Cutiuța cu surprize romantice – gânduri și recomandări Oli

Sunt o romantică visătoare, ador poveștile cu final fericit, aleg să văd jumătatea plină a paharului de câte ori se poate, zâmbesc des și îmi plac sărbătorile. E adevărat că, dacă încerci, poți să faci din orice zi o sărbătoare. Dar zilele speciale în care se sărbătorește ceva anume au ele însele propria vibrație și magie. Iar sărbătoarea iubirii e cu atât mai specială, fie că se numește Valentine s Day, fie Dragobete. Și e un motiv în plus să citim cărți romantice, să depănăm povești de dragoste, de ce nu, și propriile noastre povești. Eram în penultimul an de liceu când m-am mutat cu familia într-un bloc nou. Vecini noi, cunoștințe noi, printre ei și un tânăr cu 5 ani mai mare decât mine, deja student. Văzut, plăcut, împrietenit… îndrăgostit. Aveam 18 ani și era primul meu prieten. Ce vremuri frumoase și amintiri prețioase! După o prietenie destul de ”tumultuoasă” – căci, deși îndrăgostiți, eram destul de ambițioși amândoi, și, în plus, fiind foarte tineri, familiile noastre erau cu ”sfaturile” și ”părerile” la zi în ceea ce ne privea -, ne-am căsătorit! A, nu, întâi ne-am logodit. De Crăciun. În vara următoare, la sfârșitul lui august, ne-am căsătorit. Pare demodat, știu, dar ai mei erau de modă veche și au ținut morțiș la logodnă! Aveam 22 de ani, eram studentă când m-am măritat. Luna de miere – două săptămâni, mai bine zis – am petrecut-o la mare, la Olimp, la Hotel Amfiteatru. Pe atunci era una din cele mai deosebite locații de pe litoralul nostru, chiar am pus ”o pilă” ca să obținem cazare acolo. A fost ceva de vis!

„Nu știu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te țin de mână.” – Alfred de Musset

„Iubirea este o stare în care fericirea altei persoane este esențială pentru a ta.” – Robert Heinlein

O întâmplare foarte simpatică de atunci a fost cea cu practica agricolă obligatorie. Cine a făcut școala până în Revoluție, știe despre ce vorbesc. Munceam de ne săreau capacele pe câmp, dar recunosc că am unele din cele mai frumoase amintiri cu muncile agricole (cel mai mult îmi plăcea la depănușat de porumb), mi se părea o aventură, mai ales că eram crescută la oraș și îi invidiam pe colegii care aveau bunici la țară. Să revin la luna de miere. Așadar, când ne-am întors de la mare, colegii mei începuseră deja de o săptămână practica agricolă. Nu se punea problema să lipsești, așa că mă dusesem dinainte la îndrumătorul meu de grupă, i-am explicat situația și i-am spus că vin împreună cu soțul meu și facem normă dublă, să compensez. A fost de acord, așa că ne-am petrecut a doua parte a ”lunii de miere” la ferma agricolă unde eram cazați (cred că era la Boureni, sau la Afumați, nu mai știu exact). Eu în dormitorul comun cu fetele, el cu băieții, bineînțeles. Acum, când scriu rândurile astea, îmi aduc aminte zâmbind cum se făcea acolo ceaiul, dimineața. Erau două variante, fie de zahăr ars, fie din plante. Ei, pentru ăsta din plante era sac mare de tifon umplut cu diferite plante de pe câmp – mușețel, sunătoare, coada șoricelului, gălbenele -, care se scufunda în apa fierbinte din ceaunul de ceai. Apoi se scotea și se agăța într-un cui la uscat, și a doua zi… se refolosea!

Credeți în potrivirea după zodii? Ei bine, eu și soțul meu chiar ne-am regăsit în descrierea cuplului gemeni (eu) – pești (el). Semne duale, firi visătoare, nu stăm foarte bine la simțul practic, dar ne completăm bine reciproc. Nu ne plac în general aceleași cărți sau filme, deși găsim multe preferințe comune, dar ne place aceeași muzică și suntem îndrăgostiți de călătorii. Și amândoi iubim pisicile! Unul din autorii îndrăgiți și de mine și de soțul meu e James Clavell, îmi aduc aminte că am citit amândoi pe nerăsuflate Shogun, când a apărut prima dată la noi, cu mulți ani în urmă, ne certam care să citească primul și ne-am hotărât așa: câteva capitole eu, apoi era rândul lui. În două zile – și o noapte albă -, am terminat amândoi de citit cartea! Despre filme apreciate de amândoi, ultimul film văzut împreună de curând a fost o experiență în sine: un maraton ”Urzeala tronurilor”, toate cele 8 sezoane! Vă spuneam că ne place aceeași muzică: avem o slăbiciune pentru muzica anilor 80, iar Boney M și ABBA sunt printre marile preferințe.

