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua nașterii Soarelui, iar biserica creștină a adoptat această dată drept zi de naștere a lui Iisus Hristos spre a îmbina cultura precreștină cu cea creștină și spre a-i converti pe oameni la creștinism.

– Imaginea lui Moș Crăciun a evoluat, de-a lungul timpului, de la un simplu bătrân bărbos care aducea daruri celor săraci, la moșul îmbrăcat în roșu creat de compania Coca-Cola, devenind un produs de marketing. În 1860, cotidianul Harper’s Illustrated Weekly a publicat un desen al lui Moș Crăciun, îmbrăcat într-un costum roșu ornat cu nasturi negri și cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator și caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei și va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. Nast este și cel care a promovat în 1885 ideea că reședința lui Moș Crăciun se află la Polul Nord. În 1931, Moș Crăciun a primit o nouă imagine printr-o campanie publicitară, desfășurată de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a conturat o burtă durdulie, un aer jovial și un costum roșu. Compania folosește aceeași imagine a lui Moș Crăciun în campaniile publicitare realizate cu ocazia sărbătorilor de iarnă din acel moment până în prezent.

– Povestea renilor lui Mos Crăciun a început o dată cu poemul “Noaptea de dinaintea Craciunului”, scris de Clement Clarke Moore în 1822. Poemul acesta era cadoul de Crăciun al lui Moore pentru copiii săi. El este cel care a creat imaginea atât de familiară a lui Moș Crăciun care zboară în sania trasă de cei opt reni: Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donner si Prancer. Al nouălea ren al lui Moș Crăciun, îndrăgitul Rudolph cel cu nasul roșu, a apărut mult mai târziu, în 1939, într-o carte scrisă de Robert May.

– Pocnitorile de Crăciun au fost inventate în 1847 de Tom Smith, un brutar din Clerkenwell, Londra. Până în 1900, compania lui Smith a vândut peste 13 milioane de pocnitori.

– Piețele de Crăciun au o tradiție seculară. Primul document care atestă prezența lor datează din 1434, evocând piața din Dresda, (metronews.fr.) Însă originea pietelor de Crăciun este plasată în secolul al XIV-lea, in Germania. Aici, erau cunoscute sub numele de „pietele Sfântului Nicolae”. În secolul al XVI-lea, în timpul Reformei, pietele de Crăciun au fost rebotezate, fiind cunoscute sub numele Christkindlemarkt (Pietele Pruncului Iisus). În aceeasi perioadă, astfel de piete au apărut și în alte zone europene, de pildă în Strasbourg, în 1570. Tradiția devine populară în anii 1990, în întreaga Europa.

– Vâscul aduce noroc în casă, bunăstare și fericire. Potrivit tradiției, vâscul trebuie pus de Anul Nou la intrarea în casă. Era considerat o plantă sacră atât de norvegieni și druizii celți, cât și de indienii nord-americani.
La druizi, dușmanii care se întâlneau în pădure sub vâsc trebuia să-și depună armele și să accepte un armistițiu până a doua zi. Preoții druizi tăiau vâscul cu o seceră din aur, iar ramurile trebuiau prinse înainte de a atinge pământul. Ei le atârnau apoi deasupra ușilor, pentru a-i proteja împotriva trăsnetelor și altor rele. Vâscul este un simbol pentru pace și bucurie.

– Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivităţile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor (o sărbătoare populară la romani care avea loc în fiecare an, în cinstea zeului Saturn, după terminarea lucrărilor agricole, care începea din ziua de 17 decembrie și se termina cu ziua de 23 decembrie, zi care coincide cu solstițiul de iarnă) iar, mai târziu, cu tradiţiile primitive legate de căsătorie. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coroniţa de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor şi nu se căsătorea.
Chiar dacă semnificaţia tradiţională a fost uitată, obiceiul sărutului sub vâsc este păstrat în multe ţări. Dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc înseamnă că vor avea o relaţie lungă şi fericită.
La noi, ca şi la francezi, se poartă obiceiul ca în noaptea de Anul Nou, să se sărute sub vâsc.

Vă invităm să descoperiți și celelalte cutiuțe cu surprize

Articole-surpriză de Sărbători