Vorbind de destinații romantice, unele din cele mai frumoase amintiri le am din concediile petrecute în Turcia, când ne-am dus deja în trei, împreună cu fiul nostru, iar între acestea, cel în care am vizitat Cappadochia a fost cu totul aparte! Dacă aveți vreodată ocazia să ajungeți acolo, nu ezitați, peisajul e fabulos, ca desprins din basme! Noi am fost cu mașina proprie, drumul e foarte lung, dar merită fiecare kilometru, mai ales dacă sunteți suficient de aventuroși cât să nu vă programați strict fiecare etapă a drumului și să vă lăsați surprinși de ce puteți descoperi în cale! Ne-am oprit de multe ori pe parcurs, am vizitat tot ce ne atrăgea atenția pe parcurs (eram bine ”înarmați” cu ghiduri turistice).

Un alt concediu de vis a fost cel din Tunisia, când am ajuns în Sahara, am vizitat amfiteatrul roman de la El Jem, am descoperit cu uimire locuințele săpate în pământ ale troglodiților și, ceva superb, am admirat răsăritul soarelui pe deșertul de sare Chott El Jerid!

Să nu credeți că la noi în țară nu am petrecut vacanțe și concedii minunate – am făcut de exemplu cu ani în urmă turul țării, noi doi și încă o familie de prieteni, fără nimic aranjat în prealabil, bazându-ne doar pe hărți, pe inspirația de moment și pe o doză inepuizabilă de bună dispoziție! Și gata, mă opresc aici cu povestitul concediilor, că nu mi-ar ajunge un articol pentru asta!

În viața de zi cu zi supărările nu ocolesc pe nimeni, nici pe noi nu ne-au ocolit, dar le-am făcut față împreună. Nu e totul roz în viața nimănui, de fapt, sunt destule nuanțe de gri în paleta cromatică a multor zile, dar putem să ne concentrăm pe nuanțele luminoase și să ”alegem” să fim fericiți.

„Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.” – Dalai Lama

Cred că fiecare dintre noi avem o carte de suflet, care ne-a marcat mai mult ca oricare alta. Pentru  mine aceasta este ”Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell. Am citit-o prima dată pe când aveam 14 ani și am recitit-o de câteva ori de atunci, cu aceeași încântare. Iar filmul, absolut senzațional a fost și a rămas unul din cele mai bune și frumoase filme pe care le-am văzut. Și revăzut! Unul din puținele filme care s-a ridicat cu brio la înălțimea cărții, având în vedere că, de regulă ”cartea bate filmul”.

Un film care de asemenea mi-a plăcut foarte mult și pe care vi-l recomand cu mare drag – o superbă poveste de iubire, imposibilă, din păcate, desfășurată într-un decor spectaculos -, este ”Ana și regele”, film nominalizat la Oscar și la Globul de Aur. Jodie Foster si Chow Yun-Fat strălucesc în această poveste clasică inspirată din fapte reale. Când profesoara englezoaică Anna Leonowens ajunge în ținutul exotic al Siamului să le predea copiilor regelui Mongkut, obiceiurile și modul ei de gândire intră în contradicție puternică cu cele orientale. Tânăra văduvă a călătorit mii de mile alături de fiul ei spre o țară practic necunoscută lumii vestice, Siam. Orice o așteaptă în această lume stranie, nu există cale de întoarcere. Anna a fost angajată să-i educe pe cei… 58 de copii ai regelui! Deși inițial plină de prejudecăți împotriva regelui pe care îl consideră un înapoiat, și fiind la rândul ei judecată de acesta, care o consideră o impertinentă care nu își știe locul, pe măsură ce ajung să se cunoască, între Anna și rege se naște o puternică legătură.

O melodie care mă răscolește de fiecare dată, aș asculta-o la nesfârșit, este ”You are the Reason” în interpretarea lui Calum Scott sau a lui Calum Scott în duet cu Leona Lewis. Iar versurile sunt minunate! O știți?

There goes my heart beating
Cause you are the reason
I’m losing my sleep
Please come back now

There goes my mind racing
And you are the reason
That I’m still breathing
I’m hopeless now

I’d climb every mountain
And swim every ocean
Just to be with you
And fix what I’ve broken
Oh, ‘cause I need you to see
That you are the reason

There goes my hands shaking
Cause you are the reason
My heart keeps bleeding
And I need you now

If I could turn back the clock
I’d make sure the light defeated the dark
I’d spend every hour, of every day
Keeping you safe

Vorbind de sărbători și sărbătoriri, e ”musai” să servim ceva festiv, iar primul lucru la care mă gândesc e… un cocktail! Nu ați refuza unul, nu-i așa? Un Campari Orange sau Tequila Sunrise sunt printre preferatele mele. Se pot prepara și acasă foarte ușor, dacă aveți ingredientele necesare.

Pentru o cupă de Campari Orange avem nevoie de:
– 50 ml Campari
– 100 ml suc de portocale (poate fi și suc de portocale roșii)
– 3-4 cuburi de gheață
– 1 felie de portocală pentru ornat
Punem cuburile de gheață în pahar, turnăm campari, apoi sucul de portocale și decoram cu felii de portocală.

Noroc!

Vă doresc o lună februarie magică și o viață întreagă plină de iubire, înțelegere, bucurii și momente prețioase alături de partenerii de viață, de familie, de prieteni!

”Doar dragostea se poate împărți la nesfârșit, în așa fel încât între timp nu se termină.” – Anne Morrow Lindbergh

Vă invit să citiți și celelalte cutiuțe cu surprize romantice